Când jurnaliștii sunt opriți de politicieni să spună adevărul, acest fenomen se numește cenzură sau restricționare a libertății presei. Acest lucru poate fi realizat prin diverse metode, cum ar fi amenințările la adresa jurnaliștilor, interzicerea accesului la informații sau sancționarea lor pentru dezvăluirea unor informații sensibile pentru politicieni. Cenzura și restricționarea libertății presei sunt grave încălcări ale dreptului la liberul acces la informație și pot avea consecințe negative asupra societății în ansamblu. Aceste acțiuni pot duce la creșterea corupției, abuzurilor de putere și manipularea opiniei publice. Ideal este ca jurnaliștii să rămână vigilenți în fața presiunilor politice și să continue să-și facă datoria de a furniza informații corecte și imparțiale publicului, chiar în condițiile unei posibile cenzuri din partea politicienilor. De asemenea, este responsabilitatea societății civile și a organizațiilor non-guvernamentale să apere libertatea presei și să lupte împotriva oricărui tip de cenzurare. Dar „capul plecat sabia nu-l taie”, iar spaima de consecințe ne așează pe rând la eșafod. Tot scriu ce înseamnă adevărul și minciuna, tot vorbesc despre manipulare, apoi apar armatele de bine care doresc doar răul și ne spun că numai răul este bine. Îl cred pe domnul Elon Musk când spune: „Când pierdem libertatea de exprimare, pierdem democrația”. Libertatea de exprimare este piatra de temelie a democrației, iar libertatea de exprimare este ceea ce ne permite să fie denunțate atrocități și ca oamenii să fie conștienți de ele. De aceea nemții au vrut să închidă presa (al doilea război mondial) imediat. Deci, cred că ar trebui să facem tot ce putem pentru a păstra libertatea de exprimare. Și când pierdem libertatea de exprimare, cred că pierdem democrația”.
Spune aceasta în Interviul cu Ben Shapiro / Daily Wire, ianuarie 2024. Apoi tot el mai spune: „Avertizez că libertatea de exprimare ar putea să nu existe dacă Kamala Harris, care a fost un puternic susținător al înlăturării lui Trump de pe Twitter, va intra în funcție.” Apoi face cronologia atacurilor la libertatea de exprimare din ultima lună: „Brazilia anunță că oricine folosește un VPN pentru a accesa X va fi amendat cu până la 8.874 USD pe zi. Gazdele germane de pe podcastul „Hoss and Hopf” se confruntă cu o amendă € 250.000 și închisoare în Germania, după ce au „deformat” o persoană transsexuală cheală. Fondatorul Telegramului, Pavel Durov, este arestat în Franța pentru că nu a cenzurat utilizatorii. Marea Britanie arestează o femeie de 55 de ani pentru că a împărtășit „informații greșite” online. Regatul Unit caută să avanseze cu o nouă legislație care ar eticheta misogin-ia drept o formă de extremism. Comisarul UE Thierry Breton i-a trimis o scrisoare lui Elon Musk, cerându-i să respecte legile lor de cenzură. CEO-ul Rumble, Chris Pavlovski, a fugit din Europa, invocând amenințări din partea guvernului francez. CEO-ul META, Mark Zuckerberg, a lansat o scrisoare, în care detaliază modul în care administrația Biden-Harris și FBI au lucrat pentru a cenzura conținutul de pe platformele META”.
Liniște, vă vorbește stăpânirea! Cine nu se supune pătrunde în cel mai disperat Halloween al planetei. Se spune că un rus se scoală dimineață și vede tancuri cu steagul Americii în fața casei. Iese urlând: „freedom, freedom!”. Un soldat iese din tanc: „niet freedom. Halloween”.
După „celebra” Olimpiadă din Franța, acum ard bisericile de spui că sunt la întrecere. Nu mai știu ce popor celebra nunta cu focuri de armă, dar nu știu nici de ce o făceau? Dar dacă se vorbește despre o teorie a conspirației a acestei „întâmplări” să zicem, am spune: Creșterea tensiunilor culturale și religioase a dus la speculații despre motivele incendiilor. Frecvența incendiilor la biserici a generat suspiciuni și teorii legate de vandalism sau atacuri intenționate. Unele grupuri pot folosi aceste incidente pentru a promova agende politice sau sociale, insinuând că există o conspirație mai largă. Fără explicații oficiale concludente, oamenii pot căuta răspunsuri în teorii alternative. Toate acestea contribuie la proliferarea teoriilor conspirației în jurul acestor evenimente. Dar cine mai știe cine am fost, sau unde am ajuns, disperarea parcă se citește pe chipul fiecărui om. Una votezi și altul „trabucește” a democrație. Dar ce este disperarea? Disperarea este o emoție puternică de tristețe, neliniște sau resemnare. Pentru că de obicei te împaci cu răul fără împotrivire prin resemnare. Este adesea asociată cu sentimentul de lipsă de speranță și incapacitatea de a găsi soluții pentru problemele sau dificultățile cu care se confruntă o persoană. Disperarea poate fi declanșată de diverse situații, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, probleme financiare sau stresul excesiv. Trebuie să fim conștienți de această emoție și să căutăm suport și ajutor atunci când ne simțim copleșiți de disperare.
Lasă un răspuns