Arheologii Agenției Naționale Arheologice din Republica Moldova au anunțat o descoperire de excepție în nordul orașului Sângerei – un complex funerar principal al tumulului nr. 7 din perioada timpurie a epocii bronzului. Ceea ce este specific acestui complex funerar și îl face unicat este faptul că, după prima înmormântare și acoperire cu pământ, mormântul a fost „sigilat” cu un strat de lut – chirpici, așezat în vălătuci – ca și la construcția unei case – ce au acoperit mormântul. Posibil după uscarea acestui strat au fost adăugate alte și alte straturi acoperitoare. Această ermetizare a unui spațiu – chiar efectuată în lipsa unor valori în inventarul funerar – asigura oare „păstrarea” sufletului celui decedat în apropierea colectivității, așa cum avem deaface cu depunerea corpurilor sau parte din scheletele acestora sub pragul caselor, sau în apropierea căminelor (cimitirele se află în incinta așezărilor umane)? Era un fel de „învelire” cu pământ, asigurarea unei griji pe care și-o asumă comunitatea, spre binele celui decedat. Cum a avut loc acestă descoperire? În luna noiembrie a acestui an, Agenția Națională Arheologică din Republica Moldova, în parteneriat cu Muzeul de Istorie și Etnografie / Muzeul Etnografic Sângerei, a desfășurat o cercetare arheologică preventivă asupra unui tumul aflat în partea de nord a orașului Sângerei. Investigațiile au fost posibile datorită sprijinului oferit de Primăria Sângerei, care a facilitat accesul la zona vizată. Movila funerară analizată avea o înălțime de aproximativ trei metri.
Cercetările efectuate au arătat că tumulul a fost ridicat inițial în perioada timpurie a epocii bronzului, deasupra unui complex funerar aparținând culturii Iamnaia (Yamnaya). Ulterior, movila a fost extinsă prin suprapunerea treptată a încă două straturi de pământ, fiecare corespunzând unei noi înhumări (încă două „plapume” de pământ). În total, arheologii au identificat cinci complexe funerare, toate datând din prima jumătate a mileniului III î.Hr. și aparținând culturii Iamnaia, una dintre cele mai influente comunități ale epocii. Datele stratigrafice, elementele de construcție a movilei realizate din vălătuci și contextul funerar oferă informații valoroase despre populațiile care locuiau în zona bazinului râului Ciulucul Mare în acea perioadă. Oare movilele funerare (tumuli) copiau piramidele egiptene (maiașe, asiatice, etc.), sau le anticipau, cumva? Potrivit specialiștilor, mormântul principal, peste care a fost ridicată movila funerară de peste trei metri înălțime, aparține culturii Iamnaia. Scheletul a fost depus pe spate, cu genunchii inițial ridicați, ulterior căzuți pe partea dreaptă, și orientat spre nord-vest – o poziționare specifică acestei culturi preistorice.
Cercetătorii au mai remarcat un element inedit: prima „manta” de pământ de deasupra mormântului, este alcătuită dintr-un amestec compact de vălătuci de pământ – asemănător cu materialul folosit la construcțiile din chirpici (material argilos în amestec cu paie vegetale și alte elemente ce asigurau stabilitatea amestecului). „Este o situație extrem de rară, documentată pentru prima dată pe teritoriul Republicii Moldova”, au precizat arheologii. În profilul stratigrafic al tumulului a fost identificat și solul aruncat din groapa mormântului, având o grosime de peste 20 de centimetri, detaliu care oferă indicii prețioase despre tehnica de construcție a movilelor funerare din acea epocă. Cercetările la tumulul nr. 7 continuă, iar specialiștii speră ca noile descoperiri să aducă mai multă lumină asupra practicilor funerare și vieții comunităților din epoca bronzului pe teritoriul Republicii Moldova. Descoperirea contribuie semnificativ la înțelegerea răspândirii și practicilor funerare ale culturii Iamnaia în spațiul nordic al Republicii Moldova, adăugând noi date importante patrimoniului arheologic național și nu numai. (G.V.G.)
