De la marii campioni din gimnastică în proba de inele, astăzi avem premier campion la păcănele. De la fabrici și uzine, astăzi privim peste ruine. Am citit cum domnul Claus Schwab a declarat sau decretat: „De la epoca capitalismului, la epoca talentelor”. Și suntem talentați, talent-amanți, suntem orice este nevoie, avem talentele agățate în cui. Dar am uitat să vă spun doamnelor și domnilor, între timp a fost furat cuiul. Mă tot gândesc ce s-a întâmplat cu serviciul de securitate în tot acest timp, cum s-a transformat în serviciu de pază și protecție al demnitarilor „aleși” democratic. Aleși pe ochi frumoși și pe sprânceană prin această securitate nouă, care nu mai este veche și ne apără interesele de orice, pe muzică ar însemna ceva ca o simfonie opus nouă în Do. minor, pentru majori. Cum am ajuns în acest regres economic cu această clasă politică, ce au făcut structurile statului în această „perioadă”…? Tocmai aici zărim diferențele de percepție. Milioanele de șomeri văd într-un fel, proaspeții îmbogățiți din noaptea de Sânziene, de păcănele, de lanterne, văd altfel: opus, opus nouă.
Ministrul propagandei naziste Joseph Goebbels, a spus: „Dacă spui o minciună suficient de mare și o repeți în continuare, oamenii vor ajunge în cele din urmă să creadă asta”. Noi suntem creduli și credem orice. În perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu, securitatea din România a fost caracterizată de o strângere fermă a controlului asupra cetățenilor și de un aparat de securitate puternic și omniprezent. Securitatea în această perioadă era în principal administrată de Departamentul Securității Statului (DSS), o organizație aflată sub controlul direct al regimului comunist. DSS era responsabil de supravegherea și controlul cetățenilor și se ocupa de interceptarea, înregistrarea și analiza informațiilor despre persoanele considerate a fi dușmanii regimului. De asemenea, erau implicate în înlăturarea și persecutarea opozanților politici. Metodele utilizate de DSS includeau supravegherea persoanelor, informatorii și infiltrarea de agenți în diverse organizații.
Aveau puteri mari în a restricționa libertatea de exprimare și de mișcare a cetățenilor și în a lua măsuri punitive împotriva celor care erau considerați a fi o amenințare pentru regim. Trebuie să spunem că această perioadă a istoriei României a fost caracterizată de numeroase încălcări ale drepturilor omului și de abuzuri sistematice ale regimului împotriva cetățenilor. Securitatea era o parte importantă a aparatului represiv al regimului comunist, iar eficiența sa era centrată în primul rând pe menținerea puterii și controlul regimului, mai degrabă decât protejarea cetățenilor și asigurarea securității naționale. Și este important că aceste informații din această perioadă pot fi limitate și supuse distorsiunii, din cauza caracterului secret și opresiv al regimului și a tendinței acestuia de a controla informațiile și de a suprima opoziția. Dar timpul a trecut, am făcut noua securitate, iar multe documente au fost desecretizate și au putut fi citite. Și o întrebare, s-a schimbat ceva? Sau mai bine spus, securitatea nu a mai lucrat pentru țară, a lucrat cu altă țară…?
Citeam un articol semnat de Lt. Colonel Dumitru Dâncu cu titlul: „Ulciorul nu merge de multe ori la apă!”… „Sămânța nu sare departe de fruct, iar în condițiile favorabile poate chiar să încolțească”. În articol se vorbește despre ședințele cu „Mantre” ale Meditației transcedentale ale lui Guru Bivolaru. Ce spune în 1987: „cunoscută organizație de spionaj cu sediul în Elveția.” Apoi să aud că domnul „guru” a pregătit după 1990 un frate deputat în adunarea „națioanală” și alți membrii importanți de partid și de stat, mai ales de stat (au stat bine). Unul a ajuns chiar premier și a format un partid de spirală și mantră strâmbă. Ce a făcut securitatea de după 1990? Domnul Lt. major Cristian Troncotă, ce astăzi ne spune că este doar istoric, spunea: „În calitatea noastră de cadre ale aparatului de securitate trebuie să manifestăm un înalt spirit de vigilență, discernământ politic și profesional, să dovedim fermitate și intransigență revoluționară”. Revoluția a venit domnule Troncotă, intransigența s-a topit în meandrele spiralei. Vă este rușine să spuneți unde ați lucrat, vă este rușine de ce s-a întâmplat după…?
Recunosc că în perioada post-comunistă, în România a avut loc o tranziție economică dificilă în care multe dintre industriile și întreprinderile de stat au suferit modificări semnificative sau chiar au fost închise. Această perioadă a fost caracterizată de privatizări, ajustări structurale și procese de restructurare, care au dus la reduceri de personal, falimente și închideri de unități industriale.
În ceea ce privește securitatea, Departamentul Securității Statului (DSS), organizația responsabilă de supravegherea și controlul cetățenilor în perioada regimului comunist al lui Ceaușescu, a fost desființată în urma revoluției din 1989. În schimb, în anul 1990 s-a înființat Serviciul Român de Informații (SRI), un nou serviciu de securitate care avea ca principală misiune să protejeze securitatea națională, să prevină și să contracareze amenințările interne și externe. Dar în această perioadă de tranziție economică, rolul securității s-a schimbat și s-a adaptat la noile provocări și amenințări. SRI a început să se concentreze pe amenințările la adresa securității statului, inclusiv infracțiunile economice și corupția. Au fost implementate măsuri pentru combaterea criminalității organizate, a terorismului și a corupției în sectorul public și privat. Corupția, acest subiect greu încercat, dar noi am văzut că cei mai mari corupți fac legi și trasează reguli. Vedem că cei mai bogați din țară au ajuns oamenii politici, aceia care au fost și sunt la vârful societății „democrate”. Singurul om care mai are dreptul să gândească liber se pare că este Elon Musk, el spune în legătură cu războiul din Israel și Gaza: „Dacă nu recurgi la genocid total, adică la masacrarea completă a întregului popor… ceea ce este inacceptabil, indiferent cum ai privi… Atunci va trebui să lași în viață un anumit număr de oameni. și vor urî statul Israel!
Astfel, întrebarea ar trebui pusă astfel: după ce ați ucis atât de mulți militanți Hamas, câți noi ați creat? Și dacă se dovedește că ai creat mai mult decât ai ucis, atunci ai eșuat. Și exact aceasta este situația acolo. Adică… ucigând un copil în Gaza, ați dat naștere mai multor noi militanți Hamas, care vor muri apoi doar pentru a ucide un israelian”. Ceaușescu a fost condamnat și pentru: subminarea economiei naționale. Acum mă întreb ce urmează? Dar să fie pace, iar apropo de percepție: înainte priveam strâmb si vedeam drept, astăzi privim drept și vedem strâmb.
Lasă un răspuns