În nici un moment banii din pnrr, pentru „conversia” sistemelor noastre de producție energetică, nu au vizat, de fapt, înlocuirea imediată a unor tehnologii depășite, ci lichidarea lor ca sisteme, sumele alocate fiind infime în raport cu toate acele costuri de înlocuire, nu doar a unor tehnologii, ci și de schimbare și a unor paradigme energetice… De fapt, banii din pnrr au fost și sunt doar un fel de repartiții din sinecuri europene din care politicienii trădători de țară, vânzători de neam și criminali ai sistemului industrial național, al independenței noastre energetice, dar și prădători și proditori ai resurselor, într-un genocid energetic final, să-și poată lua părțile de remunerație „per capita” de iude, și, din care, pentru a evita exploziile sociale, nu colapsul social tăcut, să fie achitate și feluritele vouchere sociale destinate ținerii în lesă a miilor de angajați rămași fără loc de muncă… Căci, dacă scopul rezilienței pnrr ar fi fost cu adevărat dezvoltarea țării, nu subordonarea ei energetică, dincolo de firul roșu al securității, acolo unde suveranitatea și independența chiar vor deveni arhaismele unei epoci de dinainte de Marele Colaps al României (ce va fi numit „Marele Blackout”, nu?!…), guvernanții și politicienii nu ar fi acceptat primirea banilor europeni, oricum insuficienți, chiar și nedijmuiți de comisioanele trădătorilor, față de costurile reale de înlocuire a tehnologiilor (bani furnizați sub condiționarea închiderii sistemelor vechi), ci ar fi negociat asigurarea, în primul rând, a unor capacitați energetice alternative în paralel cu menținerea în funcțiune a celor clasice… Și abia apoi ar fi acceptat eliminarea tehnologiilor poluante, vechi…
Dar nu retehnologizarea a fost scopul!… Nici schimbarea unei paradigme energetice în perspectiva celei de doua posibile industrializări a țării… Ci transformarea noastră în consumatori cvasidependenți de importurile de energie… Și nu, nu brusca și presupusa perturbare a mediului, prin utilizarea tehnologiei „fosile”, a reprezentat marea problemă… De fapt, ea a fost doar o bazaconie inventată pentru condiționarea și subjugarea acelor țări conduse de guvernanți criminali… (Pentru că, iată!, Germania arde nestingherită cărbuni pentru a-și asigura energia necesară, iar Statele Unite au aprobat o exploatare petrolieră masivă chiar în inima Rezervației naturale din Alaska)… Iar această crimă a statului împotriva națiunii, a prezentului și viitorului ei, a dus la distrugerea și înlăturarea chiar a sistemelor de bază din structurile energetice ale țării… Mai întâi Mintia, iar acum Termocentrale Turceni și Rovinari… Unde se vor închide câte două grupuri de producție („doar”!), suficient pentru a le „împinge” pe linia roșie a lipsei de eficiență… Pentru că, după modelul de la Mintia, după ce vor fi lăsate fără cărbune, și vor acumula și tot mai multe datorii, ele vor închise „temporar”, ca fiind nerentabile, apoi, motivat nu-i așa?!, vândute pe nimic… Adică, alte două dezafectări/desființări nu întâmplător executate fără a nu se pune un minim funcțional în loc, fie și ca sisteme pe energii alternative (dacă mai crede cineva în eficiența pe termen mediu a susținerii unui consum energetic de masă prin aceste formule), ci pentru a se crea dependența energetică față de importuri…
Față de anumite piețe de import!… O dependență, pentru vestul țării, față de importurile de energie electrică din Ungaria… De altfel, nu acum există acel risc de „blackout energetic” pentru noi, ci el va apărea, ca vulnerabilitate majoră, fatală, în momentul în care vom fi strict dependenți de energia importată din Ungaria… Iar asta pentru că se vrea înlocuirea puterii instalate în vestul României cu sistemele dezvoltate deja în Ungaria prin grupurile energetice pe combustibil nuclear.
Or, chiar este atât de greu să ne imaginăm care va fi, în final, costul real?… Când ungurii nu vor avea nici o problemă în a ne șantaja pe față pentru a ne furniza energia electrică necesară… Este oare atât de greu să intuim ce ne vor cere ei, la schimb, pentru energia electrică necesară măcar populației?… Și cât de probabilă va fi oferirea de către un alt guvern trădător al României a unor enclave și autonomii, poate chiar a unei federalizări pe contur de cuțit austro-ungar, totul prezentat sub forma acelui rău necesar pentru a evita colapsul energetic al țării?!…
Și nu, nu putem să ne ascundem în spatele unui posibil procent de improbabilitate a unui asemenea gest inamical venit din partea Ungariei (și nu numai, căci în momentul în care România va fi ciuca bătăilor, atunci vor mușca și alții din noi, ca dintr-o pradă devenită pradă prin propriile alegeri, fie ele făcute, nu de noi, ci de niște guvernanți ordinari)… Și nu ne putem lăsa amăgiți nici de „garanția” dată prin acele clauze din contractele de vânzare/privatizare care prevăd obligația cumpărătorilor de a investii în noi tehnologii, pentru că există o prevedere strecurată de aceiași guvernanți mizerabili care menționează realizarea de către noii proprietari (vezi cazul Mintia, unde cumpărătorii irakienii au plătit echivalentul a mai puțin de trei zile de producție a termocentralei) după (!) primirea avizelor și autorizațiilor necesare din partea statului. Adică, dacă acestea nu vor fi date, noii „investitori” nu vor putea fi obligați să retehnologizeze și nici împiedicați să vândă, „la tarabă”, unitățile de producție, terenurile și clădirile luate pe nimic…
Lasă un răspuns