Schitul Sihla a apărut din nevoia de schimnicie a unor sihaștri de Dumnezeu iubitori. Este situat pe raza comunei Vânători (jud. Neamț), la 25 kilometri de orașul Târgu Neamț. Primii sihastrii s-au nevoit aici la Sihla încă din secolul XV, dar prima biserică a fost ridicată aici mult mai târziu, fiind construită din lemn de către familia Cantacuzino, în anul 1741. Acest lăcaș a dăinuit până în anul 1813, când arhimandritul Benedict, starețul de atunci al Mănăstirilor Neamț și Secu, a reînnoit-o cu temelie rezistentă de piatră și pereți de bârne de lemn, în stilul clasic al bisericilor moldovenești. Au urmat în timp mai multe renovări ce au avut loc în secolul XX. Biserica poartă hramurile „Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul” și „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla” (sărbătorită pe 7 august). Catapeteasma sculptată în lemn de tei este poleită cu aur și datează din secolul al XVII-lea. La aproximativ 100 m vest de biserica mare se află și bisericuța „dintr-un brad”, având hramul „Schimbarea la Față”, adăpostită sub o stâncă uriașă. Acesta a fost ridicată în 1763, de Ioniță Aga Cantacuzino-Pașcanu, în amintirea prietenului său, Ioan Coroiu, mort pe aceste meleaguri, la vânătoare, și constituie un unicat în arhitectura noastră religioasă, prin dimensiunile sale miniaturale. Catapeteasma, care a fost pictată în ulei, probabil în același an în care a fost construită și biserica, se păstrează în forma inițială. Pe versantul nordic al Muntelui Sihla se urcă la Peștera Sfintei Teodora, unde aceasta și-a petrecut câțiva ani din viață, în izolare totală și rugăciune. Peștera este situată într-un spațiu îngust dintre două stânci înalte, în care a fost creat un altar de rugăciune, luminat mereu de lumânări și candele aprinse de vizitatori.
Născută în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamț, Teodora a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești din Vrancea, dar când lăcașul a fost incendiat de turci, Cuvioasa Teodora și celelalte măicuțe s-au risipit în pădurile din partea locului, iar la moartea stareței, Teodora s-a retras pe meleagurile natale și a rămas până la moarte în Munții Sihlei. Astăzi moaștele Sfintei Teodora se află la Mănăstirea Pacerska din Kiev (Ucraina), așezate în raclă de mare preț, pe care scrie „Sfânta Teodora din Carpați”. Multă lume se închină și se roagă la racla sa, spre a mijloci mesajele acestora către Bunul Dumnezeu. Lavra Pecerska, prima mare mănăstire a Rusiei (aflată acum în Ucraina), ridicată de pe la 1050, fiind model de organizare pentru toate celelalte așezăminte monahale rusești, este locul unde ne putem închina în peșteri la peste 100 de moaște de sfinți creștini. Este unul dintre cele mai renumite ansambluri monahale ale lumii ortodoxe.
Cuvioasa Teodora de la Sihla – Sfânta din Carpați – este prăznuită la 7 august – este cea dintâi româncă trecută în rândul sfinţilor. Conform cronicilor, ea s-a născut în jurul anului 1650, în vremea domniei lui Vasile Lupu şi a Mitropolitului Varlaam, în satul Vânători, de lângă Târgu Neamţ, fiind una din cele două fiice ale lui Ştefan Joldea, armaş la Cetatea Neamţului. A crescut de mică în dragoste de neam și în atmosfera de înaltă viaţă duhovnicească a mănăstirilor şi schiturilor din împrejurimi: Neamţ, Secu, Sihăstria, Agapia, casa familiei sale fiind deschisă atât monahilor, cât şi pelerinilor aflaţi în trecere, dar, mai ales, tuturor celor care aveau nevoie de ajutor. S-a hotărât de la o vârstă fragedă să-I urmeze lui Hristos, dar moartea subită a surorii sale a mai reţinut-o o vreme lângă părinţii îndureraţi, care au sfătuit-o să se căsătorească. Nu după mult timp, părinţii sfintei au trecut la cele veşnice, iar tinerii căsătoriți au decis să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. În urma acestei învoieli, Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului, sub numele de Elefterie. Sfânta Teodora avea 30 de ani, dar pentru râvna deosebită întru credință a ajuns ucenica egumenei mănăstirii – schimonahia Paisia – o maică cu o viaţă îmbunătăţită, sub ascultarea căreia Teodora a sporit tot mai mult în viaţa virtuoasă.
Fugind din calea turcilor, egumena s-a retras în Munţii Buzăului, luând-o cu ea şi pe Sfânta Teodora, împreună cu alte câteva maici. Se pare că a trecut și pe la „Schitul rupestru Fundătura”, unde a viețuit aproape un deceniu, numele ei fiind pomenit într-un pomelnic inscripționat în piatră pe altarul schitului rupestru din Munții Buzăului – Agatonul Nou. De aici se îndreaptă mai întâi spre Mănăstirea Neamț, de unde este îndrumată spre Munții Neamțului la schitul Sihăstria, înființat în 1655. La îndrumarea starețului de aici și cu binecuvântarea egumenului schitului a suit munții pentru a sihăstri în Sihla. Cuvântul „sihlă” înseamnă „pădure deasă de copaci tineri, hățiș”. După ce s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Macii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, urmând sfatul egumenului Mănăstirii Sihăstria, ieroschimonahul Varsanufie, Sfânta Teodora a venit în pădurile Sihlei, începând o asceză şi mai severă decât cea dinainte, în chilia pe care i-a oferit-o cu dragoste şi binecuvântări un sihastru al locului. Numai pădurile seculare şi animalele sălbatice sunt martore greutăţilor îndurate, mulţimii ispitelor pe care sfânta le-a biruit cu rugăciunea ei arzătoare, vreme de mai bine de 20 de ani. Se hrănea cu ce-i oferea pădurea: bureţi, urzici, mure, afine şi cu ce mai primea din când în când de la Mănăstirea Sihăstria, prin ieroschimonahul Pavel, care venea să-i cerceteze pe sihaştrii şi să-i împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului. Tradiția spune că, pe când sfânta se afla odată la rugăciune, au năvălit turcii în munţi, iar ea, urmărită, a ajuns lângă o peşteră pe care Dumnezeu i-a deschis-o pentru a o ascunde de ochii păgânilor. Sfânta a rămas în continuare aici, în peşteră, folosind ca masă şi aşternut piatra care se vede şi astăzi şi care, alături de peretele despicat, continuă să vorbească despre cât de minunat lucrează Dumnezeu în viaţa aleşilor Lui. După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câţiva ani, nu a mai ştiut nimeni de existenţa Sfintei din Carpaţi. Tradiţia povesteşte că, în repetate rânduri, părinţii Sihăstriei observau cum păsările intrau pe geamul trapezei şi culegeau firmituri de pâine de pe masă, cu care zburau spre Munţii Sihlei. Îndemnaţi de Dumnezeu, doi fraţi s-au pornit să le urmăreasă prin pădure.
Legenda spune că în chip minunat, păsările îşi încetineau zborul, pentru a putea fi urmate de cei doi fraţi. La un moment dat, au văzut o făptură omenească învăluită într-o lumină de foc şi, de frică, au strigat. Sfânta, ca o altă Marie Egipteanca, le-a vorbit, liniştindu-i şi i-a rugat să îi arunce o haină, întrucât ale ei se distruseseră după atâta timp. Sfânta le-a mărturisit cât de mult Îl rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca să îi trimită un preot care să o împărtăşească, întrucât simţea că trebuie să plece în curând la Hristos. După dorinţa ei, fraţii s-au întors, aducându-i pe ieromonahul Antonie şi pe diaconul Lavrentie. După ce şi-a mărturisit păcatele şi a fost împărtăşită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora şi-a ridicat privirile spre cer şi, rostind: „Slavă Ţie Doamne pentru toate!“ În viaţa sfintei apare consemnat că tot acolo, în peşteră, i s-a făcut şi slujba înmormântării. După moartea sa, trupul celei supranumite „Floare duhovnicească a Moldovei”, a rămas în peștera unde își petrecuse mare parte din sihăstrie.
Vestea despre pustnica sfântă din Munţii Sihlei a adunat mii de pelerini care veneau la peşteră să se închine la mormântul ei. Părintele Elefterie, cel care, odată îi fusese soţ, a venit să se încredinţeze de cele auzite şi închinându-se la mormântul fostei lui soţii, a rămas aproape zece ani la Mănăstirea Sihăstria. Pe la 1725 s-a întemeiat schitul Sihla în amintirea ei. Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră, până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă, la moşia familiei din satul Miclăuşeni – Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici să se închine sfintei. Dar în anul 1856, în timpul ocupaţiei ruseşti, moaştele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfânta este venerată cu numele de „Sfânta Teodora din Carpaţi”. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut şi proclamat în mod solemn sfinţenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august. Peştera în care şi-a petrecut mare parte din viaţă îi poartă astăzi numele, fiind cunoscută ca loc de pelerinaj. Mănăstirea Sihăstria, cu Biserica „Sfânta Teodora“, adună an de an mii de credincioşi în această zi. Biserica „Sfânta Teodora“, din incinta Mănăstirii Sihăstria a fost sfințită de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. „Astăzi, 7 august, ziua de prăznuire a Sfintei Teodora de la Sihla, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu PS Calinic, Episcopul Argeşului şi Muscelului, PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, PS Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, PS Calinic, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, înconjurați de un sobor de preoţi şi diaconi, vor oficia slujba de sfinţire a bisericii mari din incinta Mănăstirii Sihăstria.” Biserica ce poartă hramul „Sfintei Teodora de la Sihla” a fost ridicată în timp record, în 1994, punându-i-se piatra de temelie, iar în 1997 un sobor de ierarhi, în frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu (Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului), Prea Fericitul Teoctist (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), IPS Daniel (Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei), împreună cu alţi ierarhi, preoţi şi diaconi, a sfinţit altarul bisericii. Construită din motive practice, întrucât pelerinii care veneau la Sihăstria erau din ce în ce mai mulţi, celelalte lăcaşuri de închinare din incinta mănăstirii devenind neîncăpătoare, Biserica „Sfânta Teodora“ are, în prezent, dimensiunile şi frumuseţea unei catedrale.
Situată în curtea Mănăstirii Sihăstria, catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla” este un lăcaş de cult închinat Sfintei Teodora de la Sihla. Construită din dorinţa de a aduce aici sfintele sale moaşte, care acum se află la Kiev, această catedrală impresionează prin măreţia şi frumuseţea ei. Începută în anul 1995 şi finalizată în 2004 această construcţie a fost posibilă datorită ajutorului oferit de credincioşii care veneau în număr din ce în ce mai mare la Mănăstirea Sihăstria. Catedrala este împodobită cu o frumoasă pictură în frescă realizată de pictorii care fac parte din obştea mănăstirii sub îndrumarea Arhimandritului Vartolomeu Florea, un iscusit pictor bisericesc. Din punct de vedere arhitectural, biserica a fost construită în plan triconic, cu o turlă centrală pe naos şi două turnuri laterale în partea dinspre apus. Interiorul bisericii este împărţit în nartex, pridvor, pronaos, naos şi altar. Dimensiunile construcţiei sunt impresionante cu o lungime în exterior de 42 metri, lăţime la abside de 22 metri şi o înălţime pe axul turlei de 36 metri. Intrarea în catedrală se face prin partea de vest, iar deasupra ei se află şapte firide împodobite cu icoane realizate în mozaic. Nartexul este prevăzut cu trei calote pe tavan şi sprijinit pe zece coloane mari cu capiteluri, îmbrăcate în marmură, dintre care două sunt angajate în zid. O uşă masivă metalică încastrată cu ornamente de bronz permite accesul în pridvorul bisericii care este încadrat de două turnuri.
Pronaosul are trei nave, una centrală prevăzută cu trei calote sferice înconjurate de o suprafaţă orizontală şi susţinută de câte patru pandativi sprijiniţi pe coloane şi două nave laterale mai înguste. Pe aceste nave mai mici în partea de sus se formează trei arcade, iar sub fiecare arcadă se află câte o fereastră. Naosul este sprijinit pe patru coloane, iar turla mare are o formă cilindrică. Altarul bisericii noi de la Sihăstria este separat de naos printr-o catapeteasmă monumentală din stejar sculptat. Aceasta a fost executată de sculptorul Costică Moroiu din Bucureşti. La demisolul catedralei “Sfânta Teodora de la Sihla” se află Paraclisul Sfântului Mucenic Victorian şi Toţi sfinţii Români, un loc caracterizat prin simpliate şi intimitate, un spaţiu de rugăciune şi de spovedanie. Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla” face parte din complexul bisericesc al Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ.
Tot pe 7 august îşi serbează hramul şi Schitul „Cuvioasa Teodora de la Sihla“ din localitatea Moţca, Codrii Paşcanilor. Schitul aparţine Mănăstirii Sihăstria şi face parte din Protopopiatul Paşcani. Cuvioasa Teodora de la Sihla este şi ocrotitoare spirituală a credincioşilor din parohia Dărmăneşti. Biserica aceasta este păstorită de părintele Gheorghe Popârda, fiind ctitorită după anul 1990. Tot cu această ocazie îşi serbează hramul Brutăria şi Cantina de ajutor social din parohia „Sfântul Ioan Gură de Aur“ din Humuleşti. Exemplul vieţii ei minunate a trecut şi în paginile literaturii române, devenind nemuritoare. „Frumoasa Sfânta Teodora, legendara anahoretă a locurilor noastre, se înfăţişează închipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viaţa bântuită de aceleaşi nenorociri, tot ca şi ea. Sfânta Teodora se lepădase, poate, de plăcerile îmbătătoare ale lumii acesteia, mulţumindu-se, în cele din urmă, cu crăpătura umedă a unei stânci…“ (…)„Dacă Sihla nu pășește dincolo de marginile firești, apoi are cel puțin însușirea de a atinge aproape culmea de asprime, singurătate și sălbăticie a celei mai puternice închipuiri.” – așa scria Calistrat Hogaş în paginile volumului său „Pe drumul de munte”. Catedrala ce poartă hramul „Sfintei Teodora de la Sihla” așteaptă încă moaștele sfintei să se reîntoarcă acasă, aici sub aripa muntelui salvator de la Sihla.
Lasă un răspuns