Afinitățile elective sunt un concept utilizat în filozofie și sociologie, care se referă la atracțiile naturale sau compatibilitățile între indivizi sau grupuri, care îi determină să se asocieze sau să colaboreze. Termenul sugerează că anumite relații sau alianțe se formează nu doar din interese raționale, ci și din afinități emoționale sau culturale. Conceptul a fost introdus de scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe în romanul său „Die Wahlverwandtschaften” („Afinitățile elective”), publicat în 1809. De ce am ales acest titlu, sau ce doresc să spun. Da, doresc să vorbesc despre un om care mi-a devenit prieten. De fiecare dată când îmi cumpăr revista Lumea sunt grăbit să ajung acasă să o citesc. În seara aceea m-am oprit la o cafenea să-mi beau cafeaua de seară. Nu aveam loc la masă înăuntru și am ieșit afară să-mi beau cafeaua la fumători, un domn mă întreabă: se mai editează revista Lumea? Sigur că da, eu de fiecare dată când o cumpăr sunt fericit. O citesc de mic copil, tatăl meu era abonat și o citeam și eu de la dânsul. Ne-am prezentat și am aflat povestea domnului colonel SRI, Gulianu Florin. Este o poveste tristă, domnul colonel venea din spital, un cancer care îi afecta viața. Slavă Domnului că astăzi este sănătos. Totul a început atunci când a spus adevărul, șefii dânsului (care nu erau mai presus de lege) au umblat cu „nefăcute” și dânsul a raportat. Acum cazurile acelor șefi au ajuns de notorietate: ”băieții deștepți” din instituția ce în alte vremuri lucra pentru țară. Dar mă întind cu povestea, poate altă dată am să vorbesc pe larg.
În 2024 au loc alegeri parlamentare și prezidențiale. Campania electorală a început. Suntem agresați, până la a ne provoca o stare persistentă de greață, cu nevoia stringentă de a țipa, în toate localitățile patriei, pe marginea autostrăzilor și drumurilor naționale, județene ori comunale, pe pasarelele unor poduri, pe blocuri, corturi, de panourile, „mesh”-urile, bannerele etc. cu sinistre figuri de candidați politici fățarnici care ne rânjesc perfid lângă sloganuri ca „Un ostaș în slujba țării”, „Sufletul unei nații, viitorul unei generații”, „Viziune, Respect”, „Ne facem bine!” și alte compoziții care mai de care mai neinspirate ori pur și simplu care ne insultă inteligența.
Dar, dintre toate, două mi-au atras atenția. Cel al lui Kelemen Hunor și al lui Mircea Geoană. Sloganul adoptat de candidatul UDMR la prezidențiale, „HUNOЯ – RESPEKT”, a atras atenția prin scrierea inversată a literei „R” din numele candidatului. Explicația ar fi dată de un joc de cuvinte. Astfel, prima parte a numelui, „Hun”, semnifică Ungaria, în timp ce ultima parte, „OЯ”, citită invers, semnifică România. Acesta e motivul pentru care litera ”R” este scrisă invers. Mă rog, de gustibus… Al doilea, care n-ar avea nimic remarcabil, m-a amuzat teribil: „Mircea Geoană 2024 Președinte”, centru pielărie și călărie. Astfel, viitorul candidat independent la alegerile pentru președinția României, Mircea Dan Geoană, și-a înregistrat la OSIM marca „Mircea Geoană 2024 Președinte”, marcă ce va putea fi folosită, conform datelor oficiale, în domeniile reglementate de Clasele NISA 8, 16, 18, 25, 35, 36, 41 și 54.” (Adică pielărie și un pic, adaug eu) „Acum, revenind la topic, am ferma convingere că, și în noiembrie – decembrie 2024, cetățenii cu drept de vot care se vor prezenta la urne, treji, lucizi si groaznic de responsabili, strâns uniți ideologic și doctrinar în jurul partidelor politice sau al independenților simpatizați și susținuți, conștienți până în cea mai fină fibră a capacității lor cognitive, vor vota în totală cunoștință de cauză candidații propuși pe listele electorale. Aceasta, eliberați ergo subit de brain fog-ul din anii electorali anteriori de tristă amintire (grație rezultatelor de succes demențial al „Programului România Educată” derulat la inițiativa genială și sub atenta oblăduire a Președintelui Iohannis). Mă rog, sper ca ironia mea să nu se adeverească! Din ce în ce mai mult în ultimii ani, observăm o lene de gândire, o rigiditate emoțională. Crește agresivitatea socială, anxietatea neurastenică, chiar isteria, nevroza și psihoza (sunt studii științifice în acest sens, nu sunt constatările mele personale).
Așadar, cu toții la vot! Într-un interviu acordat în anul 1905, în Los Angeles Times, Mark Twain spunea: „În această țară, avem un mare privilegiu. Când un lucru devine absolut insuportabil, oamenii se pot ridica și schimba lucrurile. Acesta este cel mai mare avantaj pe care îl avem: urna de vot”. Desigur, nu putem, rațional, să nu luăm în calcul și cuvintele tătucului popoarelor, I. V. Stalin: „Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile”. (Addendum: Vă confiez, sincer, că nu am certitudinea sursei acestui citat. Ba a spus-o Stalin, ba Lenin, ba Roosevelt, Truman sau fostul senator de Wisconsin, McCarty. Au plagiat-o și comuniștii prin ’46. Important este că e adevărat!).
În concluzie, eu pentru cine votez? Nefiind un cetățean turmentat, voi risca să răspund la celebra întrebare a lui Tudor Arghezi: „Spune-mi cum îi recunoști / Dintre proști pe cei mai proști?“. În vremurile noastre răspunsul este simplu: după cât de mult pot să se aplece și după cât de mult pot să fure pentru ei, pentru grupul de interese sau pentru partidul din care fac parte”. Școala făcută de domnul colonel este la mii de ani distanță de ce-i pe care îi vedem la televizor cu ”adevărul” în gură, probabil că răul făcut de „colegii dânsului” l-au făcut să vadă cu alți ochi lumea aceasta crudă. Iar la întrebarea cu proștii, cred că cel mai bine a răspuns marele poet Ion Pribeagu: „Și-n lumea asta răsturnată,/ Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,/ Savanții noștri mor de foame/ Și numai PROȘTII sunt deștepți.”
