Articolul 5 din Tratatul NATO, cunoscut și sub numele de „clauza de apărare colectivă”, reprezintă unul dintre principiile de bază ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Conform acestui articol, un atac armat asupra unui membru al NATO va fi considerat un atac împotriva tuturor membrilor și va fi tratat ca atare. Mai exact, textul articolului 5 stipulează că părțile din tratat, atunci când un atac armat asupra uneia sau mai multor dintre ele, în Europa de Nord sau în America de Nord, vor fi considerate un atac împotriva tuturor și, în consecință, vor acționa colectiv pentru a veni în ajutorul părții atacate, luând măsuri considerate necesare, inclusiv utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea în zona Atlanticului de Nord”. Această clauză reflectă angajamentul statelor membre NATO de a se ajuta reciproc sub orice formă de amenințări la adresa securității, promovând astfel solidaritatea și stabilitatea în zona atlantică. De-a lungul istoriei, articolul 5 a fost invocat de două ori de către NATO: după atentatele teroriste din Statele Unite ale Americii din 11 septembrie 2001 și în cazul crizei ruso-ucrainene din 2014. Un atac armat trebuie să fie raportat Consiliului Atlanticului de Nord, iar decizia de acțiune colectivă trebuie să fie luată de către statul membru atacat și celelalte state membre. Articolul 5 nu prevede o obligație automată de a utiliza forță militară, ci doar deschide posibilitatea acestui lucru în funcție de evaluările și deciziile luate în comun.
Deci lumea se mișcă, deciziile luate în comun ajung pe masa senatorilor americani care vor să mai modifice câte ceva. Iar dacă nu reușesc să modifice o să vină iar covidul peste noi. Rand Paul, senator american, spune: Vreme de decenii, mulți congresmeni americani au interpretat greșit Articolul 5 al Tratatului NATO, considerând că este vorba de o obligație a SUA să ofere sprijin militar aliaților NATO care sunt atacați. Însă articolul 5 nu spune exact acest lucru. Articolul spune astfel: ”Un atac armat împotriva uneia sau mai multor dintre ele, în Europa sau America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, convin că, în cazul în care are loc un astfel de atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă, recunosc articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va ajuta partea sau părțile atacate, luând de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv prin utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea în zona Atlanticului de Nord”.
Ca să înțelegem; aliații sunt obligați să ofere sprijin militar, dar doar SUA decide dacă o să fie oferit. Ron Paul este politician american, fost candidat în 1988 la alegerile prezidențiale din SUA. Reprezentantul Warren Davidson spune: ,,Doar Congresul poate autoriza în mod constituțional folosirea forței, iar articolul 5 nu are precedență în fața constituției”.
Am ajuns la faza în care constituția americană se dorește a fi întinsă pe masa de operație a doctorilor în politică republicană. La noi președintele Traian Băsescu și chiar actualul a reușit performanța să o facă varză de Bruxelles la cuptor sleit. Deci cine mai decide și despre cine, iar poporul suveran devine un teatru trist de război.
Mă gândeam la lucrarea de doctorat a părintelui Galeriu, care a fost despre ,,Jertfă și răscumpărare”. El spune: Jertfa e totodată revelație a adevărului ce-l purtăm în adâncul ființei noastre și a forței imperative de dăruire. Și venind cu darul și adevărul meu în întâmpinarea semenului, trezesc și primesc aceeași dragoste adevărul și darul cu care semenul meu mă îmbie la rândul lui. Jertfa e conștiință; e o cunoaștere precisă a unui țel superior căruia sunt devotat. Nu e oarbă, ci totdeauna e luminată de un adevăr, de un sens și de o persoană sau colectivitate în care aflu o rațiune de a trăi și sluji. Jertfa e de asemenea libertate. Libertatea înțeleasă ca decizie voluntară în vederea unui scop, ca opțiune. Puterea de a alege între ce sunt și ce vreau sau urmează să devin; deci, libertate creatoare”… Apoi îmi răspund: Pentru ce să ne jertfim când libertatea creatoare nu mai este o lumină? Dar să fie pace!
Lasă un răspuns