Și nu oricum, ci poate chiar ca o „anexă”… Un apendice pe lângă „următorul mare imperiu”… Pentru că, din perspectivă politologică (dar nu numai), zonele geo-strategice „evoluează”… Se mișcă, se adaptează, se reconfigurează… Și ne îndreptăm spre acel „următor mare imperiu” al viziunii politologice, dar și analitice: al evoluției… Unul care va fi, în mod necesar, mai mare decât cel precedent… Și ca întindere geografică, dar și la nivel de populație… Și nu, nu ne îndreptăm (nu încă) spre acel guvern mondial unic… Dar poate fi un pas spre acesta, un pas făcut din intenții cât se poate de deschise, inclusiv prin revitalizarea de acum a unei structuri menite tocmai pentru a bloca o astfel de evoluție globalist-nihilistă, guvernul mondial, dar nu doar ca „următorul mare imperiu”, ci, poate, chiar ultimul… Dar azi, acest „următor mare imperiu”, trasat și definit de politologi cu decenii în urmă, cu mult înainte de configurarea actualei UE, dar prevăzând și configurația necesar a apărea după acel „următor” (din viziunile de atunci) „mare imperiu”, se construiește acum. Aparent, independent de interesele și acțiunile membrelor UE, dar, în realitate, crescând tocmai din părțile de frustrări, de nerealizări, de impedimente ale acestora în relația lor cu Bruxellesul.
Și nu, nu avem încă aderări directe ale statelor UE la această configurație a zilei de mâine, dar, prin deplasarea punctului de esență al relațiilor comerciale ale unor membre importante ale actualei uniuni către BRICS, avem mai mult decât simple simpatii, afinități și chiar „preaderări”. Avem încercarea unor țări europene de a-și proteja și chiar salva propriile economii de gura devoratoare a Bruxellesului. De salvare dar și salvgardare a propriilor economii și națiuni, prin ocolirea cleștelui financiar-fiscal și economic aplicat „otova” de către dictatura bruxeleză, prin militarizarea și transformarea statelor în economii de război, nu pentru o nevoie reală de protecție imediată, ci pentru a putea dispune de resursele și economiile statelor membre.
BRICS se anunță a deveni dară tocmai acel „următor mare imperiu”. Cât timp îi va lua pentru a se transforma, la rându-i (și inevitabil, evolutiv) într-o structură malefică (pentru țările membre) rămâne de văzut. Sau, într-o estimare a timpului de care a avut nevoie (CE)UE să „decadă”, și „lucrând” cu ipoteza (chiar de lucru) a politologilor, nici măcar strict niște futurologi, corelând, așadar, cu axioma prăbușirii fiecărui „următor mare imperiu” mai repede decât precedentul, perioada „de înjumătățire” a BRICS – ului se va măsura, probabil, în mult mai puțin de o viață de om. Dar nu asta contează acum, ci felul în care statele UE se agată de colacul BRICS -ului. Poate și ca o nevoie de a nu fi puse în situația riscantă de a amenința cu „exit” -uri din UE (și a le și reuși, chiar dacă nu le-au dorit în mod real) pentru a obliga actuala birocrație fatalist-fascistă să-și schimbe atitudinea față de propriile (încă) membre. Evident, nici structura central decizională (aproape unică) a UE nu va sta degeaba. Va încerca să contracareze aceste tendințe ale statelor membre (de a ieși economic și financiar-fiscal din UE, chiar și parțial, dar fără a pleca totuși) prin anumite măsuri. Dar este de așteptat să o facă prin aceleași formule de forță. Este dară previzibil să vedem în cadrul unei pseudo reforme „interne” a UE, anunțată nu întâmplător acum, o rezoluție a Bruxellesului ce va bloca dreptul de asociere și de liberă alegere al statelor membre la organizații și structuri din afara UE. Din afara spațiului controlat…
Pentru că lucrurile se mișcă deja precipitat într-o direcție care poate scoate UE, la nivel economic, din ea însăși. Printr-o deplasare a piețelor de desfacere în afara UE Spre cele puse la dispoziție, inclusiv prin facilități fiscale, financiare, bancare, de către acest „următor mare imperiu” (poate chiar următorul „offshore” al lumii): BRICS. Dar UE nu va încerca să se salveze prin găsirea de soluții împreună cu statele tentate să-și mute (fie și parțial) economiile/piețele spre BRICS, ci prin aplicarea formelor, deja verificate pe cetățenii Europei, de hărțuire și cenzurare a libertăților de decizie, și chiar de liberă asociere, la nivelul statelor ca entități vizate direct și agresiv. Când țările-membre vor ajunge a fi blocate în a alege ceva din afara spațiului controlat… Dar rezultatele măsurilor nu vor mai fi atât de spectaculoase pentru cerberii cenzurării drepturilor, nu doar la nivel individual-cetățenesc, ci de state, pentru că „lanțurile” au început a fi sfărâmate! Un nou lacăt tocmai a fost zdrobit de Germania, prin curajul de a-și asuma pași importanți spre India (BRICS-ului), prin acorduri comerciale masive, în defavoarea certă a UE, pentru a-și asigura felia sa din acest „următor mare imperiu”. Iar configurarea „declanșării” următoarelor acțiuni de independență economică va urma traseul statelor membre care s-au lepădat de ceea ce trebuia să fie coloana vertebral-comercială a UE: Spațiul Schengen.
Și da, se va pune tranșant problema „resursele” UE în cadrul acestui proces!… În special, cele imediat „lichide”, utilizabile. Inclusiv „activele rusești”. Vor mai fi ele lăsate la îndemâna UE (central) ca drept de decizie sau vor fi utilizate, individual, de către fiecare stat membru, aderând, fie și indirect, la o structură comercial-economică (evident, cel puțin „la început”, mult mai liberă ca drepturi de decizii), pe post de „pașapoarte” de acces?… Poate chiar ca fonduri de participare ca posibile viitoare membre în cadrul noii structuri „următor mare imperiu”: BRICS?!…
