De la făina de greieri la orașul de 15 minute și de la moneda reală la moneda virtuală, încet, încet, ne pierdem în devenire. Dar câți oameni vor conștientiza ce înseamnă cu adevărat…? Am comandat prin internet o baterie pentru vechiul meu aparat foto, în chitanța primită am găsit scris și coeficientul de carbon consumat. De unde am plecat și unde am ajuns, am înlocuit fiara cu hidra, am înlocuit bateria veche cu consumul de carbon proaspăt. Nimeni nu m-a anunțat: stai cuminte, nu trebuie să vrei nimic pentru că se mărește carbonul. Parcă tot de la „codoi” avem probleme, așa spunea un academician acum mulți ani care a fost plumbuit „patriotic”. Proiectilele cu uraniu sărăcit sunt singurele care nu au nevoie de control al emisiilor de carbon, iar dacă facem o „paranghelie” pentru așa zisa salvare a planetei zburăm din toate colțurile lumii pentru a ajunge la concluzia dezarmantă, că doar înarmarea și războiul o poate salva. Slava…! Prietenii omului pot fi și falși, dar întotdeauna ei sunt autentici. Iar cel mai optimist studiu arată că dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftinii cu un leu.
Într-o zi am mers într-un orășel de munte. Pe un lac micuț două lebede au făcut cuib lângă o potecă, acolo pe rând femela și masculul, cloceau să iasă puii tineri. O doamnă le aducea cu o cratiță porumb fiert să mănânce. Eu mă gândeam la doamna care a fost impresionată când poneiul dânsei a fost mâncat de lup, dânsa tot vorbește la televizor despre război: vrem război, mai multe arme că doar așa schimbăm clima în lume și este de bine.
Citeam o lucrare a domnului profesor Dumitru Mazilu care se numește „Tratat asupra dreptului păcii” și mă gândeam la opțiunile actuale pe care le avem. Cu mândrie dar și cu respect, recunosc, tare mult îmi plăcea să-l ascult, un om care știa ce spune, iar uneori îi observam privirea care parcă spunea: știu că înțelegi, dar nu pot să spun mai mult aici. Ce spune domnul profesor…? „Continentul european ocupă un loc important în configurarea relațiilor mondiale, în progresul culturii și civilizației planetare. Dar acest loc binemeritat în sistemul internațional a implicat contribuția popoarelor acestui continent la promovarea cooperării dintre toate comunităților mari, mici și mijlocii. Cele două conflagrații mondiale care au produs atâta durere și suferință au determinat înțelegerea ca o nouă abordare a relațiilor internaționale se impune, iar o lume a păcii și bunei conviețuiri între națiuni trebuie construită”.
Acum mă întreb, am reușit să ne construim un asemenea continent? Să nu uităm că pe teritoriul Europei a fost un război de o sută de ani. Am reușit să facem pace, am fost prieteni, dar au apărut unele influențe din afara Europei care au aprins alte interese. Ce mai spune domnul profesor..? „Aceste preocupări și-au găsit expresia în efortul celor mai luminați lideri politici ai continentului european de a construi un sistem al securității și cooperări care să ofere garanția triumfului păcii în beneficiul tuturor popoarelor, nu numai la nivel regional, ci și la nivel global”. Domnule profesor am avut lideri luminați, dar astăzi facem economie de energie și liderii noștri sunt întunecați. „În ultimii ani, în condițiile apariției unor focare conflictuale, unii lideri politici s-au grăbit să susțină că sistemul construit în anii 1973-1975 este depășit și că acele principii și norme convenite atunci ar trebui regândite, fiind necesară promovarea unei noi ordini mondiale, în care cei mai puternici să dicteze principiile și normele relațiilor europene și globale, iar cei care nu dispun de o mare putere economică și militară să se supună. În studiul de față, încercăm să demonstrăm că sistemul construit în al șaptelea deceniu al secolului trecut își păstrează vitalitatea, iar întoarcerea la o epocă în care relațiile europene și mondiale se bazau pe dictatul celor puternici nu va fi acceptată”.
„Dictatul celor puternici”, iar cei puternici ne transmit că putem trăi fericiți fără să avem nimic. Am distrus agricultura și zootehnia, dar avem făina de greieri și carnea artificială. Mă gândeam că aceste orașe de 15 minute ne sunt recomandate pentru că nu o să mai putem merge mai mult din cauze fiziologice. Mă gândeam la doamna care hrănea cele două lebede. Mă gândeam cum cele două lebede așteptă să-și vadă puii. Mă gândeam la noi care nu mai avem așteptări, dictatul celor puternici o să stabilească cum avem voie să trăim. În timpul pandemiei ne-au arătat cum avem dreptul să murim. Dar să fie pace! De bani nu o să mai avem nevoie, avem portofelul digital și o să ne cumpărăm pâine din făină de greieri doar când „cei puternici” o să ne dea dreptul. Iar acest drept o să avem dacă nu am depășit nivelul de bioxid de carbon.
Lasă un răspuns