Chiar și atunci când crezi în ceva, chiar și atunci, apar șoimii însetați de sânge care te mănâncă. Ce a căutat acel om printre jurnaliștii de curbură (micul ecran) cum a avut el curajul să-și spună necazurile…? Noi nu avem necazuri, avem doar ordine, iar unde-i ordin nu-i tocmeală. Au sărit politicienii, ortacii partidelor cu bâtele legilor și l-au redus la tăcere. Tot nu am înțeles că orice revoluție trebuie făcută la ordin și nimic nu este întâmplător? Cândva, demult, am fost în Mexic, iar în interiorul meu a apărut întrebarea: cum a dispărut civilizația care a reușit să ne dea valoarea exactă a timpului. Nu am reușit să-mi răspund, dar la câteva concluzii am ajuns. Dispariția civilizației Maya este un subiect încă necunoscut în totalitate, dar există câteva teorii principale care încearcă să explice această situație. Iată câteva dintre ele. O teorie presupune că civilizația Maya a suferit un declin intern marcat de războaie, conflicte sociale și degradarea mediului înconjurător.
Aceste probleme au slăbit puterea centralizată a statelor mayașe și au dus la prăbușirea lor. Alți cercetători presupun că schimbările climatice și defrișarea extensivă efectuată de mayași au cauzat declinul civilizației. Ce au însemnat schimbările climatice? Ploaie, secetă și eroziunea solului pot fi responsabile de scăderea producției agricole și aprovizionarea cu apă, ceea ce a dus la declinul populației și prăbușirea societății lor complexe. Sau poate că până în secolul al XVI-lea, exploratorii spanioli, sub conducerea lui Hernán Cortés, au cucerit majoritatea teritoriilor mayașe. Impactul acestei cuceriri: boli importate și exploatarea resurselor naturale, au avut un rol negativ asupra stării civilizației, ducând la prăbușirea ei. Nu există o singură teorie acceptată în mod unanim pentru dispariția civilizației Maya, dar se crede că combinația acestor factori, împreună cu alți factori, au contribuit la prăbușirea acestei culturi importante. Civilizația Maya a dispărut în jurul secolului al X-lea d.Hr. O altă idee posibilă este supraexploatarea resurselor naturale și suprapopularea. Creșterea populației poate fi dovedită de construcția continuă a structurilor majore și creșterea densității populației. În cele din urmă, resursele naturale, cum ar fi terenul agricol și lemnul, ar fi fost epuizate, iar civilizația nu ar fi putut supraviețui. Aceste teorii nu sunt exclusive și că dispariția civilizației Maya a fost probabil rezultatul unei combinații de factori. Deși civilizația a dispărut în formele sale inițiale, cultura mayașă continuă să influențeze populațiile din regiunea actuală a țărilor precum: Mexic, Guatemala, Honduras și Belize.
Dar cum nimic nu este întâmplător, credeți că cineva din vremurile noastre se gândește că toate acestea se pot repeta? De fapt, ce nu știm despre această civilizație este că avea o clasă socială privilegiată, iar aceștia erau cei care aveau acele cunoștințe astronomice „iluminații” și o clasă dornică de a se sacrifica pentru aceștia. Ce vedem astăzi? Clasa celor îmbogățiți, celor cu bani, și cei care muncesc din greu pentru a trăi.
Se pare că orice popor, civilizație, a dispărut cu ajutorul elitelor conducătoare. Câtă dreptate avea Nenea Iancu: „Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea”, le spune prietenilor și, după ce primește o moștenire substanțială de la o mătușă, pleacă din România în 1904 și se stabilește la Berlin, în cartierul Willmersdorf. De unde îi scria, câțiva ani mai târziu, amicului Alexandru Vlahuță, care îl tot ruga să se întoarcă acasă: „Pentru nimic în lume nu aș părăsi acest colț de viață străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleași mutre, aceleași fosile cari conduc viața publică, otrăvind numai cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul meu, nu! M-am exilat și atâta tot. Aerul de aicea îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și n-am ce căuta într-o țară unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iară munca și talentul, viții demne de compătimit”. El știa, el venise din satul Flămânzi într-un Ploiești în care Liberalii și Țărăniștii mutau statuia în funcție de cel care a câștigat alegerile, apoi tăiau panglica și spuneau: noi am făcut asta dragi Ploieșteni.
Nene Iancule, ca semn de recunoștință pentru faptul că ai reușit să-i vezi așa cum erau, casa de pe linia de tramvai din Ploiești unde ai locuit a fost demolată. Norocul meu a fost că în această viață am apucat să o văd în picioare. Așa și cu acest om ce purta o căciulă din blană de miel, ce ai căutat domnule printre atâtea pălării de fetru și atâtea fasoane „respectabile”…? Iar ceea ce ai văzut atunci, Nene Iancule, să ști că este la fel. Aceiași civilizație care se surpă plină de oameni „luminați” a întuneric și de nimic.
