Aşezată pe o alee lăturalnică a Parcului 1 Decembrie din centrul municipiului Oradea, în umbra Monumentului Ostaşului Român ridicat în cinstea eroilor căzuţi în cel de-al Doilea război Mondial, se află o altă statuie. Este un bust elegant şi discret pe care scrie simplu: Emmanuel de Martonne, geograf francez, şi anii între care a trăit, 1873 – 1955. Nici oraşul, şi nici parcul nu au fost alese la întâmplare. Geograful francez e cel care, la conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920, a militat ca frontierele României să includă Oradea, Timişoara, Arad şi Satu Mare, aspecte legiferate prin Tratatul de la Trianon, semnat pe 4 iunie 1920. De data aceasta, în București, pe Calea Victoriei, Emmanuel de Martonne va fi prezent printr-o statuie. Duminică, pe 2 iunie 2024, la ora 11.00, a avut loc inaugurarea bustului geografului francez, pe Calea Victoriei la intersecție cu Calea Griviței, vizavi de statuia Alergătorii & Ministerul Economiei, în prezența a numeroși invitați (reprezentanți ai Președinției, Guvernului, Primăriei Municipiului București, ai cultelor religioase din România, ai Universității din București & Societății Române de Geografie, public interesat). Evenimentul, a cărui dată a fost stabilită în acord cu prevederile Legii nr. 256 din 18 noiembrie 2020 pentru declararea zilei de 4 iunie „Ziua Tratatului de la Trianon”, s-a desfășurat mai devreme – duminică, 2 iunie – pentru a profita de evenimentul „străzi deschise” din București și de caracterul pietonal în weekend al Căii Victoria. Acesta este o ofertă de donație venită din partea Universității din București.
Emmanuel de Martonne s-a născut pe 1 aprilie 1873, la Chabris, Centre-Val de Loire, în Franța și a decedat pe 24 iulie 1955, la Sceaux, Seine, în Franța. A fost un geograf și pedagog francez, cunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României și a Munților Făgăraș, pe care i-a numit „Alpii Transilvaniei”. Fiu al arhivistului A. de Martonne, a fost un elev al Liceului din Laval, unde i-a avut profesori pe Carle Bahon și Francis Delaisi. El este autorul unui Tratat de geografie fizică (1909) și al volumelor Geografie universală (1931), consacrate Europei Centrale. El a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Georgrafie de la Sorbonne. Discipol al lui Vidal de la Blache, a fost numit la Rennes în 1899, unde a fondat un laborator de geografie în 1902. Pasionat de climatologie, el este celebru pentru descoperirea bazelor evapotranspirației potențiale, utilizată azi de botaniști și agronomi. Laboratorul său funcționează până în prezent, trecând în mâinile lui Andre Meynier. Acest laborator se numește astăzi C.O.S.T.E.L. și este condus de Jean-Pierre Marchand. Fost coleg și prieten al criticului literar Pompiliu Eliade (1869-1914) la Școala Normală Superioară din Paris, tânărul De Martonne i-a urmat sfatul și și-a început cariera științifică cercetând Carpații Meridionali, pe care i-a denumit sau a preluat un nume folosit pe hărțile locale și l-a pus în circulație, „Alpii Transilvaniei”.
În 1902 își susținea teza de doctorat cu titlul „La Valachie: essai de monographie géographique (Valahia: eseu de monografie geografică”), dedicată mentorului său, Vidal de la Blache, teză care va fi urmată de „Recherches sur la distribution géographique de la population en Valachie (Cercetări privind distribuția geografică a populației în Valahia)”. Prin publicarea ambelor cărți, tânărul savant francez devenea cel mai bun specialist al studierii geografiei carpato-dunărene. În 1918, este desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de încheiere a păcii după Primul Război Mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute, cu obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute România și Poloniei prin tratatele de pace.
În problema Basarabiei, geograful a susținut că soarta sa (a Basarabiei) naturală este de a reintra în unitatea română. El a călătorit pe teren și conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei Poloniei spre est și a României spre vest cu câțiva kilometri, pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița. El a conceput „principiul viabilității” conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului. Opunându-se astfel delegaților americani și britanici, el a contribuit, în mod semnificativ, la desenarea granițelor din 1918-1921 (dintre care cele trasate între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi). În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1912. Între anii 1931 – 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională, devenind membru al Academiei Franceze de Științe.
Drept semn de recunoștință, la 13 mai 2019, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă aniversară cu tema „Desăvârșirea Marii Uniri – Emmanuel de Martonne”. Moneda, cu valoarea nominală de 10 lei, este de argint cu titlul de 999‰, este rotundă cu diametrul de 37 mm, are greutatea de 31,103 g, iar întregul tiraj de 300 de exemplare au fost emise de calitate profesională. Mondele au putere de circulație pe teritoriul României. Tot atunci, pentru recunoașterea eforturilor științifice ale lui Emmanuel de Martonne, în 2019, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor a decis să amplaseze un bust al acestuia în parcul din centrul oraşului.
Iată că, acum, în 2024, vom avea un bust al marelui geograf și în București. La ceremonia de dezvelire a participat corpul de gardă și fanfara Ministerului Apărării Naționale, fiind invitați oameni de stat români, diplomați francezi, americani, britanici și italieni, primarul Municipiului București și mulți invitați, evenimentul având un caracter apolitic. Acest eveniment public în care importanța geografiei și „puterea hărții” (și analizei acesteia) au fost puse în valoare aduce în primplan amimtirea unor oameni minunați care au conlucrat cu pasiune și devoțiune la crearea actualelor granițe ale statului român actual. (George V. Grigore)
