Ani de cotitură și zbucium… Harta lumii se schimbă… Și pare că unii vor cu adevărat un singur câștigător. Căci, sub interese ascunse, războiul se intensifică, dar reapar și conflicte ce se pretindeau înghețate, războiul rece devenind tot mai fierbinte, tot mai intens și chiar de necontrolat. Se pare că se dorește sfârșitul unor puteri, iar altele caută cu disperare să ia parte la conflict, la război, la distrugere pentru a (mai) apuca și ele ceva… O pradă de război… Fie și doar bucăți din pradă… Da, am putea spune: „războiul ca o pradă”… Căci, industria de armament funcționează dacă sunt (uneori, doar dacă sunt) conflicte armate, războaie…. Doar în timpul unui război se pot prăda multe, nu?!… Prea multe… Dar socoteala cine o (mai) ține?… Ce distrugeri sau ce s-a distrus?… Ce s-a furat, ce e util, ce nu mai este util?… Oricum, pare că oamenii nu sunt chiar așa de utili pe vreme de război… Și în vremuri de război… Nici importanți… Doar pe post de carne de tun… Importante sunt interesele unora, să le spunem „conducători”… Și da, ce mai contează dacă poporul strigă „Ne-am săturat de război!”, atâta timp cât conducători răspund: „Război! Război! La război!”… La un război la care tot cei nevinovați să meargă, în timp ce acești conducători se pretind ca fiind „vocea poporului”… Căci da, poporul moare pe front, în tranșee, pentru orgoliile unora ce se cred conducători de mari puteri… Indiferent de prețul plătit de popor… De un popor căruia nu-i pasă dacă face parte dintr-o mare putere când și-a îngropat copiii, familia, vecinii, prietenii… Sau dacă își frânge mâinile a sărăcie, uitându-se în farfuria goală… Sau spre masa goală… Golită… De copii, de familie, de prieteni, de vecini… Da, vor fi și „cetățeni” ce vor ieși câștigători din acest conflict… Dar ei sunt doar cei ce profită de pe urma războiului, nu sunt cei cărora le moare o lume… O lume de cândva… Familia, prietenii, casa, locul de muncă, de socializare, de rost, de existență… Sunt acei „supraviețuitori” ce apucă să vadă cum lumea lor se prăbușește… Cum în jurul lor se năruie tot ceea ce aveau drag… Iar asta doar pentru orgoliile și frustrările exagerate ale unora, pentru acei mereu „bolnavii de putere”, pentru acei imbecili ce ne conduc, pretinzându-se importanți… Lideri, conducători, președinți, guvernanți, parlamentari (aleși ori nu)… Și între care „viul” este dat doar de legăturile mafiote dintre ei, căci, niciodată, o țară doar a strigat și a și primit sprijin… Mai ales fără a exista fire de interes, de legătură, pentru mafiile din acea parte a lumii… Până la urmă s-au dat unora din banii munciți, produși de alte popoare, națiuni… Doar unora, deși există nedreptăți, conflicte, războaie pe tot globul… Iar justificarea că „ei sunt la poarta Uniunii Europene” nu ține… Și nu doar pentru că „poarta” stă să se prăbușească… Cu tot cu națiuni, cu popoare, cu oameni, cetățeni, indivizi…
Statele Unite nu au granițe cu UE… Iar NATO are un interes clar în Europa… Pentru a nu mai vorbi despre afaceriștii, pragmaticii, mercantilii, bolnavii de averi (ale lor, ale altora) care vor a câștiga de pe urma unui război care folosește și la făcut bani pe nefericirea altora, dar, înainte de orice, la distrugere… Toate acestea doar pentru rolul lor?! Un rol presant, mai ales că încă nu au reușit să tragă complet Europa și NATO în conflictul, în războiul lor… Al lor, și al unor incapabili care nu știu să se ridice decât prin război… Prin moartea altora… Pe cadavrele și pe țestele sfărâmate de bombe… Întotdeauna doar ale nevinovaților… O țară ce este „calul troian”… Dar al cui, de fapt?… Dacă ar fi al Rusiei, adio Europa… Chiar și acea Europă încă democratică, liberă, demnă, normală… Dacă este al Alianței, adio și Rusia, adio și Europa… Mai ales când vorbim despre o structură ce se vrea supraputere, răspândită peste mai multe țări, precum o „transnațională” a războiului peste lumea păcii…
