Era un 18 de octombrie a lui 1995, când… m-am conectat înălțimii unui așezământ în interiorul căruia se vorbea mai mult în șoapte. Domnul Președinte o să mai întârzie puțin, pentru că a lucrat toată noaptea și vă cere îngăduința de a-i ierta întârzierea! Nu e drept se fiu șocat de o astfel de exprimare! Ba era! Cine eram eu, un nimeni care din obscuritatea provinciei intram într-o casă ce după atâtea devastări minerești purta o nespusă măreție. Mobilă veche, un mic tablou al Papei, un colț de bibliotecă înțesat, câteva fotolii cam de vârsta stăpânilor, o măsuță probabil martora atâtor întâlniri, telefon, o combină muzicală bună, sufrageria asupra căreia ochii nu căutau să se oprească, iar în peretele cu biblioteca o pendulă care, după ce aveam să realizez filmul, aveam să-mi dau seama de sumbritatea și cinismul zbaterilor ei în lupta cu timpul. Sora Președintelui, Rodica, ne-a servit cu o cafea, iar discuțiile au decurs fără noimă, până la venirea Omului. Era trecut de douăsprezece și jumătate, când îl auzirăm venind pe micul hol ce făcea legătura între cele două dormitoare și salonul în care ne aflam. Se deschise ușa, și apăru… un bătrân atât de simplu, după vorbă după port!
– Ce vreți voi? – întrebarea aceasta era legătura cu poezia ce ne lega de secolul trecut și negrul istoriei deopotrivă. Bine ați venit pe la mine și să-mi iertați că v-am făcut să mă așteptați, dar trebuie să știți că eu numai noaptea găsesc liniștea necesară să mă aplec asupra lucrului cu cartea, și numai de-aia îmi permit să mai odihnesc ceva ziua. E, ia să-mi ziceți ce vreți voi de la mine de-ați bătut atâta cale de drum!? Ce era să mai zic? Istoria mă cuprinsese și misia a cărei apăsare o simțeam, parcă-mi deveni sfetnic:
– Domnule Președinte, am venit la dumneavoastră pentru ca împreună să facem un reportaj pentru istorie, mai ales că mi se pare mie că nici acum nu spunem prea multe copiilor noștri și tare mi-i teamă că nu prea știm ce să le spunem. Aș fi vrut să știu cam cât timp ne puneți la dispoziție pentru că am înțeles, că nu avem prea mult timp… la ora două, ni s-a spus, și am arătat spre consilierul său IG.
– Știm că la două aveți o întâlnire la sediu, intră omul arătat de mine cu degetul…
– Lasă-i domnule, că ei pot să mai aștepte, omul ăsta a venit atât de departe să stea de vorbă cu mine și voi… Uite ce e, se întoarse către mine, eu pot să stau de vorbă cu dumneavoastră și zece ore numai să văd ce vreți să mă întrebați.
– Domnule Președinte, repet, cu respectul cuvenit, am venit ca împreună să facem un reportaj pentru istorie și vă rog să-mi acordați încrederea că voi reuși acest lucru.
Cu chipul lui Maniu, se revărsară asupra mea și în acel moment flacăra clipei îmi dădu convingerea că fluidul s-a creat. Eram sigur deja că istoria va face loc încercării mele, iar eu trebuia să-mi adun gândurile din seva existenței românești pentru a scoate cât mai multe aspecte din analiza unui secol căruia el, Corneliu COPOSU, îi fusese martor și actor șaptezeci și nouă de ani.
… Și iată testamentul istoric încredințat mie de Corneliu COPOSU, această chintesență a demnității românești.
Învățături pentru timpul prezent!!
Fă ceva pozitiv!
Oricât de modest sau de neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi!, ne tot spunea Ion RAȚIU, fie-i memoria mereu vie!, iar eu fac ceva pozitiv, vi-l aduc pe Corneliu COPOSU…
– Cum ar arăta o radiografie a societății românești în momentul discuției făcută cu omul politic, de talie națională, Corneliu COPOSU?
– Da, mai întâi vreau să transmit (teleascultătorilor dumneavoastră) cele mai bune sentimente și preocuparea noastră pentru ca ei și Țara Românească să depășească impasul grav economic, să ajungem la o normalitate și la un nivel cât mai aproape de ceea ce ar trebui să însemne la ora actuală economia românească. Din păcate, ceea ce trebuie din primul moment este că situația din țara noastră este din punct de vedere economic, catastrofală. Bogăția nemaipomenită a țării mai anihilează din consecințele dramatice și dezastruoase pe care poporul român trebuie să le suporte de pe urma unei guvernări incapabile care vreme de aproape șase ani de la Revoluție încoace nu a făcut altceva decât să-și menajeze propria ei agonie guvernamentală. Sigur că atunci când te adresezi unor telespectatori care sunt avizi să cunoască realitatea țării, ai obligația de a fi sincer, de a nu ocoli adevărul, de a nu încerca să păcălești lumea, așa cum ne-am obișnuit în ultimii șase ani. Situația este dramatică, pentru că noi, românii, care ar trebui să ne găsim cel puțin în fruntea țărilor foste comuniste, dacă nu la nivelul țărilor europene avansate, fiind a doua țară bogată din Europa, după Franța imediat, din toate punctele de vedere – avem resurse, avem materii prime, avem bogății care ne-ar îndreptăți să râvnim la standardul țărilor din Vest. Din păcate, suntem în urma Albaniei!… lucru care sigur că nu se potrivește nici cu situația pe care ar trebui să o aibe România în momentul de față. Eu n-aș putea să trag o concluzie negativă aruncând EXCLUSIV în spatele guvernanților nenorocirea care s-a abătut asupra poporului român; sigur că sunt și alte motive obiective:
– Sunt cei 45 de ani de comunism care au lăsat amprente ce nu se șterg așa ușor…
– Avem două generații, dacă nu trei, crescute în mentalitatea comunistă și foarte greu de recuperat pentru o lume normală care este așezată de DUMNEZEU și de împrejurările care sunt, la răscrucea istorică dintre competițiile permanente ale marilor puteri. Sigur că toate acestea au consecințe directe asupra poporului român, dar pentru ca să nu închei răspunsul la această întrebare cu o concluzie negativă, eu am și am avut întotdeauna o ÎNCREDERE DESĂVÂRŞITĂ ÎN INTUIȚIA POPORULUI ROMÂN!… care DEȘI NEINFORMAT, TOTDEAUNA ÎN MOMENTELE CRUCIALE POPORUL ROMÂN A ȘTIUT SĂ ALEAGĂ DRUMUL CEL BUN! Sunt convins că și de această dată, intuiția aceasta ne va ajuta să ne strecurăm pe sub furcile caudine ale tuturor întâmplărilor dezastruoase pentru Europa. SUNTEM UN POPOR MIRACULOS!… care comparat cu alte popoare, supuse acelorași vicisitudini, ar fi dispărut din istorie. Noi am rezistat și vom rezista și în viitor pentru că am trecut prin atâtea împrejurări grele, încât nu mai există greutăți pe care să nu le mai putem surmonta. De aceea, încrederea în intuiția poporului român mă determină să trag concluzia că avem bune speranțe că într-un viitor apropiat ne vom redresa și vom intra în normalitate.
– V-aș ruga să accentuați locul ce-l ocupă România în concertul european nu numai din punct de vedere economic, deoarece sunt și celelalte planuri, social, politic, cultural…
– Importanța deosebită pe care o are în prezent România este determinată tocmai de poziția ei geografică. Aici, noi, din fericire, suntem o oază de relativă liniște. Această liniște după care tânjește toată lumea politică ar vrea să o prelungească să o eternizeze, se datorește poate, poate zic, pentru că nu s-au făcut analizele politice ale împrejurărilor pe care le străbatem, se datorește, poate zic, și caracterului poporului nostru. Într-o lume învolburată în care există la fiece pas butoaie de pulbere gata de explozie, noi reprezentăm un factor de stabilitate. Ați văzut la dreapta și la stânga noastră, în vechea Iugoslavie sunt în plină desfășurare conflictele întemeiate pe diversiuunea confesională, pe diversiunea etnică, pe un prost aranjament de la sfârșitul Întâiului Război Mondial și fiecare popor caută să-și afirme o independență care simte că i-a fost călcată în picioare de către vecinii săi. Așa s-a ajuns la desființarea unui stat care ar fi trebuit să lege prin solidaritate slavă popoarele din S-E Europei. Din punctul ăsta de vedere, România reprezintă un factor de stabilitate în Balcani, pentru că atâta vreme cât noi rezistăm pe o poziție neutră și avem o armată suficient de puternică să-și impună punctul de vedere al guvernului nostru, atâta vreme cât avem certitudinea că în Balcani nu se va întâmpla nimic. Dacă pierdem controlul organizaţiilor politico-militare din Balcani însemnează că S-E Europei intră în flăcări. Noi sperăm că vom fi factorul de stabilitate care va asigura liniștea în Balcani. Pentru acest motiv a fost invitat domnul Iliescu la Clinton, pentru acest motiv se depun eforturi ca acest factor de stabilitate să nu fie diminuat, să nu fie afectat cu nimic, pentru ca pornind de la un punct fix să putem construi în jurul unei oaze de liniște situația normalizată în Balcanii care sunt în fierbere. Acum mai există două puncte vulnerabile în S-E Europei: problema Macedoniei și problema Skoplije. Se speră că vor fi aranjate fără ca să izbucnească nici într-o parte, nici în alta. Sunt suficiente conflictele care sunt între bosniaci, între sârbi, între croați, între sloveni, între slovaci. Toate aceste conflicte de natură etnică, politică, religioasă, administrativă, sigur că pot fi îndreptate spre un aranjament cu caracter politic dacă există bunăvoință, dacă există înțelegere. Din punctul ăsta de vedere România reprezintă un factor decisiv! De aceea ni se face curte, ca să vorbim în limbaj familial, de aceea ni se dă atenție, nu de dragul nostru!… de dragul nostru Occidentul, așa cum a arătat de multe ori în istorie, ne-ar putea lăsa să murim de foame, sau să fim călcați de nu știu care interese străine de istoria noastră. Dar în momentul în care o țară prezintă interes pentru politica marilor puteri, beneficiază de o atenție deosebită. Totul depinde dacă guvernanții noștri vor ști să exploateze în folosul țării acest moment decisiv de care depinde viitorul organizării păcii în S-E Europei și în Balcani.
De aceea, eu zic că România are obligația ca în plan extern să se mențină în poziția de oază de pace și de liniște în Balcani și în S-E Europei. Și pe de altă parte, să caute umbrela protectoare a instituțiilor atlantice pentru a asigura independența, suveranitatea și integritatea țării. Vorbind de integritate, și nu în paranteză!!… trebuie să subliniez că România nu beneficiază de integritatea teritoriului asigurat de granițele etnice ale poporului român, o parte din țara noastră, incontestabil românească!!… Basarabia, Herța, Hotinul, insulițele din Dunăre și Insula Șerpilor ne-au fost luate cu hapca!… Sigur că deocamdată noi nu avem nici condițiile, nici forța ca să recuperăm aceste teritorii naționale din moși strămoși, dar… NU NE ESTE PERMIS, NICI NOUĂ, NICI GENERAȚIILOR VIITOARE SĂ RENUNȚĂM CA ACESTE TERITORII SĂ REVINĂ LA PATRIA MAMĂ, ROMÂNIA!… Dacă generația noastră nu va putea realiza reintegrarea teritoriului generației Unirii, atunci rămâne ca urmașii noștri să-și pună ca principal obiectiv al vieții și activității lor reîntregirea țării. NOI NU PUTEM RENUNȚA NICIODATĂ LA TERITORIILE ROMÂNEȘTI CARE NE-AU FOST RĂPITE PRIN AMENINȚĂRI MILITARE ȘI CARE FAC PARTE DIN TRUPUL ȚĂRII, DIN VALORILE NOASTRE NAȚIONALE!!… ROMÂNIA NU ESTE ÎNTREAGĂ NICI FĂRĂ TRANSILVANIA, NICI FĂRĂ BASARABIA ȘI NOI NICIODATĂ NU VOM FI LINIȘTIȚI PÂNĂ CE ROMÂNIA NU SE VA REFACE ÎN FRONTIERELE ETNICE ALE POPORULUI ROMÂN! Și noi nu avem dreptul să fim liniștiți până când țara noastră se va reface între frontierele pe care le arată extinderea etnică a poporului român!
– Și dacă mi-ați permite, am intervenit, nu avem nici dreptul să ne lăsăm copii să uite aceste lucruri.
– Sigur!… am spus-o, că dacă noi nu vom fi în stare, avem exemplul strămoșilor noștri din Transilvania care vreme de 1000 de ani au lăsat din generație în generație MANDAT TESTAMENTAR pentru UNIREA ROMÂNILOR!!… Și noi trebuie, dacă nu suntem în stare noi înșine, să lăsăm mandat testamentar generațiilor care vin că prima obligație este REÎNTREGIREA ȚĂRII!
– Și dacă tot suntem aici, considerați intrarea în NATO și în celelalte structuri europene ca fiind hotărâtoare pentru definitivarea statutului de stat democratic și de drept pentru România?
– Absolut indispensabilă! Noi trebuie să ne căutăm protecția integrității, a independenței noastre naționale sub umbrela protectoare a unor state puternice. Cine ne amenință pe noi? America? Franța? Țările occidentale? Nimeni din toate astea, iar țărișoarele astea mici care ar revendica și în ceea ce privește forța lor, și în ceea ce privește pretențiile lor, pentru a ne apăra de ei n-avem nevoie de nicio protecție. Armata noastră și entuziasmul românesc sunt suficiente pentru a le tăia orice fel de elan pofticios în ce privește teritoriul României. Noi avem nevoie de protecție pentru a ne apăra de niște amenințări veninde din partea unor puteri cărora să nu le facem față. De aceea este obligatorie integrarea noastră în NATO, pentru că la adăpostul NATO să ne putem dezvolta în conformitate cu destinul pe care-l are Țara Românească. Deci, orice fel de tendință de a ne abate de la drumul nostru de integrare europeană în forțele Pactului Atlantic ESTE O CRIMĂ ÎMPOTRIVA NAȚIUNII!… Sunt oameni și partide care militează și acum pentru o apropiere de Rusia. CATASTROFALĂ DUPĂ PĂREREA NOASTRĂ!!… Mai întâi a fost vorba de Panortodoxia dirijată de Kremlin, după aceea Panslavismul cu ajutorul căruia au vrut să pună mâna pe tot S-E Europei, după aceea a fost acest comunism dezastruos și cu drapelul roșu au vrut din nou să stăpânească tot ce puteau ciupi din Europa, cât mai adânc în interiorul ei, și acum, până la urmă s-au găsit a fi purtătorii de drapel ai creștinismului, și-n numele creștinismului vor să ne salveze. Noi renunțăm la apărarea creștinismului făcută de Mitropolia sau Patriarhia de la Moscova, renunțăm la orice protecție asigurată de Federația Rusă. VREM SĂ FIM NOI ÎNȘINE LA NOI ACASĂ!!… Și mai vrem ca în treburile noastre interne să nu se amestece nu micile, marile puteri care întotdeauna au urmărit și urmăresc doar propriile interese. De aceea, indiferent că Moscova vine îmbrăcată în drapel roșu, ori cu Sfânta Cruce Panortodoxă, ori cu principiul de mult depășit al Panslavismului, NU NE INTERESEAZĂ!!… Sunt la fel de periculoase pentru viitorul nostru!…Și aici, îmi permit să fac o paranteză :
în 1940, când în urma unui ultimatum sovietic am fost forțați să cedăm parte din teritoriul țării, teritoriul de peste Prut, am făcut o declarație foarte riscantă, se găsește consemnată în ziarele vremii, că: atâta vreme cât va exista Uniunea Sovietică, independența și suveranitatea României vor fi într-un permanent pericol și că sper că voi ajunge să văd prăbușit acest colos cu picioare din lut care se numește Uniunea Sovietică!
Sigur că a trecut foarte multă vreme și am suportat foarte multe suferințe, dar totuși până la urmă am văzut prăbușirea colosului. Sigur că asta nu înseamnă nimic încă, fiindcă locul lui vrea să-l preia acum, ca un jandarm, Federația Rusă, care prezintă același pericol pentru suveranitatea națională, cum l-a prezentat de-a lungul vremii mai întâi teoria Panslavistă, Panortodoxistă și apoi comunistă. Noi, sigur că, țară mică fiind și având în coasta noastră un popor de 250 de milioane de locuitori, trebuie să ducem o politică cuminte, de înțelegere cu vecinii noștri, dar această înțelegere nu trebuie să ducă nici la UMILIREA POPORULUI ROMÂN, nici la acceptarea unei vasalități pe care poporul român n-a suportat-o niciodată și s-a scuturat de ea în momentul oportun pe care i l-a oferit istoria. Noi sperăm că nu vom mai fi vasalii rușilor sub nicio formă s-ar prezenta, după cum sperăm că nu vom fi vasalii niciunuia dintre vecinii noștri care și-ar îndrepta privirile pofticioase spre teritoriul nostru. Noi sperăm că vom putea duce o politică independentă la nivelul și pe meritul poporului român pentru că poporul român CARE A ȘTIUT SĂ SE STRECOARE PRIN VICISITUDINILE ISTORIEI ȘI SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ UNOR PERMANENTE PRIMEJDII DE ANIHILARE, VA ȘTI ȘI DE ACUM ÎNAINTE SĂ ÎȘI DUCĂ O POLITICĂ SĂNĂTOASĂ ȘI IZBĂVITOARE PENTRU VIITORUL ȚĂRII.
Vreau să menționez aici o chestiune care m-a umplut de mândrie; acum zece ani am citit o carte franceză, datorată unui membru al Academiei Franceze, Lucienne Forte, care se numea Les peoples romantiques și care împărțea lumea din antichitate și până în zilele noastre în două categorii, în popoare romantice și în popoare politice, realiste. Am avut plăcerea să constat că poporul român este considerat un popor realist, cu un puternic simț politic!
Argumentul? În vreme ce marea și puternica Germania, imperiul cel mai puternic al Europei, la sfârşitul Primului Război Mondial nu a reușit să își facă unificarea teritorială, un biet stat ca România, care avea la ora aceea 15 milioane de locuitori, a reușit să-și aroge această performanță…
Datorită cărui fapt? Datorită intuiției sale politice!! Și am văzut acolo citat ca exemplu de cumințenie politică și de simț realist, testamentul lui Ștefan Cel Mare, publicat în întregime!… UITE O DOVADĂ A INTUIȚIEI POLITICE ȘI A CARACTERULUI DE POPOR REALIST, ALE POPORULUI ROMÂN!!… Sigur că am fost foarte mândru, chiar flatat de această subliniere. Și într-adevăr, poporul român, care nu se poate spune că este un popor cult și nici instruit, comparat cu alte state occidentale, este UN POPOR REALIST!! Suntem în urma lor! Nu-i nimic, le vom ajunge, dar intuiția noastră politică ce ne-a făcut să supraviețuim aici vreme de 2000 de ani, în vâltoarea tuturor evenimentelor, este nu numai recunoscută, dar este demonstrată în mod științific într-o carte de rezonanță, carte a cărui lectură mi-a confirmat și mi-a întărit entuziasmul și ÎNCREDEREA ABSOLUTĂ în viitorul poporului român!
– Domnule Președinte Corneliu COPOSU, din fragedă tinerețe v-ați legat metabolic am putea spune, de nobilele idealuri ale național-țărănismului; ba mai mult, pe întreg parcursul vieții dumneavoastră de până acum nu v-ați îndepărtat nicio clipă de aceste înălțătoare simțăminte. Pornind de la aspectul că în momentul vizionării acestui interviu se vor afla copii și tineri, v-aș ruga respectuos a ne prezenta cum de se face că la dumneavoastră nu numai că a existat consecvența atașamentului, dar tot timpul ați adus adăugiri care, dacă vreți, și numai în acești ultimi ani au căpătat o audiență de largă reprezentare, și de-mi îngăduiți un complementar, ce ar trebui să știe un tânăr înainte de a adera la o orientare politică anume?
– Pot să vă spun că am avut o situație specială, oarecum norocoasă, m-am născut într-o casă de români cu o veche tradiție românească și-mi aduc aminte din prima copilărie, că pe pereții casei în care m-am născut și în care am trăit, am văzut o serie de figuri necunoscute inițial, dar pe care cu timpul le-am învățat: Mihai Viteazul, Avram Iancu, Horea, Cloșca, Crișan alături de figurile care reprezentau la vremea aceea politica activă a națiunii române din Transilvania. Aici nu trebuie să uitați că m-am născut în străinătate!!… pe vremea aceea Transilvania era ocupată de Imperiul Austro-Ungar. Această tradiție de luptă care s-a permanentizat vreme de 900 de ani în Transilvania, sigur că a lăsat amprente. În familiile românești patriotismul, care nu era unul de tarabă, care nu se manifesta public, era o lipsă de decență să spui că ești un bun român, sau patriot… erai născut bun român, erai născut patriot și erai destinat ca acest patriotism să-l duci până la capăt, să-l duci până la ultima clipă a vieții tale, chiar dacă era necesar sacrificiul vieții pentru un ideal pe care l-ai moștenit.
IDEALUL MOȘTENIT PÂNĂ LA 1918 ERA UNIREA!! Toți bătrânii noștri au murit de dorul UNIRII, și toți au lăsat generațiilor următoare testamentul care era primul obiectiv al fiecărui copil de când se năștea și până trecea în lumea cealaltă: OBLIGAȚIA DE A MILITA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR!!
Străbunicul meu dinspre mamă, care se numea Gavril Vaida de Glod – avea o particulă nobiliară de care noi în tinerețe râdeam, era văr primar cu Alexandru Vaida Voievod, a fost unul dintre promotorii PASIVISMULUI POLITIC!!, adică a acelui grup din Partidul Național Român din Transilvania care hotărâse ca semn de protest față de lipsa poporului român, poporul român se retrage din viața politică și sabotează orice fel de acțiune politică-administrativă. Această atitudine a PASIVISMULUI POLITIC, a durat până prin 1906, deci prin ea dorindu-se să se demonstreze opiniei publice din lumea întreagă că în condițiile feudale impuse de regimul de ocupație austro-ungar, poporul român nu se poate manifesta și că poporul român revendică egalitatea perfectă de drepturi cu naționalitățile conlocuitoare.
În 1906, o generație tânără, în frunte cu Iuliu Maniu, Aurel Vlad, cu Alexandru Vaida Voievod, fruntașii tineri de pe vremea aceea, au hotărât abandonarea pasivismului politic…
INTRĂM CU CAPUL ÎN SPINI! ÎNCEPEM LUPTA PENTRU DOBÂNDIREA PE CALE PARLAMENTARĂ, RESPECTÂND LEGILE ȚĂRII, A EGALITĂȚII DE DREPTURI DINTRE NOI, CARE SUNTEM AUTOHTONII ACESTUI PĂMÂNT ȘI DINTRE POPOARELE PE CARE ROMÂNII N-AU ÎNCETAT NICIODATĂ SĂ LE SPUNĂ VENITURI!!
Deci, noi, autohtonii trebuie să fim cel puțin egali cu veniturile pe care le-am ospitalizat și care NE-AU ÎNCĂLECAT!! astfel a început EPOCA ACTIVISTĂ! Acum, tatăl meu, care a făcut politică și el, ca orice român din Transilvania, de la 12 ani, a ajuns senator al PNR. Sigur că s-a ocupat de treburile publice!
Eu, culmea, EU NU M-AM ÎNSCRIS VREODATĂ ÎN P.N.Ț.!
Nu țin minte, m-am pomenit a fi membru al acestui partid și dacă mi-ar căuta cineva documentul de înscriere nu l-ar găsi niciodată. Deci, m-am născut în acest partid, am început să activez de foarte tânăr, la 16 ani! Am fost luat de Iuliu Maniu la cabinetul lui, unde m-a păstrat lângă el vreme 11 ani. Am fost în permanență umbra lui până în 1947, când am fost arestat în aceeași zi cu Maniu. Numai întâmplarea a făcut ca eu să fiu acela care a fost mai apropiat de președintele național-țărăniștilor, însă toată lumea românească din Transilvania nutrea aceleași idealuri, lupta pentru aceleași obiective și avea drept țel final, UNIREA!!
După Unire, Iuliu Maniu a realizat cel mai puternic partid din S-E Europei, nu din România! În momentul în care P.N.Ț. a fost desființat de trupele sovietice care au ocupat România, P:N:Ț: avea 2.125.000 de membri!! VĂ ÎNCHIPUIȚI FORȚA ACESTUI PARTID!? …(ochii îi sclipeau de hotărârea cu care rostea aceste cuvinte și în acel moment realizam că mă aflam în ceasul lansării unui testament pentru istorie!!)…
Bineînțeles că pentru o țară ocupată de tancurile sovietice nu era o problemă să desființeze nu numai din punct de vedere politic, ci și fizic acest partid. Partidul nostru a avut în primele faze de persecuție 272.000 de arestați, dintre care cel puțin jumătate au murit în închisori! Fruntașii partidului nostru au executat în timpul comuniștilor 1.500.000 de ani de pușcărie, executați efectiv în condiții cumplite, în CONDIȚII DE EXTERMINARE!! Sigur că din această încrâncenare, din această CATASTROFĂ, eu numesc regimul comunist catastrofic, și cred că România a pierdut în cei 45 de ani de comunism mai mult decât a pierdut în ambele războaie mondiale.
… (întrevedeam în lumina ochilor cum mă ardea, că și el, impunătorul bărbat care se descompunea din întreaga-i ființă în vorbele cu care apăsa atrocitățile prin care trecuseră ei în acele vremuri, era conștient că îmi transmite un MESAJ pentru istorie!)…
După 45 de ani de comunism sigur că au fost câțiva, foarte puțini supraviețuitori care s-au încăpățânat să nu moară în pușcăriile comuniste, ei bine, cu aceștia am realizat partidul în prima zi după Revoluție!… Din fericire, sigur că mănunchiul de bătrâni care supraviețuiseră holocaustului comunist nu era suficient pentru a da naștere unui partid, am avut șansa ca lumea, fie datorită tradiției fie datorită programului nostru, fie datorită încrederii pe care ne-a acordat-o, a venit alături de noi și încă în primul trimestru al anului 1990 am avut satisfacția de a înregistra 40.000 de noi aderenți din generația tânără!
Foarte important, pentru că această generație tânără nu știa nici din cartea Istoria României – cei mai mulți îmbrățișaseră o istorie care falsificase tot trecutul nostru, și în special trecutul interbelic și ultima fază a ocupației comuniste. Totuși, eu am satisfacția că începând cu un mănunchi de oameni care puteau fi numărați pe degete, am realizat cel mai puternic partid din România!! Și spun asta fără niciun fel de reticență pentru că trebuie să știți că faimosul partid de la putere, PDSR, nu este un partid!!… PDSR este o adunătură de oameni legați prin interese de ordin pragmatic, un partid de conjunctură care rezistă atâta vreme cât conducerea lui e la putere și care se va spulbera când partidul va cădea de la putere.
PENTRU CA SĂ EXISTE UN PARTID, TREBUIE MAI ÎNTÂI SĂ EXISTE O IDEOLOGIE, O DOCTRINĂ, ȘI O MASĂ DE OAMENI CARE TREBUIE REPREZENTATĂ!…
Fără aceste condiții partidele care s-au înființat cu zecile, cu sutele, nu au decât o viață efemeră.
NOI AM FOST ÎNTOTDEAUNA UN PARTID DE MASĂ, AM REPREZENTAT TOATE CATEGORIILE SOCIALE ȘI CA URMARE AM AVUT BAZA CARE NE ASIGURĂ CONTINUITATEA ÎN TIMP!!
Sigur că sutele de partide înregistrate la Tribunalul București vor dispărea, partidul nostru însă va rămâne pentru că el nu este un partid clientel și nu este un partid încropit în jurul unui lider, ci este întemeiat pe dorința unei categorii sociale de a se vedea reprezentată în dorințele și aspirațiile ei. Sigur că partidul nostru a avut în trecut mari lideri, ca Iuliu Maniu, care este cea mai importantă figură politică a epocii interbelice, calificat ca atare de analiștii străini, la avut pe Ion Mihalache, cel mai mare orator al țărănimii și reprezentant autentic al nevoilor și al durerilor acestei categorii sociale atât de neîndreptățite în țara noastră, l-a avut pe Titulescu. Dar, N-AM FOST UN PARTID DE LIDERI, UN PARTID FORMAT ÎN JURUL UNUI ILIESCU OARECARE, CARE ODATĂ CU DISPARIȚIA LIDERULUI SĂ SE SPULBERE ȘI PARTIDUL!!
Partidul nostru are o doctrină, are o ideologie, are o alternativă de guvernare care din păcate n-a putut fi răspândită așa cum s-ar fi trebuit. Acum facem eforturi disperate să popularizăm alternativa noastră de guvernare, programul nostru de criză, programul nostru de guvernare de lungă durată.
Nu avem condiții pentru că suntem săraci!!… pentru că toate-toate bunurile țării sunt controlate de domnii de la guvernare. Nare nimeni nimic împotriva faptului că încearcă să-și umple buzunarele, dar MĂCAR SĂ FACĂ CEVA PENTRU NENOROCITUL ĂSTA DE POPOR!
Nimeni din guvern nu se gândește la o inițiativă în folosul poporului român. Pentru că sigur oamenii își fac interesele, își augmentează bunăstarea. Nu asta e crima de căpetenie, CRIMA LOR ESTE CĂ NU SE OCUPĂ DE INTERESELE NAȚIUNII – UN MILIMETRU DE EFORT SĂ-L FACĂ ȘI PENTRU INTERESUL PUBLIC…!! (va urma)
Lasă un răspuns