Cu atâtea organizații internaționale, cu atâtea ONG-uri „non-profitoare” civilizația se îndreaptă spre groapa de gunoi a istoriei moderne. Întâi au spus spală-te pe mâini, apoi nu te spăla pe cap, laptele vacii care ne-a făcut mari, astăzi nu mai este bun. Carnea de porc dăunează sănătății. Dar nu vă speriați, lăcustele și viermii sunt buni, iar carnea artificială este un deliciu. Președintele partidului AUR a publicat o „recomandare” de la UNICEF despre obligativitatea copiilor de a-și declara sexul. În solicitare au subliniat: băiat, fată, non-binar sau altceva. Eu mă întrebam dacă „unicef” acesta le dă de mâncare acelor copii. Cu ce drept recomandă și cine este el..? Dar să trecem peste aceste organizații „non-profitabile” cum este și OMS-ul, pe care noi l-am văzut cât ne-a ajutat în „pandemumia” noastră. În cazul în care cineva te-a mințit de trei ori, ar putea fi un semnal de a fi precaut și de a evalua încrederea pe care o acorzi acelor oameni. Deși este bine să încurajăm comunicarea și empatia în relațiile noastre, este important să ne asigurăm că avem încredere în persoanele cu care interacționăm, să ne protejăm propriile interese. Prin urmare, într-un astfel de scenariu, ar fi recomandat să ai o discuție deschisă și sinceră cu acele organizații. Să ne exprimăm îngrijorarea față de minciunile din trecut și să cerem explicații clare pentru comportamentul lor imprecis la „altceva”. În funcție de rezultate putem evalua, dacă este oportun, să îi acorzi în continuare încrederea sau dacă este mai potrivit să fii mai sceptic în relația cu acele organizații.
Un scriitor englez pe care eu îl respect, David Icke, scrie în legătură cu atacurile teroriste din Israel: „Ceea ce le-a făcut Hamas civililor israelieni a fost opera unor entități demonice întunecate. Ceea ce le fac psihopații guvernului israelian civililor din Gaza este opera unor entități demonice întunecate. Demonii conduc ambele „părți”, iar civilii și copiii plătesc prețul. Iar tu nu crezi in demoni…” Are dreptate! Atunci când omori civilii fără vină, nu mai găsești rațiunea dreptății.
Mă tot gândesc cum s-a erodat sensul vieții. Sensul vieții este o întrebare filozofică complexă și răspunsurile pot varia în funcție de perspectivele individuale și culturale. Pentru unii, sensul vieții poate fi legat de găsirea fericirii și împlinirii personale, pentru alții poate fi conectat la relațiile interpersonale și contribuția la binele altora, iar pentru alții poate fi legat de explorarea și înțelegerea lumii în care trăim. Trebuie să reflectăm asupra propriilor valori și aspirații pentru a descoperi sensul individual al vieții. Există mai multe explicații posibile pentru sentimentul că sensul vieții s-a scindat în ultimii 20 de ani. Dar trebuie să ținem cont de diferitele contexte sociale, culturale și tehnologice care au avut impact asupra trăirii noastre. Avansul tehnologic rapid și globalizarea au schimbat radical modul în care interacționăm și percepem lumea. Aceasta poate genera o senzație de apatie și pierderea unui sens autentic, deoarece suntem înconjurați de informații și stimuli constanți. Societățile moderne acordă o mare importanță individualismului și reușitei personale. Acest lucru poate duce la o diminuare a valorilor comunității și a conectării emoționale, care pot contribui la sentimentul de pierdere al „sensului vieții”. Lumea modernă este caracterizată printr-o schimbare rapidă și incertitudine, ceea ce poate crea anxietate și dificultăți în definirea unui scop stabil și durabil. Într-o societate din ce în ce mai secularizată și pluralistă, valorile tradiționale și conceptele transcedentale pot fi contestate sau neglijate. Aceasta poate genera un gol existențial și o căutare a sensului în moduri noi și diverse. Fiecare persoană poate experimenta acest sentiment într-un mod unic. Fiecare individ are propriile experiențe și resurse de a face față provocărilor și de a găsi sensul vieții în contextul actual.
Poate această schimbare de sens ne-a schimbat percepția, privim spre globalism dar munca a fost parcă „falimentată”. Falimentul să trăiască, munca să nu mai renască…! Globalismul se referă la o ideologie și o perspectivă care promovează interdependența, cooperarea și conectivitatea între națiuni, oameni și culturi din întreaga lume. (sic…!) Inclusiv aspectele economice, politice, sociale și culturale sunt considerate în cadrul acestei perspective globale. Globalismul susține că problemele și provocările globale trebuie abordate în mod colectiv, prin colaborare internațională și instituții globale, deoarece aceste probleme nu se opresc la granițele naționale și nu pot fi rezolvate izolat de fiecare țară. Există diferite argumente pentru importanța și necesitatea implementării globalismului, în special în lumea actuală extrem de interconectată. Problemele ca schimbările climatice, sărăcia, terorismul, migrația și pandemia nu a cunoscut frontiere naționale și necesită soluții și cooperare internațională pentru a fi abordate eficient. Globalismul permite accesul la resurse, piețe extinse și colaborare economică la nivel global, ceea ce poate contribui la creștere economică și prosperitate pentru diferite națiuni. Cooperarea și conectivitatea internațională pot contribui la reducerea conflictelor și promovarea păcii și securității. (Se vede!) Relațiile economice puternice între țări pot crea un interes comun în menținerea stabilității și evitarea conflictelor violente.
Există și critici ale globalismului. Unele preocupări se referă la pierderea suveranității naționale, dezechilibrele economice între țări și absorbția culturilor sub influența puternică a culturii dominante.
Mă gândeam cum s-a trecut de la formulările părintelui globalismului (societatea deschisă), Karl Popper, care erau cu adevărat bine aprofundate și la ce s-a ajuns. Filosoful și gânditorul politic austriac Karl Popper a folosit termenul „societate deschisă și inamicii ei” pentru a descrie conceptul său de societate liberă și democratică. În cartea sa „Societatea deschisă și inamicii ei” (1945), Popper argumentează că o societate deschisă este una în care individul are drepturi și libertăți fundamentale, precum libertatea de exprimare, (să vedem…) de asociație și de conștiință, iar guvernarea este supusă criticilor și schimbărilor prin procese democratice. Pentru Popper, principalii inamici ai societății deschise sunt ideologiile totalitare,(da…!) care subminează valorile libertății individuale și pluralismului. El a criticat ideologiile politice totalitare, cum ar fi fascismul și comunismul, considerând că acestea restricționează libertatea și drepturile individuale și suprimă opoziția politică și gândirea critică. Popper a pledat pentru protejarea și promovarea principiilor unei societăți deschise, inclusiv toleranța, pluralismul și responsabilitatea individuală. El considera că societatea deschisă este cu adevărat esențială pentru progresul uman și evitarea tiraniei și a agresiunii politice.
Deci, cine este vinovat…? Șarpele care iese la vânătoare, sau vânatul care iese în calea lui. Eu cred că suntem vinovați toți, noi am lăsat să se întâmple toate minunile acestea. Lumea împărțită în acest „globalism” între vânători și victime. Dar să fie pace. Un alt război mondial ar însemna sfârșitul lumii, iar noi nu credem în „demoni”.
Lasă un răspuns