Prigoana Kievului împotriva bisericilor ortodoxe ne arată zorii cenușii ai zilei de mâine… Una în care ortodoxismul, el întâi – fiind esența creștinătății, trebuie să dispară…
Și nu, nu vom avea nici un fel de reacție reală a Bruxellului față de genocidul religios și cultural dezlănțuit de serviciile și „armadele” anti-creștine ale evreului Zelinski, căci imperiul birocraților neomarxiști nu va arăta cu degetul nici încălcarea drepturilor umane, nici a celor religioase, nici ale dreptului la manifestare a majorității ortodoxe… Astăzi încă o majoritate… Ba, în paralel, chiar Europa imperială continuă înlăturarea creștinismului din ea însăși, prin țări ce șterg din calendarele naționale toate sărbătorile creștine, inclusiv ca zile libere, plătite, invocând „efectuarea de economii ca efort de ajutorare a Kievului” (Danemarca)…
Modul de operare de astăzi din Ucraina, ca factor și front de ofensivă împotriva Creștinismului, a fost de mult timp pregătit… Prin crearea unei false bicefalități a biserici ortodoxe ucrainiene și conturarea unei bisericii ortodoxe a Kievului („de stat”, dar nu laică – nici măcar, ci… prosionistă), care să justifice înlăturarea Bisericii Ortodoxe Ucrainiene vechi, aparținând de Moscova… Iar dacă această acțiune, ce astăzi se manifestă violent prin prigonirea și alungarea preoților din bisericile de drept alte ortodoxismului vechi din Ucraina, inclusiv prin arderea lăcașurilor de cult potrivnice, arestarea și chiar tentativele de ucidere a arhiereilor ce se opun, dacă va reuși și va asigura Kievului aceea biserică ortodoxă artificială gândită în laboratoarele geopolitice, nu în Sinodurile de drept, vom avea în Ucraina inclusiv o „secularizare” ce va șterge identitatea vechii bisericii ortodoxe (aparținând de Moscova)…
Iar noi suntem tocmai la porțile și frontierele acestei invazii sioniste… A acestui genocid împotriva Ortodoxismului și apoi a întregii Creștinătăți… Dar nu mai avem un Ștefan – apărător al Creștinătății, care să stea zid în fața invaziilor… Avem niște politicieni care nu înțeleg și niște guvernanți atât de vânduți că oricum degeaba ar înțelege… Or, ce vom face?… Cum ne vom poziționa pentru a apăra identitatea, libertățile și poate însăși esența și existența ortodoxă, nu doar a aceleia de drept din Ucraina, cum ar fi făcut Ștefan cel Mare, ci a aceleia din lăcașurile în care arhierei sunt membrii minorității noastre din Ucraina?… Mai ales că, în jurul lor, se înlănțuie spini ce i-ar putea face să sângereze cu mult dincolo de orice închipuire…
Și totuși, este nevoie și de vigilență dar și de înțelepciune! Inclusiv în ceea ce privește apelul de acum al unor asociații care cer trecerea bisericilor ortodoxe ale minorității noastre din Ucraina sub jurisdicția Patriarhiei Române… Da, până mai ieri, un demers firesc și necesar!… Cel puțin ca răspuns față de prigoana declanșată de autoritățile de la Kiev și împotriva bisericilor noastre din Ucraina. Dar, acum, mai este oare înțelept?…
Să nu uităm că politicienii noștri, guvernanții și „reprezentatul tuturor românilor” – șeful statului, nu au fost în stare nici măcar să ceară Unirea cu frații noștri din Moldova… Iar asta în vremuri cu mult mai prielnice… Or, ar avea ei curajul, putința și, mai ales, înțelepciunea argumentărilor pentru a aduce la matca ortodoxă a țării mamă a bisericilor din provinciile răpite, în istorie, de Ucraina?… Și ar fi oare pasul potrivit, acum?… Inițiativa asociațiilor care cer Patriarhiei Române acest lucru este de suflet… Dar ajunge?… Dacă în spate sunt hăuri cum poate numai sioniștii, dimpreună cu neomarxiștii, ar putea pregăti?…
Ce ar însemna asta având la Kiev un Zelinski care, continuu, ne-a acuzat că, de-a lungul Istoriei, noi am agresat cu pretenții imperiale Ucraina?!… Un ins atât de dușmănos nouă încât, chiar sub pucioasa războiului, a făcut o prioritate din înlăturarea însemnelor de drept ale minorității române, a simbolurilor istorice, de limbă, iar acum și a acelor religioase… Nu ar fi acesta motivul pe care abia îl așteaptă pentru a ne azvârli alte acuzații, ca „dovadă” a pretențiilor noastre imperialiste de care ne-a tot acuzat nedrept?…
Suntem în fața unor decizii și a luării unor poziții clare! Dar suntem singuri! Căci, deși nu este străină de acest joc, Europa nu va interveni!… Nu pentru noi!… O va face doar când Zelinski va da semnalul de ofensivă al sionismului și neomarxismului (și a altor „isme” la fel de grețoase azi ca și în restul istoriei)… Am putea poate să mergem în fața organizațiilor internaționale de drept umanitar pentru a semnala și a cere condamnarea acțiunilor împotriva minorității noastre și a bisericilor lor din Ucraina… Dar unui ministru de externe, nu doar servil altor puteri, nu doar umil, ci și pion pe tabla de șah a unor interese străine nouă, nu avem ce să-i cerem… Nici guvernanților… Poate doar unora dintre politicieni… Dar a căror voce s-ar putea dovedi chiar mai slabă decât a noastră…
Lasă un răspuns