Distrugerea a tot ceea ce au făcut bun înaintașii; nu doar ai noștri, nu doar cei ai fiecărei națiuni, ci ai Europei însăși!…

Problema n-ar fi dacă s-ar închide total frontierele „externe” ale Spațiului Schengen. Ba, dimpotrivă! Nu ar fi nici măcar o încălcare a principiilor părinților fondatori ai CE/UE pentru că, în esență, privind din afară „limesul” trasat de noile conjuncturi geopolitice antinaționale, s-ar asigura chiar o mai bună protecție a singurului lucru care mai contează azi…. Și singurul aspect de politică unională comună a statelor europene care va mai conta mulți ani de acum înainte, cel puțin până se vor găsi alte mijloacele de a ține pe mai departe închise „supapele” șantajiste (precum uriașa tabără-rezervor cu refugiați din Turcia)… Pentru că numai prin ținerea valurilor de migranți în interiorul taberelor (enclavă) cu refugiați, create de unele țări tocmai pentru a șantaja economic și politic (poate și militar) Europa, s-ar putea asigura o protejare a cetățenilor UE. Iar din perspective noastră doar cetățenii Europei contează! Și nu libertatea de mișcare a acelora ce vin din afara UE, încălcând și chiar eliminând, deloc paradoxal, tocmai libertatea de mișcare a cetățenilor de drept ai Europei. Și, oricum, reintroducerea controalelor în Spațiul Schengen ar dăuna libertății de mișcare a cetățenilor UE doar daca s-ar impune strict în interiorul spațiului european. Și poate nici atunci. Pentru că vremurile s-au schimbat, iar blaturile, înțelegerile, proastele politici de management de țară, și a celor „comune” obligatorii, și nu neapărat greșelile și erorile accidentale ale acelora ce conduc Europa, ne-au adus în acest punct fierbinte pentru viitorul nostru! Or, libertatea de mișcare trebuie privită acum din și în interiorul spațiului comun. Pentru că ne-ar putea fi de ajutor tocmai în supraviețuirea Europei imediate… Nu cea a viitorului, nici măcar cea de „mâine” (acel „tomorrow” al politicilor europene), ci aceea imediată… Dar pentru asta nu trebuie să devină în sine o celulă închizând în ea alte și alte limite și limitări (și poate nu „următoare”, ci deja trasate), precum statele naționale recent private de drepturile lor de veto printr-o schimbare a abuzivă a însăși tratatului de funcționare a UE. Și aparent fără șanse de-a fi blocată de o curte constituțională e Europei. Una funcțională și având că scop apărarea libertăților de mișcare ale cetățenilor UE, nu drepturile de migrație ale pionilor din calul Troian al unei înlocuiri a populației europene („planul Kalergi”).

De fapt, libertățile de mișcare ale cetățenilor UE vor fi cu mult mai grav și direct afectate de alte acțiuni, deja în aplicare, decât reintroducerea unor controale la frontierele externe ale UE. Pentru că, în sine, Europa riscă să devină un „puzzle” din zone cu restricții. Restricții de deplasare motivate de aparenta optimizare a funcționării societății prin orașele, alea închisori!, de „15 minute”, prin supralicitarea altor restricții generând alte constrângeri și limitări (devenite un soi de spețe juridic-legislative), precum cele generate prin normele de poluare, prin generalizarea obligațiilor de deplasarea doar cu anumite tipuri de autovehicule, în care conectarea (în final) la o singură „priză-sursă” (energia electrică) va duce la impunerea de noi norme pentru acei alții decizând cine mai are dreptul, și nu doar posibilitatea financiară, să circule cu autovehicule ai căror combustibili par o sursă aparent inepuizabilă, dar tot mai puțin disponibilă pe piață (o raritate a sursei dată de posibilitățile de accesare/conectare, nu de existența resursei în sine)…

De aceea, atâta vreme cât vom vorbi despre protejarea unui spațiu „interior” de un exterior tot mai agresiv, reintroducerea controalelor Schengen va fi, nu doar justificată, ci necesară. Dar cu o condiție: menținerea funcționalității prin „joncțiunile” de tip Schengen în interiorul acestui spațiu. Și transformarea Schengen -ului „mare” într-o structură strategică protejând UE și, astfel, și libertățile de mișcare… Și nu doar ca în visurile părinților fondatori ai CE/UE, ci exact ca fundamente ale Europei de mâine. Dar, la cum arată lucrurile acum, tocmai acele visuri-fundații sunt folosite de liderii europeni de astăzi pentru a distruge ceea ce au făcut bun cei dintâi. Căci umanitatea pare a avea doar acest „drum”: distrugerea a tot ceea ce au făcut înaintașii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*