Acum pare doar o simplă nepotrivire pe denumiri…. Europa vorbește, sec, despre „coridorul Dunării”, iar unchiul Sam, mai pragmatic, îi spune „ruta Dunării”… Doar noi, deși suntem direct interesați de felul în care încep să se tranșeze problemele geostrategice ale zilei de mâine, de delimitare și poate chiar de „repartizare”, de alocare înspre alte sfere de interese, stăm de o parte. Sigur, sunt doar niște denumiri ce nu coincid, nu se suprapun în discursurile oficiale ale celor mari… Dar nu se potrivesc pentru că fiecare promovează prin ele (nici măcar mascat) propriile interesele comerciale, dar și militare… Și nu neapărat cele de „după război”, pentru că niciuna dintre nu va aștepta tratatele de pace pentru a-și lua partea… Pentru a împărți ceva pentru care, în fond, au intrat în acest conflict generat de o operațiune, specială cu adevărat, dar ca reașezare a noilor poli de putere. Și care, spre deosebire de răcnetul vremelnic al armelor, va conta pentru multe decenii… Poate mai mult decât i-a fost dat Europei să-și trăiască „unitatea”… Pentru că acum este vorba poate doar de o nepotrivire în discursurile celor mari pe unele denumiri (unele mai aproape de ideea de utilitate comercială – dar cu esența tot în așteptările date de eficiența unui război economic, altele trasând direct dorința prăzii imediate de război), dar vor urma răfuielile, și poate nu doar verbal-diplomatice, pe „principii” și, mai ales, pe partea „leului” pentru fiecare…
Numai noi nu reacționăm la nimic… Nici la modul în care UE a extins „din pix” coridorul dedicat exporturilor ucrainiene peste al doilea mare port al nostru, decizând punerea la dispoziția exporturilor cerealiere, pe lângă Constanța, și a portului Galați, nici la felul pragmatic în care Statele Unite azvârlă în spațiul logistic una dintre cele mai mari provocări la adresa suveranității noastre, vorbind despre „menținerea rutei Dunării în apele teritoriale ale Nato”.
Nu ne irită, așadar, nici afectarea intereselor noastre economice de către UE, nici retrasarea „din pix” a liniilor teritoriale, momentan doar ca spațiu de influență… Nu ne interesează nici măcar faptul că deja s-a trecut într-o altă etapă a conflictului din Ucraina… Războiul economic (regional) cu pretext de apărare și alungare a inamicului… O etapă pe care Kievul a recunoscut-o oficial prin asumarea faptului că a reușit „să mute o linie a frontului în Rusia”… Ceea ce ar fi trebuit să declanșeze o reacție la nivelul ONU, pentru revizuirea și reconfigurarea sprijinului pe care țările (a ceea ce se voia un soi de „antantă a cerealelor”) ar mai trebui să-l acorde din momentul în care operațiunea specială a fost transformată în război asumat, dar nu doar de apărare și alungarea a inamicului de pe propriile teritorii, ci și de incursiune în teritoriul inamic rus. Pentru că, de la sprijinirea Ucrainei din considerente umanitare, s-a ajuns mult prea repede, și fără nici un semn de întrebare a utilității pentru noi, la punerea fără nici o limită a infrastructurii noastre la dispoziția Kievului. Deja vorbim de al doilea port al țării pe care Europa și unchiul Sam, pentru că aici principiile lor se suprapun, îl pun la dispoziția Ucrainei… Astăzi… Mâine-poimâine vor vedea ele cum vor trasa liniile unor altfel de blocuri, fluvial-maritime și teritoriale… Și care dintre ele va avea „drept de preempțiune” asupra unor infrastructuri din care ne vor fi îndepărtate, rând pe rând, parteneriatele comerciale ale intereselor noastre… Poate chiar pentru a pune în locul lor noile guri de foc ale războaielor economice de mâine… Și, curând poate, de alocare a întregii linii de coastă a țării…
Și nu, nu vor mai conta denumirile sub care ne vor fi fost acaparate, din justificări aparent economice, nu doar Dunărea și șenalele navigabile, ci, unul după altul, toate porturile noastre… Va mai conta poate doar când vom realiza că nu mai există nicăieri frântură de interes autohton, va mai conta în momentul în care ni se va decide ce fel de nave, sub ce pavilion și, mai ales, în numele căror altor poli de puteri economice vor mai putea acosta la danele „noastre”… Suntem absenți astăzi de la configurarea pe decenii a unor mecanisme comerciale ale unei zone ce ne este luată de sub dreptul nostru de decizie…
Lasă un răspuns