„Aculturația” mafiotică de guvernare: actorul auto (!) anti-statal, „capo dei capi” clicilor de infracțiuni politico-guvernamentale…

Despre asta este vorba, de fapt… Despre un actor statal producându-și lui acest tot rău… El decapitalizându-se, vânzându-se, dându-se pe nimic pentru a-și face, sub fumul oneros atribuit altora, malversațiunile… Escrocheriile din care să-și extragă, sub perdeaua de fum a combinațiilor aparent licite, pentru că asta au ajuns acțiunile celor ce ne „manageriază” în numele statului, tainurile de prăduială statală… Și nu pentru comisioanele confidențiale de mai ieri ale vânzării și trădării de țară, ci de parte la parte cu veneticii dimpreună cu ajutorul cărora, și în slujba cărora, acționează… Ăia adevărații actori infracționali de tip „statal”… Ungaria, Austria, Olanda, UE… Și lista e atât de lungă… Desigur, entitatea centrală din această etichetare ca „actor anti-statal” nu este Statul Român al trecutului, construit juridic prin zecile de instituții de până acum mai bine de trei decenii… Nu este acel stat „a priori” clădit de înaintași (ca fundamente istorice și culturale), dar și de o parte (pe zona economică, industrială) dintre contemporanii… Cei bravi prin neacceptare și netăcere, nu aceia care, deși au fost parte a construcției Statului (social și economic), și nu a fost ușor, cu privațiuni și repere adesea dezamăgitoare la nivel individual, nu au avut nici o remușcare în a se regăsi printre aceia care l-au jefuit, l-au devalizat, l-au demontat și demolat bucată cu bucată… Căci de acolo a început, de fapt, calvarul României agresate și prăduite din afară prin intermediul celor de aici… Acolo sunt fundațiile acestui actual stat auto anti-statal… În ciocanele, barosurile, flexurile, picamerele, drujbele celor care au început a-și tăia din propria lor existență… Căci și dacă provenea din cea „de dinainte”, cea din „greaua moștenire”, era tot existența lor… Așa cum și „mormanul de fier vechi” reproșat nouă era, în esență, fier muncit… Era sudoarea siderurgiștilor, metalurgiștilor, osteneală celor ce ridicau fabrici, a muncitorilor, inginerilor, macaragiilor, și ei la rândul lor privind cu indiferență cum, nu foarte târziu după pre edificarea statului ca actor anti-statal, nu au suspinat când propriile mijloace, nu doar „de muncă”, pentru că, înainte de toate, erau „de trai”, de asigurare a existenței și a confortului zilei de mâine, erau demontate și tăiate…

De aceea, când acești infractori în chip de guvernare vorbesc despre decaparea economiei de azi prin „actori anti-statali”, ar trebui azvârliți în beciuri. Pentru că nu poți să vii cu zâmbete tâmpe, evident, nu sunt ei așa tâmpiți, dar tot vânzând sloganuri cu iz tembel, au cam ajuns să le… semene, un fel de „aculturație” mafiotică de guvernare, ba, au ajuns nu doar să le semene, ci să fie aidoma idioțeniilor debitate. Căci, să spui că toate companiile românești de pe bursă sunt sub asaltul continuu al „actorilor statali”, și de acolo li se trage toată această decapare de fluxuri de capital, este o mârlănie clar anti-națională. Pentru că, dacă în prima clipă în care ai avut impresia că aceste companii sunt sub riscul unor preluări ostile (fie și indirecte) de către actorii anti-statali, de ce nu te-ai repliat, tu stat, cu măsuri, dacă nu de retragere de pe burse, pentru a le proteja, măcar cu măsuri limitând posibilitatea de achiziționare de acțiuni de către „interpuși”, recte, pioni ai jocurilor, sau chiar de către „jucătorii la cravată”, cu toții paiațe ale actorilor anti-statali?… De ce nu au ieșit să țipe toți acești cuci ai interesului și pseudo binelui pentru țară?! Toate aceste lepre de sinecuri-spelunci, ce ne dau azi „dovezi ”ale intervenției altora, când, de fapt, ei au acționat, nu doar clipă de clipă, ci din prima clipă?! De ce nu au pus pe masa Parlamentului reglementări vizând maximul de acțiuni ce pot fi achiziționate, practic, de către oricine de afară, ori de ce nu pus condiția listării pe burse strict a companiilor deținute majoritar de Statul Român și fără drept de capitalizare de către alții peste un anumit procent? Mai mult, în momentul în care s-a constatat ingerința actorilor statali de aiurea, nu trebuiau stopate mârșăviile prin retragerea și securizarea companiilor, măcar în baza strategiilor de securitate energetică?…

Dar acoperirea, greu de verificat, prin vehicularea intervenției malefice a actorilor statali a fost și este un bun paravan, nu?! Chiar dacă întrebările ar fi trebuit să curgă… Poate doar ca o singură chestionare de bază: cine sunt acești actori anti-statali? Pentru că este evident că acuzele se îndreaptă, fără dovezi (pentru că nimeni nu mai are nevoie să fructifice, nici măcar să fabrice, dovezi în acest context cvasi anti-putinist) în mod clar spre un singur „actor statal”. Dar cum putea să aibă acesta acces pe bursele unde erau companiile noastre când el era supus blocajelor dinspre Europa? Iar dacă făcea aceste achiziții prin companii paravan, chiar state paravan (în jocul austro-ungar) cum de nu a fost blocat? Inclusiv prin retragerea de urgență a companiilor noastre de pe bursele unde erau hăcuite! Evident, tot acest joc nu a fost un accident nefericit al prezenței pe burse ori o consecință a lipsei de profesionalism a politicienilor și guvernanților… În fapt, jocul a fost făcut aidoma falimentării CFR Marfă… Prin decapitalizarea companiilor de stat prin intruziunea unui management defectuos la nivelul lor, lucru deloc greu prin îndepărtarea profesioniștilor, și prin mutilările legislative prin care guvernanții au asigurat „statului” (statului lor, nu cel al interesului nostru) preempțiunea asupra capitalului acestor companii, prin confiscarea efectivă a dividentelor și livrarea obligatorie către bugetele de stat… Un proces în care punerea companiilor pe burse a fost doar un mod de distragere a atenției de la fluxul continuu de decapitalizare… Pentru că, așa cum în locul CFR Marfă (și curând „Călători” și „Infrastructură”) a fost înființată o altă companie, care, deși trebuia să preia activele celei scoase „de pe șine”, de fapt, a fost creată pentru a masca procesul de vânzare (după semnarea actelor de transfer) a activelor acesteia pe alte burse, același „modus operandi” a fost aplicat și la nivelul companiilor listate pe bursele „mari”. Și, de fapt, demantelate în țară, prin scenariul „actorului statal”, de fapt, un singur actor anti-statal, intern, cel al clicilor politice și de guvernare… Găști care, la adăpostul înfierărilor prin marote, și-au făcut jocurile infracționale…

Și chiar dacă pare dintr-un alt film al decapării Statului Român, al aceluia real, șubrezit de infractorii anti-statali politici și de guvernare interni, și furtul cu destinație predictibilă a tezaurului României, tot în același calapod se înscrie. Căci, să-i spună, vorba aceea, „lui Mutu’” (acum și uzurpator de Cotroceni!), că tezaurul a ieșit fără acte complete din țară… Așa s-a vrut! Altminteri, de ce premierul, când s-a dus la poza de admirator al expoziției de la Roma, de ce nu a întrebat cine a semnat pentru plimbarea tezaurului României prin lume? Cine și-a asumat? Sau dacă nu trebuia să semneze și el ceva? Realitatea e că, așa, fără semnătura premierului, fără cea, măcar, a sinistrei ex-ministrese a inCulturii sistemului (lor), discuția rămânea strict la nivelul unor entități nepublice și aproape private dintr-un orășel de provincie (pentru că așa a fost practic Statul Român în cadrul expozițiilor, entitatea privată a clicii de guvernare). Și deloc întâmplătoare și lipsa de reacție, ori măcar de compasiune, a Uniunii Europene. Care putea să lanseze Olandei o chestionare oficială, inclusiv prin punerea acesteia sub un infringement cultural. Căci, este dubios… În fond, de ce Europa, atât de ajutătoare cu tezaurul furat de ruși, și care dădea bine ca chestionare a Moscovei, nu a avut nici o reacție până acum?… Ba, poate mâine-poimâine se va vedea că etapa detezaurizării identității și patrimoniului cultural al României are la bază aceiași actori (auto) anti-statali care ne vandalizează de trei decenii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*