Arhive autor: Ion Proca

Zerarul era un bărbat cumsecade. El ducea laptele de la fermă la fabrica de produse lactate şi de acolo aducea zer pentru ferma de porcine. Lucru uşor. Pe lângă porcii statului se mai hrăneau şi ai lui. Acest Gheorghe Apaşei …

Tache şi Agache, doi ţărani din Vadul Leca, erau prieteni la cataramă încă din îndepărtata copilărie. Semaşii lor de mult coc gutui sub foc de lună din ponoarele cimitirului de la lilieci, iar pe işti doi dimoni nu-i ia nicio …

Dinspre şesul ce duce spre Valea Coltanului se auzea muzică lăutărească şi chiote prelungi. Bulibaşa Gligoraş Argintviu îşi mărita fata. Unica lui fiică, care pe la Bobotează împlinise tocmai 15 ani şi dacă mai stătea o vară nemăritată, toată golănimea …

Crâșma Roșie, renumita cârciumă dintre plopii cu soț, se profila maiestoasă și monumentală de parcă nimeni nu o va clinti din loc, nici nu-i va acoperi trecutul și prezentul cu scorniri sau vorbe de hulă. Semăna cu o jucărie, dacă …

Lupoaica rănită de Pavel Grosu, vânătorul de la noi din sat, a umblat bezmetică în căutare de hrană pentru cei cinci pui. Îşi avea vizuina în nişte Porumbrei din hârtopul lui Petrea Ciornei. În a treia zi, scrâşnind de durere …

Trecu şi anul ca un semn etern Peste arvoniri basarabene, Plecaşi din „verbul cel matern” Ca din războaiele fraterne.   Sleiţi de-un drum cu trandafiri În toi de iarnă, fără zurgălăi, Păşeau din urma-ţi vii martiri Spăsiţi, dar şi o …