O pictură cu adevărat unică ca tematică în această parte a Europei și veche de peste 700 de ani a fost găsită într-o mică biserică reformată din apropiere de Cluj-Napoca. Este vorba despre o frescă pictată color, replică a mozaicului Navicella (corăbioara) realizat de cel mai faimos artist italian al secolului al XIV-lea, Giotto din Bondone. Giotto, pe numele complet Giotto di Bondone, s-a născut în 1266/67, sau 1276, în apropiere de Florența (Italia) și a murit la 8 ianuarie 1337 la Florența. Giotto a fost cel mai important pictor italian al secolului XIV, ale cărui opere au dus la inovațiile stilului renascentist care s-a dezvoltat un secol mai târziu. Pictor, sculptor și arhitect, Giotto di Bondone a fost recunoscut ca primul geniu al artei în Renașterea italiană. Giotto a trăit și a creat într-o perioadă în care mințile și talentele oamenilor începeau să fie eliberate din cătușele Evului Mediu. Giotto prefera de obicei subiecte religioase tradiționale, însă oferea acestor subiecte o forță pământească. Giotto a atras o mare faimă în timpul vieții sale, acesta fiind considerat părintele picturii europene pentru că a introdus noi idealuri de naturalism și umanism, spațiul tridimensional și forma tridimensională.
Originalul mozaicului Navicella (corăbioara), care se află la Roma, a fost aproape complet distrus acum patru secole, iar la ora actuală în Bazilica Sfântul Petru poate fi admirată o copie care încorporează mici fragmente din opera lui Giotto. Despre acest mozaic se spune că, prin frumusețea sa divină, a convins-o pe Sfânta Ecaterina din Siena să renunțe la această lume și să se înalțe la ceruri. Iar faima operei a fost atât de mare încât a fost copiată chiar în veacul al XIV-lea, existând copii la Strasbourg și în Italia, la Pistoia, și Foligno. Nimeni nu se aștepta însă să descopere o copie tocmai în Transilvania, în satul Vistea aflat la câțiva kilometri de Cluj-Napoca. Viștea (în maghiară Magyarvista) este un sat în comuna Gârbău din județul Cluj, Transilvania, România, aflat la altitudinea medie de 425 m. Biserica Reformată-Calvină (inițial romano-catolică, cu hramul „Sf. Petru”) a fost construită după anul 1241 (sec. XIII) de către episcopul Petrus, în stil romanic. Din construcția romanică originală s-au mai păstrat numai portalurile de sud și de vest, precum și portalul sacristiei. Decorațiunile interioare din lemn sunt opera lui János Asztalos din Gilău (1699). Cele 120 casete din lemn de pe tavan și de pe amvon au fost realizate de maestrul sas clujean Lorenz Umling cel Bătrân (1765-1767). Clopotnița de lemn este din 1760 (clopotul din 1487). În Evul Mediu satul a fost preponderent maghiar, aparținând domeniului latifundiar al Gilăului. În anul 1992 număra 885 de locuitori, dintre care 863 maghiari și 22 români. Sub aspect confesional, 843 de cetățeni s-au declarat reformați, 21 baptiști, 21 adventiști ș.a.. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-a-B-07811.
Departe de valurile unei mări adevărate, această pictură copie a unui mozaic celebru aduce o notă de speranță, prin comunicare și comuniune. „Pescarii de suflete”, așa cum mai erau numiți apostolii lui Iisus Cristos, aveau nevoie de o „mare de suflete” peste care să călătorească, spre a alege (sau culege) sufletele rătăcite și a le readuce pe calea cea dreaptă. Aceasta ar trebui să fie și calea noastră prin viață, fără abateri, fără rețineri, către țelul cel măreț pe care ni l-am ales ca punct de reper. (G.V.G.)
Lasă un răspuns