
Pentru a înțelege cum s-a „născut” o carieră muzicală deosebită, cum un spirit deosebit a coborât spre a ne bucura cu talentul și inspirația sa, trebuie să vedem care a fost „cuibul” familial ce a intrat pe vibrația necesară. Astfel, spre a simți acestea toate, trebuie să vizităm Casa Memorială „Ciprian Porumbescu” din Stupca, care este un muzeu memorial. Fiind înființat într-o anexă originală a fostei case parohiale din satul Stupca (azi satul „Ciprian Porumbescu” din județul Suceava), el nu reprezintă chiar „cuibul”, dar poate fi un loc pe unde a călcat marele muzician Ciprian Porumbescu. Familia sa a locuit în casa parohială din Stupca între anii 1865-1884, acolo poposind marele compozitor Ciprian Porumbescu (1853-1883) de fiecare dată când venea în vizită la părinții săi din Stupca. Casa a fost construită din lemn la sfârșitul secolului al XIX-lea. Casa lui Ciprian Porumbescu se află pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-III-m-B-05679. Ca istoric, în anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost transferat ca paroh în satul Stupca, păstorind acolo până în 1884. Aici a locuit într-o casă parohială așezată la marginea satului, lângă toloacă (teren liber neîngrădit, aflat între case sau la marginea satului; pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească). Casa parohială era construită din lemn și avea patru încăperi mari, despărțite prin tindă și având în față un cerdac. Pe lângă aceasta, mai exista și o casă mai mică cu două încăperi, într-una din ele fiind bucătăria, iar în cealaltă cancelaria parohială, unde preotul își primea enoriașii și le scria acte și scrisori. Mai era și un foișor de vară și o grădină de flori.
Ciprian Porumbescu (1853-1883), fiul preotului Iraclie, nu mai locuia cu familia când părintele său fusese transferat la Stupca, el fiind elev la gimnaziul din Suceava și locuind într-o casă de pe strada Prunului nr. 1 (care mai există și astăzi). Totuși, cei trei frați (Ciprian, Ștefan și Mărioara) veneau în vacanțele de vară la Stupca. Ciprian cânta la vioară, Mărioara la pian, iar Ștefan avea o voce de bariton. Când sosea în sat, Ciprian se ducea la bordeiele țiganilor lăutari, cântând împreună cu ei. Fiind președinte al societății Arboroasa, a fost acuzat de autoritățile austro-ungare din Bucovina de „înaltă trădare”. El a fost arestat la 18 noiembrie 1877 la Stupca, fiind dus la Cernăuți (capitala Bucovinei) escortat de jandarmi. În timpul vacanțelor la Stupca, Ciprian Porumbescu a cunoscut-o pe Berta Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilișești, de care s-a îndrăgostit. Părinții Bertei au refuzat însă să-și dea consimțământul pentru căsătoria celor doi tineri, din cauza faptului că Berta și Ciprian erau de confesiuni diferite. Grav bolnav de tuberculoză în urma detenției aspre, revine în februarie 1883 la Stupca, unde este îngrijit de familie. A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din Stupca a fost dărâmată, păstrându-se doar clădirea care adăpostea bucătăria și cancelaria. În această căsuță țărănească, aflată într-o livadă și asemănătoare celor din partea locului, a fost amenajată în anul 1953 Casa Memorială „Ciprian Porumbescu”. Casa memorială are două camere, un hol și o verandă.
În cele două încăperi ale locuinței a fost organizată o expoziție de bază, care conține exponate autentice (obiecte care au aparținut familiei, pianul Mărioarei Rațiu-Porumbescu – sora compozitorului, etc.) cu o impresionantă forță evocatoare, reconstituind o atmosferă de epocă, preponderent rustică, proprie mediului în care a trăit și a creat marele compozitor român Ciprian Porumbescu.
Ciprian Porumbescu s-a născut în data de 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, într-o casă modestă de țară, ca fiu al Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor a utilizat la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu și mai apoi, Porumbescu. Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conducea corul Societății Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivități, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară. Apoi, cu ocazia unei burse, își continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici a scos, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”- actualul imn al Albaniei), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. După acea perioadă, a urmat cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice.
La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească, având premiera la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc), piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița. Printre lucrările sale se numără: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor români” și altele. Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara, pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză. Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii „Sfântul Dumitru”. El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul SV-IV-m-B-05697.
În 1950, principala instituție de învățământ de muzică din România primește numele său: Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, și poartă acest nume până în anul 1990. În 1972-1973, regizorul de film Gheorghe Vitanidis a realizat un foarte popular film artistic de lung metraj pentru ecran panoramic, în două serii, cu Vlad Rădescu debutând în rolul compozitorului. Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic; manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestui curent. În lucrările sale, Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite. Casa Memorială „Ciprian Porumbescu” poate fi vizitată de marți până duminică între orele 10:00 – 18:00. Trecându-i pragul, parcă se aud fragmente din cele mai celebre lucrări ale compozitorului: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor români”, etc.. Vizitele grupurilor de elevi sunt foarte educative și pot declanșa în aceștia dorința de autodepășire și implicare în zona atât de minunată a artelor.
Lasă un răspuns