Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

De la „Fabricat în Europa” la „Fabricat cu Europa”; pentru oricine altcineva, dar nu… Europa…

Aparent, poate părea absurd… Dar este doar ipocrizia marilor puteri în noua sferă geopolitică a lumii, cea a impunerii, aceea în care tablele de șah ale ordinilor mondiale de mai ieri au fost înlocuite cu saci de box… De aceea,


Da, Patria Mamă în vechile hotare! Dar nu, nu prin calcinarea petalelor podurilor de flori în cenuși de jerbe funerare…

Singurul scenariu care ar permite Europei să „planteze” trupe NATO mai aproape de Rusia, aproape chiar în „coasta” ei, ar fi acela al aducerii de militari în Republica Moldova. Fie și sub acoperirea lor ca „trupe de menținere a păcii”


„Coridorul vertical” al neverticalității intereselor noastre: împlinirea viziunii de „baba groafă” (ungurească!) a prezenței noastre pe piața energetică de mâine…

Ne-am axat prea mult doar pe exploatarea gazelor din perimetrul nostru din Marea Neagră… Și parcă nimic altceva nu ne mai interesează; doar să începem cât mai repede exploatarea… Nu și intrarea, stabilizarea, consolidarea prezenței noastre pe piețele de mâine


Înstrăinarea de glie a însăși țarinei țării…

Este al treilea „gigant” olandez care pleacă din România… Toți trei într-un interval de timp extrem de scurt raportat la costurile de a acapara segmente economice la noi în țară… Pentru că, dacă i-am analiza pe toți acești „investitori” din


„Pacea” nu înseamnă nicidecum doar un cartuș mai puțin pe țeava puștilor…

Însăși denumirea noii structuri dezvoltate de Trump denotă adevăratul scop: impunerea păcilor… Ceea ce este aproape un nonsens… Pentru că o pace nu poate fi impusă… Ea nu poate fi „rezultatul” unui Consiliu (fie și unul „pentru pace”!), o asemenea


Absurdul ca paradigmă a unui scenariu „de lucru” deja distopic: „2027” – doar un altfel de import de gaze, petrol și uraniu (post)„putinist”…

Noroc, vorba aceea, cu ăsta micu’, zis și „Piticul”, al lui hoașca aia de la Bruxelles… Și tanti, și camarila!… Că, de la prafuri, de la autosuficiență ori de la pornirile lui lăudăroase de aproape următor mare Napoleon al Europei


Achiziționarea de mâine a bunurilor doar ca drept următor de folosință: confiscarea în dreptul absolut al statului a drepturilor noastre individuale de proprietate…

Deși se simte în spațiul public o ușoară „reacțiune”, virtuală chiar înainte de a mai fi empatic-socială, ca determinare de a protesta, fie și din spatele tastaturilor, într-un mod dacă, nu încă argumentat juridic, cel puțin ca formă de contrare


Strivind „iluminismul” micii noastre eliberări Decembriste: măsurile fiscale de regionalizare a țării…

Despre asta este vorba, de fapt, în tot acest circuit de pachete fiscale asupritoare puse în cârca românilor… Despre enclavizare, autonomizare, federalizare, dezmembrare… Despre desființarea noastră ca Stat Unitar. Ca națiune unită. Ca popor strâns laolaltă pentru a face față


Lumea ca o vitrină cu „jucării” până mai ieri inaccesibile: Venezuela, Groenlanda, Peru…

Se conturează o lume a zilei de mâine în care dreptul nativ al statelor să nu mai fie recunoscut „a priori”. Nici sub principiul cutumiar al dreptului de drept nativ al populațiilor, popoarelor și națiunilor ulterioare, dar nici al structurilor


Un activ mort pentru o țară bogată doar pentru alții: Afacerea „Groenlanda Montana” (de Frank Timiș și lotrii lui Ilie Sărăcie)…

Se agită guvernanții de spui că li s-a pus un „El Dorado” pe tavă și ei trebuie doar să proptească o companie de stat la căruța lui Păcă(i)lie-Sărăcie… Că au primit o ofertă de prelucrare a pământurilor rare dintr-un zăcământ