Sunt creștin ortodox, fiindcă așa am fost botezat, dar respect toate religiile, cum spunea George Enescu. Însă ce am văzut în noaptea de Paște îmi confirmă toate rezervele față de o religie de împrumut, cum am ajuns să consider creștinismul, printr-o îndelungată experiență religioasă. Am fost la Patriarhie, era buluc de lume, mi-a fost imposibil să ajung la biserică, să mă închin la o icoană. Am luat-o apoi la vale, pe dealul Mitropoliei, și am ajuns la Mănăstirea Antim , atât de liniștită de obicei. Și aici buluc de lume. Oameni mici și mari. Care așteptau. Ce așteptau? Să ia lumina venită cu avionul de la Ierusalim, de la Mormântul Mântuitorului, care nu se cunoaște, dar asta e convenția. Gândiți-vă ce se petrecea atunci când nu era inventat avionul, cum mai ajungea aici Lumina? O descoperea popa în altar! Și pășeam în Săptămâna luminată! Milioane de oameni cred într-o convenție, dar eu sunt scriitor și sunt apofatic, sunt un bun observator, observația este viața creației, am dreptul să-mi spun părerea, nu?, și am observat că ne rugăm, ne închinăm la o religie de împrumut. Creștinismul nu este o religie proprie poporului român, Predaniei sale. Catedrala Mântuirii Neamului este cea mai inutilă construcție care s-a făcut vreodată. E simbolul lipsei de smerenie, simbolul Obedienței față de o religie de împrumut.
La schitul Bradu din Vâlcea, am imaginat o biserică nouă, românească. Maica stareță Sevastiani este martoră. Vezi volumul Vânturarița. În locul scrierilor chirilice de pe pereți, cu semne slave, am pus litere latine, fiindcă limba pe care o vorbeau dacii a fost latina. În locul chipurilor pocite ale sfinților străini, necunoscuți, convertiți la creștinism, am pus sfinții noștri, în fronton, pe Zalmoxe, alături pe zeița Bendis și pe gemenele lor, Sarmis și Zalmis, apoi pe Decebal, pe Dochia, un perete întreg l-am acoperit cu portretele lui Mircea, Mihai, Vlad, Ștefan, Tudor și ale altor domnitori pe care poporul român îi consideră sfinți, fiindcă au făcut ca România să existe, să nu piară! În locul cărților de la strană, cu texte incomprehensibile, pe care le citesc zilnic măicuțele, în neștire, am pus Povestea vorbei lui Anton Pann și Charta Moralia, o carte de înțelepciune cu citate din marea înțelepciune a popoarelor. Am rugat-o pe maica Enciclezia (ce nume imposibil!), care era cea mai învățată dintre toate, să-mi traducă ce spun acele cărți grele de la strană, bune de dat în cap sau de prins muște, cum făcea Creangă cu Ceaslovul, mi-a spus că nu poate fiindcă sunt mistice, nici Patriarhul nu ar putea. Tot ce nu se înțelege, e mistic, precum cântarea „și celor din morminte viața dăruindu-le”, vă dați sema ce absurditate, să învii de Paște sute de miliarde de morți, trăim printre morți înviați, poate că și noi suntem morți vii și nu știm!
Biserica imaginată de mine este o Biserică a Omului, avându-l în centru pe Deus Disidentum, din care nu lipsește tot ce a creat bun gândirea umană, cum este și „Tatăl Nostru”, singura rugăciune cu tâlc de înțeles, creată de Iisus Hristos. Am făcut o nouă religie, fiindcă am creat O Nouă Geneză, cum se mai numește Vânturarița.
Mi-am bazat această idee de biserică nouă, profund românească, pe faptul că românii sunt vlahi, iar vlahii au fost daci. Și mai departe, mergând spre nord, vhahii au devenit vikingi, care au întemeiat țările scandinave, cele mai răsărite din lume, care nu au cunoscut civilizația iudeo-creștină. Ele s-au dezvoltat și emancipat pe credința în Odin și mitologia vikingă, așa cum poporul român s-a dezvoltat pe mitologia dacică. Biserica de lemn creată de vikingi la Borgund Stave, în apropiere de Bergen, vechea capitală a Norvegiei, este un model de credință pe bază de religie proprie, fără nici o obediență față de o religie străină.
Ei s-au întrebat mereu, de ce evreii nu cred în Iisus, care a fost evreu? Fiindcă ei nu acceptă nici un fel ce obediență. Și au aruncat obediența în curtea altora. Noi am preluat-o, prin povești, fiindcă poveștile creștine sunt cele mai frumoase din lume, precum Geneza („lumea în șapte zile”), Povestea Nașterii, a Crăciunului, Povestea Morții și a Învierii, a Paștelui, iar deasupra tuturor, Învățăturile lui Iisus, pe care le-a predicat tot pe cale literară, prin parabole. Literar, poveștile creștine sunt la fel de ingenioase ca poveștile Șeherezadei, ca povestea lui Harap Alb sau ca poveștile inventate de Mircea Eliade.
Dacă vrem să ajungem departe, ca Norvegia, trebuie să ne bazăm pe zestrea străbună. Să ne cunoaștem istoria. Cunosc aceste marionete care candidează acum la președinție istoria poporului român? N-o cunosc. Nicușor bate la tobă și s-a umplut parcul Cișmigiu de sirieni, care cică au venit să-l voteze!!! Așa era și la Catedrala Sf. Iosif, la slujba de Paște, nu mi-a venit să cred, plină de sirieni, băncile ocupate și spațiile libere la fel, iar la altar slujeau tot prelați colorați. Credeam că-s indieni. Nu mai eram în România. Și preoții sirieni făceau exact ce fac preoții noștri, dădeau anaforă la toți colorații, indiferent dacă au ținut sau nu post. Ce legătură are Siria, o țară islamică, cu religia creștină? Sigur, o mică parte dintre sirieni sunt creștini, dar și pentru ei creștinismul este o religie de împrumut. Ca să supraviețuiască, trebuie să dovedească obediență, să respecte convenția generală, tradiția. Iar acum pentru ei este o descătușare, după căderea regimului Bashar al-Assad. Dar, vorba unui filosof, religia a fost inventată ca să domesticească fiara din om. A domesticit-o? În zadar! De când Cain și-a ucis fratele, pe Abel, că „are oi mai multe, mândre și cornute”, nu mai e pace pe pământ. Și nici nu va mai fi dacă omenirea persistă pe această cale.
Calea greșită, în religie, se numește dogmatism, pe care l-a condamnat Pavel Florenski. Dar cum poți numi o biserică ortodoxă care îl exclude din creștinism pe Origene, părintele gândirii creștine, pe care îl consideră eretic. Iar pe Augustin nu-l consideră sfânt. Numai în luna aprilie, biserica sărbătorește peste 40 de sfinți, rămâi uluit ce aglomerație de sfinți total necunoscuți de creștini. Afacerea cu sfinți! Dar nici măcar Sf. Ioan Gură de Aur nu este înțeles. Preoții nu vor să audă de el dacă citezi cugetarea lui înțeleaptă după care „Iisus nu s-a răstignit pentru pereți de piatră, ci pentru aceste biserici vii, care sunt oamenii!”. Se cutremură din temelii pereții Catedralei Sfârșirii Neamului! Sf. Augustin, întemeietorul creștinismului, a numit Biserica mamă Civitas Dei, fiindcă pe vremea lui Biserica era Una. Acum creștinismul e divizat în peste 2000 de secte. Dar secta Origene nu există. Iar Augustin, care a generat mișcarea templierilor, care au apărat cu viața creștinismul, nu e considerat sfânt! Dogmatismul, care impune obediența fără crâcnire, altfel spus, flagelarea, a făcut mult rău omenirii, ieșirii ei spre limpezire, și continuă să facă.
Lasă un răspuns