Potrivit legislației internaționale transpusă în legislații naționale, pacientul are dreptul de a obține informații și de a pune întrebări înainte de orice procedură și orice tratament. Pacienții pot refuza investigațiile și tratamentul în orice moment. De aceea pacienții ar trebui să fie informați despre riscurile ce decurg din utilizarea AI, despre erorile de programare, despre protecția datelor personale, despre cine este responsabil atunci când aceste dispozitive medicale robotizate cu AI eșuează etc. Dar așa cum s-a menționat deseori nici medicii nu au acces la toate informațiile privind AI și la fel de des chiar dacă le au, nu le înțeleg. Atunci cum le pot pune la dispoziția pacientului? De regulă, pacienții acceptă sistemul AI fără a pune la îndoială performanța acestuia ceea ce conduce la un consimțământ formal și viciat. Cum reacționează autoritățile medicale pentru a acoperi aceasta lacună? Se încearcă tot felul de soluții deocamdată fără rezultate. Rămân actuale întrebările cu privire la modul în care structurile de răspundere din medicină vor gestiona eficient problemele legate de tehnologiile AI implementate.
AI ridică preocupări legate de confidențialitatea pacienților și utilizarea datelor acestora. Acestea sunt legitime, deoarece datele pacienților au o valoare ridicată pentru cercetare și afaceri, și de aceea încălcarea regimului protecției datelor are loc frecvent. În 2017, peste 15 la sută din încălcările globale ale datelor au venit din industria sănătății (pe locul doi – după sectorul financiar), au ajuns la un nivel record în 2021 – afectând peste 45 de milioane de oameni, iar conform Raportului Critical Insights 97 la sută dintre persoanele afectate de o încălcare a securității cibernetice în prima jumătate a anului 2022 au fost rezultatul unor acțiuni de hacking și IT.
Cantitățile enorme de date cu caracter personal colectate din diverse surse și inserate în algoritmi AI în scopuri medicale, pot produce atingeri ale confidențialitatii pacientului. Datele colectate pot fi piratate sau utilizate (ilegal) în alte scopuri cu reducerea la minimum a confidențialitații aceasta deoarece ele pot fi de mare ajutor în marketing, publicitate și vânzările companiilor farmaceutice și de biotehnologie. Vulnerabilitățile securității cibernetice ale AI pot fi o amenințare gravă pentru confidențialitatea pacientului, deoarece sunt, de obicei, ascunse și descoperite numai după ce daunele au fost cauzate și s-au produs rezultatele negative. În plus, multe tehnologii AI ajung să fie deținute și controlate de entități private, ceea ce însemna că astfel de corporații joacă un rol mai mare decât cel obișnuit în obținerea, utilizarea și protejarea informațiilor despre sănătatea pacientului. Acest lucru ridică noi probleme de confidențialitate legate de implementare și securitatea datelor. În literatură, o atenție semnificativă este acordată dezvoltării tehnicilor de păstrarea confidențialității și depășirii problemelor care împiedică adoptarea AI într-un mediu clinic real. Odată cu instrumentele tehnice necesare pentru a îmbina colecții mari de date și pentru a distribui interogări pe baze de date disparate, cercetătorii vor trebui sa utilizeze metode de anonimizare și dezidentificare a datelor. Această capacitate de a dezidentifica sau anonimiza datele poate fi compromisă sau chiar anulată de noii algoritmi, care au reidentificat cu succes astfel de date.
Puține dezbateri s-au concentrat asupra unui risc important al tehnologiilor AI și anume: cel al dezumanizării actului medical. Empatia, simpatia, compasiunea sunt emoții unice umane inaccesibile inteligenței artificiale. Pacienții vor pierde astfel empatia, bunătatea și comportamentul adecvat atunci când au de-a face cu „medici și asistente roboți”. Mai mult, dacă medicii și ceilalți furnizori de îngrijire medicală pot să solicite consultanță sau să ofere consultanță colegilor lor, acest lucru nu este posibil în sistemele autonome (robotice) AI și pacientul este privat de un drept – dreptul la a doua opinie. Acestea sunt cele mai semnificative aspecte negative ale inteligenței artificiale în știința medicală.
În sfârșit, se poate afirma că deși în prezent rezultatele arată că AI poate depăși oamenii în multe aspecte, ea nu posedă în esență liberul arbitru, nu are subiectivitate morală, nu poate evalua independent și sintetic problemele medicale, nu poate conceptualiza, îi lipsește nivelul de cunoaștere necesar gândirii critice, nu poate fi un subiect responsabil. Mai mult, studiile, care raportează aplicarea AI în practica clinică, sunt limitate atât din cauza designurilor retrospective și a dimensiunilor eșantionului, cât și a selecției și prejudecăților de spectru; se potrivesc optim cu un anumit set de date (prin supraajustare), dar nu obțin aceleași rezultate cu alte date similare. De aceea medicii, atunci când consideră că un sistem de diagnostic și tratament medical AI este în cea mai mare parte precis și acceptă rezultatele sistemului (fără a-i pune la îndoială limitele), se plafonează (nereușind să-și mențină abilitățile) și participă la dezumanizarea profesiei.
În concluzie, noile metode AI nu sunt un panaceu; pot greși, pot funcționa doar într-un domeniu îngust, pot avea prejudecăți, pot discrimina, pot afecta în mod disproporționat grupurile marginalizate. Adoptarea precipitată a sistemelor AI, netestate suficent, ar putea duce la erori, ar putea cauza prejudicii pacienților, ar putea eroda încrederea în medicina. Tehnologiile AI nu vor putea înlocui personalul medical uman, dar sub control uman pot fi instrumente eficiente în medicină.
Lasă un răspuns