„Caravana amintirilor din Gulag”: comemorarea victimelor celui de-al doilea val de deportări staliniste din Basarabia…

„Caravana amintirilor din Gulag – Mărturii ale deportaţilor din stânga Prutului”, o expoziţie itinerantă menită să familiarizeze publicul, prin intermediul unor mărturii ale deportaţilor şi ale victimelor regimului totalitar-comunist, cu suferinţele tragice prin care a trecut populaţia din stânga Prutului în perioada sovietică, va ajunge în perioada 9 – 19 iulie, de la Bucureşti spre Chişinău, făcând câte un popas expoziţional de seară, între orele 17.00 – 21.00, la Focşani, Iaşi, Nisporeni, Plop (r. Donduşeni), Drochia, Hînceşti, Căuşeni, Cahul şi Avdarma (UTA Găgăuzia), anunţă Asociaţia pentru cultură şi arte Arbor. Avându-şi sorgintea din expoziţia „Rememorarea copilăriei: mărturiile deportaţilor basarabeni”, deschisă în 2022 la Arbor.art.room din Bucureşti, expoziţia se bazează pe o componentă de cercetare, pe documentarea efectuată de istoricii Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei în parteneriat cu Centrul de Excelenţă Institutul Pro Memoria, Institutul de Istorie al USM, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi şi Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, în perioada 1991 – 2021, şi este realizată din perspectivă curatorială şi interdisciplinară, prin construirea unei instalaţii din mărturiile deportaţilor, cu fotografii, grafică, lucrări de artă, materiale audio şi video.

Astfel, pentru o mai bună înţelegere a călătoriei deportaţilor spre exilul „pe vecie” şi a dramelor trăite pe pământ străin, Caravana prezintă, pe lângă mărturiile fotografice, scrise şi audio – în lectura actorilor Cristina Casian, Florentina Ţilea, Florina Gleznea, Ionuţ Vişan, Marius Turdeanu şi Richard Bovnoczki -, harta „Gulagul basarabenilor” (2022) de Ramona Iacob, animaţia „Mâţa fără nume” (2022) de Ghenadie Popescu, lucrările de artă „Familia Pascal şi Şalul mamei” (2024) de Vasile Raţă. „Pe la 3 de noapte a venit un detaşament de ostaşi ruşi, însoţit de un căpitan şi de preşedintele sovietului sătesc. Ne-au spus că suntem „ridicaţi” şi ne-au ordonat să urcăm în maşină. După câteva săptămâni de drum, fără apă şi fără mâncare, am ajuns în regiunea Omsk. Condiţiile de trai şi de muncă erau îngrozitoare, eram câte patru familii într-o baracă. Chinuiţi şi flămânzi, ne adunam seara şi ne săturam de plâns. Eram mereu cu gândul acasă. Cea mai mare frică ne cuprindea atunci când veneau la apel şi ne spuneau să ne luăm gândul de la Moldova. Nu aveam nicio speranţă că vom putea să ne întoarcem vreodată”, este mărturia lui Tudor Cociu (n.1930), originar din Hânceşti, deportat în 1949 împreună cu familia în regiunea Tiumen.

În perioada anilor 1940-1941, 1944-1953, pe lângă dramele care au urmat ocupaţiei Basarabiei de către URSS: război, foamete şi colectivizare forţată, basarabenii au cunoscut şi teroarea deportărilor în Siberia şi Kazahstan, înfăptuite de conducerea sovietică sub pretextul înlăturării din societate a persoanelor cu „origini nesănătoase”, din rândul păturilor înstărite, etichetaţi „culaci”. Deşi nu se cunoaşte cifra exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor, estimările istoricilor se ridică la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 1940–1953. Oamenii au fost transportaţi în vagoane de marfă şi plasaţi în aşezări cu regim forţat de reşedinţă. Cei mai mulţi dintre deportaţi au decedat în timpul călătoriei şi în primii ani de exil, din cauza condiţiilor dure de trai. Munca era extenuantă, iar alimentele, puţine şi raţionalizate. Dincolo de tragismul acelui context istoric, poveştile de viaţă prezentate în această expoziţie dezvăluie „realităţile timpului”, percepţiile şi trăirile celor care au îndurat gulagul. Sunt nenumărate episoade ale suferinţei: momentul „ridicării” şi al călătoriei spre „aşezările speciale”, foametea şi gerurile aspre, mersul la şcoală şi învăţământul în limba rusă, umilinţele, violenţele şi abuzurile, moartea, în cele din urmă. Iar pe lângă acestea şi timbrul copilăriei, cu credinţele şi jocurile inerente vârstei.

Expoziția itinerantă „Caravana amintirilor din Gulag” va avea următorul traaseu și program: 09 iulie – Bucureşti (Facultatea de Litere, str. Edgar Quinet nr. 5–7, sector 1); 10 iulie – Focşani (Piaţa Unirii); 11 iulie – Iaşi (CIAC Baia Turcească, str. Arhitect G.M. Cantacuzino); 12 iulie – Nisporeni (Casa Naţională, str. Alexandru cel Bun nr. 5); 13 iulie – Plop, Donduşeni (str. Arhanghelul Mihail nr. 4); 14 iulie – Drochia (Primăria, bd. Independenţei nr. 15A); 15 iulie – Hînceşti (Palatul de Cultură, str. Mihalcea Hîncu nr. 140); 16 iulie – Căuşeni (str. Alexie Mateevici nr. 9); 17 iulie – Cahul (Piaţa Independenţei); 18 iulie – Avdarma, UTA Găgăuzia (Muzeul de Istorie a satului Avdarma); 19 iulie – Chişinău (Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, str. 31 August 1989, nr. 121A).

Proiectul este realizat în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Ambasada Republicii Moldova în România, compania de teatru UNTEATRU, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi cu sprijinul gazdelor expoziţiei – primării, consilii raionale, muzee, centre de artă şi teatre din România şi Republica Moldova. Împreună cu acest eveniment expozițional, Republica Moldova comemorează 75 de ani de la cea de-a doua operațiune de deportări, din 5-6 iulie 1949. În capitală Chișinău au fost organizate mai multe evenimente, expoziții și depuneri de flori pe Aleea Gării, „Noi nu am ales să fim deportați, alții ne decideau soarta”, a spus Maia Sandu, la comemorarea victimele celui de-al doilea val de deportări staliniste din Basarabia. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, premierul Dorin Recean și președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu, au depus flori la monumentul deportaților din scuarul Gării Feroviare pentru a comemora victimele celui de-al doilea val de deportări staliniste din Basarabia. În discursul ținut, șeful statului a îndemnat cetățenii R. Moldova să păstreze vie amintirea acelor evenimente tragice din istoria noastră. „Astăzi, venind la acest eveniment de comemorare, mi-am imaginat, cum era să trăiești într-o lume în care cei mai buni oameni din societate au fost încărcați într-o noapte în vagoane și duși în Siberia. În baza unor liste, oameni care își duceau traiul demn în casele lor, în satele lor, au fost ridicați în toiul nopții de către soldați la mii de kilometri de meleagul lor natal. Atât valora viața pentru un regim totalitar – un nume pe o listă. Copii mici, care încă nici nu știau să vorbească, femei însărcinate, dar și cei mai de seamă membri ai comunităților, toți au fost numiți dușmani ai poporului” a declarat Maia Sandu. Ea a notat că, în operațiunea SUD, care a început în noaptea de 5-6 iulie, au fost deportați din Basarabia peste 35 de mii de oameni. „E ca și cum, peste noapte, toți oamenii din localitățile Costești, Congaz și Cărpineni, trei cele mai mari sate din R. Moldova, ar fi fost scoși din casele lor și ar fi dispărut. Peste 8000 de bărbați, peste 14 000 de femei, aproximativ 12 000 de copii. Aceste cifre nu sunt pentru noi doar liste. Sunt destine, sunt vieți distruse și traume pentru întreg poporul nostru. Poate pentru unii, aceste lucruri sunt greu de imaginat. Dar bunicii, părinții, familiile noastre le-au trăit. Etnia nu a contat, cum nu a contat nici limba vorbită, nici faptul că toți acești oameni erau nevinovați” a notat șeful statului.

„Noi nu vrem război. Moldovenii niciodată nu au vrut război. Iar cei care au cunoscut teroarea acelor timpuri abia își rețin lacrimile când vorbesc prin ce au trecut. Să le onorăm memoria, să le cinstim numele și să ne aducem aminte de ei așa cum erau, plini de omenie, cu frică de Dumnezeu și cu mare dragoste de viață. Noi nu am ales să fim deportați, nimeni nu ne-a întrebat. Noi nu am ales să fim înfometați, uciși, trimiși la război. Neamul nostru a sângerat în timp ce alții ne decideau soarta. Și, chiar dacă nu putem schimba trecutul, avem datoria să-l cunoaștem” a subliniat președintele. Ea a îndemnat cetățenii să nu uite ororile prin care au trecut înaintașii lor și să se asigure că R. Moldova nu va trece printr-o asemenea teroare. „Avem datoria să ne punem țara la adăpost, să ne onorăm sacrificiile înaintașilor noștri, care au rămas întotdeauna demni și drepți. Să prețuim libertatea câștigată, aducându-ne aminte de durerea prin care a trecut poporul nostru, să apărăm libertatea de a alege pentru noi. Libertatea de a trăi într-o țară în care niciodată să nu fie ridicați noaptea, cu pușca la tâmplă, copii, mame, tați, bătrâni. Pacea și libertatea de a ne trăi viețile în liniște în casele noastre este obiectivul nostru cel mai de preț, dar și datoria care trebuie să ne lege pe toți. Noi alegem pacea pentru toți copiii Moldovei” a conchis șeful statului. Republica Moldova comemorează 75 de ani de la cea de-a doua operațiune de deportări în Siberia și Kazahstan, din 5-6 iulie 1949. În capitală au fost organizate mai multe evenimente, expoziții și depuneri de flori pe Aleea Gării din Chișinău. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*