Un mare poet român, Radu Carneci, își începe poemul „Cântarea Cântărilor” cu versurile: De la vestitul Solomon cântare/ a tuturor cântărilor de dor/ izvor de frumuseți în așteptare/ și de împliniri asemenea izvor”. Regele Solomon, fiul lui David, a fost rege timp de 40 de ani și este menționat în scrierile biblice. Potrivit textului biblic, Solomon a rostit peste 3000 de pilde și a compus peste 1000 de cântece. El a avut o înțelegere profundă a naturii umane și a dreptății. Rostirile sale erau adesea înțelepte și prevedeau evenimente viitoare. Una dintre cele mai cunoscute proorociri atribuite regelui Solomon este în soluționarea unui conflict dintre două femei care susțineau că același copil este al lor (1 Regi 3:16-28). Solomon a propus ca bebelușul să fie tăiat în două și distribuit între cele două femei. Mama adevărată a renunțat la copilul său pentru a fi salvat, în timp ce cealaltă femeie a fost de acord cu decizia inițială a regelui. Această judecată înțeleaptă a demonstrat capacitățile profetice ale lui Solomon și s-a răspândit în întreaga țară. Mai trebuie spus că regelui Solomon nu a avut același nivel de autoritate sau încredere ca alte proorociri făcute de profeți recunoscuți în mod special în Biblie, cum ar fi Moise sau Isaia. Dar înțelepciunea și ideile sale au rămas cunoscute și apreciate în tradiția religioasă. Regatul lui Solomon a fost caracterizat de o perioadă de relativă pace și prosperitate, în timpul căreia s-au încheiat mai multe alianțe cu state vecine și s-au dezvoltat relații comerciale. Cu toate acestea, în profețiile sale, Solomon a vorbit și despre posibilitatea izbucnirii de războaie sau conflicte viitoare. De exemplu, el a prezis că Împărăția lui Israel se va afla în război cu unele dintre națiuni vecine și că aceste conflicte vor avea un impact asupra viitorului regatului (1 Regi 11:9-13). În plus, Solomon a menționat și nevoia de a fi pregătit din punct de vedere militar. Cartea „Împărăția” indică că el a organizat și a pregătit armata și a construit cetăți și ziduri de apărare în diferite părți ale regatului său (1 Regi 9:15). Textele biblice se axează mai mult pe înțelepciunea și judecata sa în chestiuni civile și spirituale, decât pe detaliile specifice ale predicțiilor despre război.
Dar chiar acești mari profeți (și acum spun Nostradamus) nu s-au gândit la ceea ce urmează. Știu că este prea mult să asociez numele lui Solomon cu „Nimic nou sub soare, ce a fost v-a mai fi” cu numele lui Nostradamus, dar „nimic nu prea mult”. Nostradamus, numele dat lui Michel de Nostredame, a fost un om de știință și astrolog francez din secolul al XVI-lea, cunoscut pentru profețiile sale. El și-a câștigat notorietatea prin publicarea cărții „Les Propheties” în 1555, în care a prezis numeroase evenimente viitoare, inclusiv războaiele. Unele dintre profețiile lui Nostradamus sunt considerate vagi și deschise pentru interpretări diferite, ceea ce a dus la numeroase controverse. Există o dispută în curs cu privire la cât de exacte sau relevante sunt profețiile sale în ceea ce privește războaiele sau evenimentele mondiale. Unii consideră că profețiile lui Nostradamus au prezis cu precizie evenimente precum Marele Incendiu din Londra din 1666, Revoluția franceză din 1789 și chiar asasinarea lui John F. Kennedy. Aceste profeții sunt interpretate retroactiv și sunt subiective, ceea ce poate explica o parte a relevanței aparente a acestora în istorie.
Repet, sunt diferențe mari între proorociri și profeții, dar nimeni nu s-a gândit la unde o să ajungem. Până mai ieri vorbeam despre: libertăți, despre banii din buzunare, despre adevăr. Astăzi lumea se schimbă și nimeni nu s-a gândit la direcția schimbării. Iar această schimbare este aplicată cu „forcepsul”. Mulți o văd ca pe o a doua naștere a umanității. Mă tot gândesc ce a însemnat „Fenomenul Pitești”. Fenomenul Pitești a început ca un experiment în închisoarea Pitești, unde deținuții politici erau supuși la torturi fizice și psihologice. Scopul declarat al experimentului a fost reeducarea acestor deținuți prin forță, în vederea schimbării lor radicale de opinii politice și loialitate față de regimul comunist. Torturile și abuzurile aplicate în acest experiment au fost de o brutalitate extremă și includeau bătăi, violuri, privarea de somn, foame, umilire, umflarea organelor genitale și multe alte forme de violență fizică și psiho-emoțională. Au existat și oameni care s-au opus acestor metode, experimentul Pitești a continuat până când un număr semnificativ de deținuți politici au fost afectați grav și schimbați în mod ireversibil. Mulți dintre ei au ajuns să-și însușească ideologia comunistă și să devină chiar colaboratori activi cu Securitatea.
În Mexic am fost invitat să văd un spectacol, un fel de joc de oină, dar cu o minge de foc. Întrecerea cu balonul de foc, cunoscută și sub numele de „juego de pelota”, era un joc al sacrificiului practicat în timpul civilizației Maya. Aceasta consta într-un joc de echipă în care jucătorii se luptau pentru a plasa un balon de cauciuc arzând (sau orice altă minge) în gurile unor inele de piatră aflate la înălțime. Cei care pierdeau ajungeau să fie sacrificați, dar ei acceptau aceasta cu mândrie, pentru că, relația dintre supuși și regi era una bazată pe adorare și supunere, cu reguli precise și obligații reciproce, în care regii aveau putere de decizie și autoritate divină, iar supușii trebuiau să le acorde respect și să le ofere sprijin.
„Marea doamnă”, aceea care a spus că „trebuie să facem ceva cu bătrânii aceștia”, președintele BCE, Christine Lagarde, a declarat: „Trebuie să ne pregătim moneda pentru viitor. Considerăm un euro digital ca o formă digitală de numerar cu care toate plățile digitale pot fi efectuate gratuit și care îndeplinește cele mai înalte standarde de protecție a datelor. Un euro digital ar exista alături de numerar fizic, care va fi întotdeauna disponibil, fără a lăsa pe nimeni în urmă”.
Nimeni nu rămâne în urmă și doar urma scapă turma, așa cum între timp am mai scăpat de foarte mulți pensionari. Un mare filosof italian, Giorgio Agamben, spune: „Ce definește astăzi conștiința politică? O conjugare inteligentă a renunțării și speranței”. Am renunțat la speranța în proorociri, am renunțat la profeții, dar și speranța a renunțat la noi. Să fie pace! Sunt sigur că o să învățăm să-i iubim pe cei care ne conduc la haos, aceasta pentru că relația este „bazată pe adorare și supunere”.
