Pentru că păsările erau văzute cu pești în cioc sau gheare, vulturii puteau ridica către cer pui de căprioare sau miei, acestea au fost învestite cu calități divine de înmulțire a speciilor pe versanții munților și apariție a peștilor în lacurile izolate (la geți Mama Gaia Vultureanca și Puia Gaia, vulturii ca simbol, etc.). Pe aripile și picioarele păsărilor puteau ajunge modalitățile de înmulțire a acestora (icrele și lapții, micii alevini), de aceea păsările de apă erau purtătoare de viață (lebedele, rațele, ce apar trăgând care alegorice, etc.), iar barza ce caută așezările umane a căpătat prețioasa sarcină de a aduce copii mici în cioc. După părerea mea, nu speciile evoluează, ci ele apar acolo unde un mediu „le cheamă” prin schimbarea vibrației și a „mirosului”. Așa găsesc balenele hrana în vastitatea oceanului, așa apare „îndăgosteala” și alte fenomene legate de taina vieții în materie. Așa se întâmplă și cu apariția unor specii de plante sau animale, acolo unde nu se așteaptă nimeni. Iată că, una dintre cele mai ciudate plante din întreaga lume, de fapt o ciupercă cu înfăţişare îngrozitoare, şi-a făcut apariţia şi în România.
Cu o înfățișare de extraterestru, aceasta este cunoscută și sub numele de „degetele diavolului”, „florăria lui Archer”, „Clathrusul lui Archer”, „ciuperca de sepie”, „zăbrele lui Archer”, etc.. Mai exact, ciuperca numită „Degetele Diavolului” a fost fotografiată în Poiana Baia Popii de pe traseul montan Stâna de Vale – Padiş (zona Cetățile Ponorului; Munții Apuseni). De curând a fost fotografiată la Sâmbăta de Sus, dar și pe plaiurile Bucovinei, în Arad și Fodora de Cluj. Denumirea originală este „Devil’s finger” și aceasta i-a fost dată de renumitul micolog britanic Malcom Dring. Degetele Diavolului („Clathrus archeri” și „Anturus Archera”) este originară din Tasmania şi pădurile Australiei, dar a fost aclimatizată în Europa, unde, consideră specialiştii în micologie, ar fi ajuns în perioada Primului Război Mondial. Ciuperca crește dintr-o bază albă, de forma unui ou, dând naștere unor „degete” roșii, înspăimântătoare.
Ciuperca matură are patru-opt astfel de „degete“ cu sfere negre la interior, ca niște ventuze de caracatiță, care emană un miros neplăcut de cadavru (cum ar fi carne stricată, putrezită) și care atrag astfel muștele. Muștele dispersează astfel sporii și ajută la proliferarea acestor ciuperci. Unii spun că sporii ar fi fost aduşi pe tălpile soldaţilor australieni, participanţi la acţiuni militare pe teritoriul francez, alţii că au fost aduşi odată cu importul lânii de oaie din Australia, sau în furajul cailor. Astăzi, această specie poate fi găsită aproape oriunde în lume, în special pe continentul est-european. A fost înregistrată în țări precum Rusia, Austria, Republica Cehă, Australia, Bulgaria, Ucraina, Elveția, Kazahstan, Polonia și multe altele.
Acest exemplar este, de asemenea, comun în Africa și America de Nord. Cert este că ciuperca este astăzi prezentă şi în România. Creşte solitar sau în grupuri mici, în zone de păduri de foioase sau conifere, păduri sau chiar grădini. Cert este că prezența ciupercii a mai fost semnalată în România. Creşte solitar sau în grupuri mici, în zone de păduri de foioase sau conifere, păduri sau chiar grădini. Un moment favorabil fructificării este perioada din iulie până în octombrie. Se spune că în Australia, Tasmania și Noua Zeelandă, ciuperca când este în stadiul de ou se consumă, fiind considerată o delicatesă. Este de preferat să nu o culegeți! (G.V.G.)
Lasă un răspuns