Cu toții am auzit de palatul Reginei Maria de la Balcic, iar mulți l-au și vizitat. Imobilul nu este exact ca un palat, ci este mai degrabă un complex de vile aflate într-o grădină imensă, paradisiacă, udată de un pârâu, cu poduri și viluțe în stil oriental-balcanic. Este un obiectiv turistic căutat de români, și de altfel, dacă ajungi în Balcic, ușor poți crede că te afli în România, pentru că toate restaurantele au meniuri în românește, poți plăti peste tot în lei, iar toți cei care sunt implicati în turism vorbesc românește. Dar foarte puțini dintre noi știm că, nu foarte departe de Balcic, mai precis între Nisipurile de Aur și Varna, se afla varianta bulgărească a prezenței familiei regale, respectiv Palatul regal al Bulgariei, construit pe malul Mării Negre de către monarhii de la sud de Dunăre. Este să-i zicem, un Peleș al Bulgariei, dar nu la munte, ci de data aceasta la mare. Se numește „Palatul Euxinograd” și se află fix pe drumul național care leaga Nisipurile de Aur de Varna.
Palatul Euxinograd a fost gândit inițial de primul principe al Bulgariei, Alexander Battenberg, încă din anul 1882. Când România și-a obținut independența (în 1877, reconfirmată în 1878), o parte din Bulgaria a devenit principat autonom, parte încă a Imperiului Otoman, dar condusă de un principe de origine germană (un fel de Carol I de la noi, înainte de Războiul de Independență). Acesta și-a vizitat noua țară și i-a plăcut zona aceasta litorală. Municipalității din Varna i-au făcut cadou terenul. Alexander și-a pierdut destul de repede tronul, însă proiectul a fost continuat de urmașul său, cneazul (ulterior țarul) Ferdinand I de Saxa-Coburg-Gotha care a construit aici un palat în stil francez, folosind chiar materiale din palatul St. Cloud din Franța care fusese distrus în timpul războiului franco-prusac din 1870.
Numele palatului provine din numele grecesc antic al Mării Negre – Pontul Euxin – la care s-a adăugat cuvântul bulgăresc „grad” care înseamnă oraș. Palatul Euxinograd a fost reședință regală până în 1946 când monarhia a fost abolită în Bulgaria de către comuniști și a devenit reședința noilor „regi” bolșevici: Gheorghi Dimitrov, Valko Cherenkov si mai ales „Regele” Todor Jivkov, care iubea acest palat. De asemenea, „Regele” Todor și-a construit o vilă fix pe plajă (palatul propriu-zis fiind la vreo 3 – 400 metri de linia țărmului), cu piscină (care azi s-ar numi „infinity pool”), dorind să se „rostogolească” dimineața din pat direct în apa mării. În plus, a construit și un lift pentru că Parcul Palatului se afla pe o înălțime, iar el să nu obosească când dorește să coboare la plajă. După prăbușirea regimului comunist, palatul Euxinograd a trecut în proprietatea statului bulgar și este folosit pentru întâlniri și vizite de stat, dar poate fi și vizitat după modelul Palatului Cotroceni de la București, trebuind să îți faci o programare în avans.
Proprietatea este imensă și este bine împădurită. Copacii împreună cu briza mării din apropiere fac din parc un adevărat paradis. Într-o zi de vară călduroasă este locul perfect de vizită… Poți vedea și un mic câmp de maci, dar și niște sere cu palmieri și alte plante exotice, copaci rari (cum ar fi cedrul de Atlantic și stejarul negru, aduși de peste mări și țări) pentru ca mai apoi să ajungi în fața palatului. Este un palat construit în stil francez de secol XVIII, cu balcoane, jocuri de cărămiziu pe fațadă, un orologiu impozant și un turnuleț ce urcă zvelt spre cer. Ca să împace „și capra și varza”, adică și Anglia și Franța, pe o latură a palatului găsești o grădină în stil franțuzesc plină de imaginație (un mini-Versailles-ul bulgăresc), iar pe cealaltă parte, cumintele gazon englezesc. Înainte de a intra în palat, se poate porni spre malul mării. O alee împădurită te duce la o stâncă supraînălțată, de unde ai parte de panorama țărmului Mării Negre. Undeva, sub stânca bună de punct de belvedere, se află mai sus pomenita vilă al lui Todor Jivkov. Tot în acest parc gigantic se afla în evul mediu și o veche cetate genoveză numită Kastriti (după grecescul „kastro” – cetate). Venețienii au ajuns la o înțelegere comercială cu Regatul valaho-bulgar de la Târnovo și și-au deschis o reprezentanță comercială în portul Varna, dar principalii lor rivali, genovezii, au trebuit să-și construiască o cetate și un port propriu, ceva mai la nord. Mica citadelă din care au mai rămas în zilele noastre doar ruinele, a mai rezistat și în perioada otomană, dar a fost abandonată. Portul Varna era mare și foarte aproape și nu se justificau două porturi atât de apropiate.
După panorama mării și sesiune de fotografie din Grădina Franțuzească a palatului, poți intra și în interior. Interiorul este în contrast cu stilul arhitectural de afară. Parcă se aseamănă cu Pelișorul de la Sinaia, care este extrem de modernist și clasic pe interior, în contrast cu cât este de înzorzonat pe exterior. Interiorul palatului Euxinograd este minimalist, pentru că se pare că regii bulgari, ca și arhitecții lor, aveau o viziune foarte modernă. Din păcate, în interior este interzis să fotografiezi, așa că nu vă pot arăta mai multe poze. Ca o informație importantă, am aflat că printre oaspeții acestui palat s-au numărat Prințul Charles al Marii Britanii, dar și Președintele Turciei Recep Erdogan.
În zonă se află și o podgorie importantă, fondată acum peste 120 ani și care a deservit casa regală a Bulgariei cu vinuri de soi. Podgoria există și astăzi, există chiar și o mică fabricuță de îmbuteliat vin și un punct de desfacere de unde se pot cumpăra vinuri regale, atât de apreciate de monarhi „absoluți”, precum Todor Jivkov, Nicolae Ceaușescu, sau Janos Kadar. În colecția podgoriei se află și vinuri vechi, undele fiind chiar din timpul indepedenței Bulgariei (1908).
Lasă un răspuns