Nu, la un asemenea nivel diplomatic, și în contextul actual, al unui război, nu doar aproape cât un continent, ci poate chiar cât o lume întreagă, nu poți vorbi despre simple „afirmații”… Nici unele catalogate ca „îndrăznețe”… Dimpotrivă, cuvintele de acum ale europarlamentarului belgian, om de bază al PE în timpul săvârșirii Brexitului, ar putea exprima orice, dar nu „simple afirmații”. Acolo este cu mult mai mult. Pentru că timpurile și contextul dau unor asemenea mesaje o anumită consistență… Și au în ele fie provocare, fie instigare, fie resemnare, fie repoziționare… Dar nu sunt nicidecum goale… Iar să susții, fără a fi contrazis de nici un oficial european, și nici măcar de inițiatorii în sine ai Brexitului, că dacă Marea Britanie nu ar fi ieșit din UE, probabil că Rusia nu ar fi invadat Ucraina (Guy Verhofstadt), este un mesaj atent pregătit în zona unor interese comune… Or, în fața netaxării acestei afirmații la nivel european, trebuie pusă o singură întrebare: cine ar avea (mai mult) de câștigat dintr-o întoarcere a Marii Britanii în UE?… Londra sau Bruxelles -ul?… Pentru că, de fapt, eventuala reintrare a acesteia în blocul european ar servi cert UE cel puțin într-o măsură similară Londrei. Dacă nu chiar mai mult! Pentru că ar justifica și adoptarea unor proceduri de aderare „ajustate” pentru accesul rapid, peste rând, peste reguli, peste condițiile economice minime, peste cele vizând respectarea drepturilor minorităților și peste, esențial, existența unei securității interne, a Ucrainei. Ba, ar putea schimba regulile unor reguli, încă neștiute la adevărata dimensiune a schimbărilor făcute în ultimele luni, încât am putea avea excepția halucinantă a aderării unei țări aflate în război…
De cealaltă parte, și pentru UE, posibila reîntoarcere a Angliei ar fi o uriașă gură de oxigen economic, comercial… Pentru că ar consemna redeschiderea și accesul neîngrădit pe piețele pierdute în urma Brexitului. Și care ar conta mai mult decât simpla agitare a Angliei pe post de sperietoare pentru Moscova.
Europa se sufocă deja în deciziile atât de lipsite de viziune ale sacrificării propriei stabilități de pe piețele economice, industriale și agrare, oricum șubrede, pentru sprijinirea politicii de export agresiv duse de Kiev. Deja, fermierii europeni nu mai au răbdare. În Franța, protestează împotriva importurilor de carne din Ucraina care le-au distrus practic afacerile. În Polonia, fermierii ridică baricadează zonele de descărcare a cerealelor pentru a opri influxurile care le-au sufocat producțiile interne. Și, în mod normal, și în România ar trebuie să fie la fel… Pentru că am fost puși pe tușă prin blocarea porturilor iar ceea ce polonezii au consemnat la dimensiunea unui fir de nisip, la noi are dimensiuni catastrofale. Cu diferența că, dacă fermierii polonezi spun „Nu!” oricărei forme viitoare de import de cereale din Ucraina (cereale care, din perspectiva pesticidelor, nu respectă standardele UE de cultivare și prelucrare și care, mult mai grav, nu sunt însoțite de analize privind nivelul reziduurilor chimice din poluarea produsă de război), la noi se plimbă zăhărelul omertei, al tăcerii și al neimplicării cumpărate prin fluturarea unor soluții de compensare financiară aprobate de Comisia Europeană. Fără a fi cerute măsuri clare de deblocare a porturilor pentru a putea exporta și cerealele noastre, nu doar pe cele ale Ucrainei.
Prin declarația europarlamentarului belgian Guy Verhofstadt a fost aruncată prima ancoră… Nici măcar o nadă pentru a vedea poziționarea „peștișorilor” molatici ai UE… Ci un punct de impunere a unor viitoare decizii halucinante ale Bruxelles -ului… Și am putea asista la concretizarea, pe repede înainte a esenței din afirmațiile atât de neîndrăznețe, de fapt, ale europarlamentarului belgian și pentru că, în sine, ele au ascuțimea unui tăiș al împărțirii unei viitoare prade de (după) război…
Lasă un răspuns