Nu cumva națiunile și cetățenii europeni, de drept decidenți, au fost înlăturați din procesul juridic? Pentru că de prea multă vreme, deși schimbările au fost numeroase, și tot mai profunde, mai spre esență, mai spre aducerea frâielor în mâinile unor clici, nu am mai auzit de un referendum la nivel european. De prea mult timp, în exercițiul democratic al națiunilor, țările membre nu au mai fost întrebate dacă sunt de acord… Or, nu cumva decizia națiunilor (tratate, iată, ca popoare de către Bruxelles) a fost transferată integral în mâinile „liderilor” lor?… Nu cumva tot ceea ce ar trebui să decidă, de drept, cetățenii europeni a devenit un „de jure” al reprezentanților lor?… Al acelor șefi de state sclavi ai UE pentru a putea fi la rândul lor stăpânii de sclavi în țările lor…
Când și cine a fost de acord ca funcționarii UE (fie ei și de la vârful structurii europene, tot funcționari rămân!), să devină decidenții UE?… Și când decidenții de drept, reprezentanții națiunilor, prin șefii de stat și guvernanți, au ajuns simplii funcționari ai cancelariei UE?… Asistăm uimiți, nu doar la punerea unui nou rând de gratii la colivia UE, în care au fost înghesuite națiunile, ci la transformarea acesteia într-o roată de șoareci prin care națiunile să fie aduse, involutiv, la stadiul de simple popoare, iar cetățenii europeni, cu drept de vot și decizii prin referendumuri, în mimi ai propriei prezențe… În „persona non grata” a oricărei forme de a ieși din rând…
Juriștii națiunilor trebuie să se ridice!… Acei juriști ce ar trebui să combată cel mai nefast schelet al osuarului popoarelor în care a fost transformată Europa națiunilor… Aberația „conformării voluntare”… O structură ce a cuprins în sine impunerea mascată a obligațiilor… Și nu doar la nivelul recomandărilor UE, care s-au dovedit aproape a priori „de îndată” obligatorii, și sancționabile pentru orice întârziere, dar și feluritelor „agrementuri” cerute de oligarhia corporatistă a Bruxelles -ului…
Ceea ce mai ieri era acordul de principiu al acceptării, de exemplu, reducerea consumului de gaze, a devenit conformare voluntară, apoi obligație… De fapt, transformarea în obligație a fost doar una de suprafață, de litere, de translatare a unei antiteze juridice în forma ei „de drept”: obligația…
Astăzi ni se impune același lucru în ceea ce privește consumul de energie electrică… Dar în pașii mai alerți… Recomandarea a fost, „pe moment”, aceea a conformării voluntare, dar acum a devenit obligație… Obligația de a reduce consumul de curent…
De ce tac guvernanții? Pentru că este o formă de furt al statelor din matrapazlâcul pus la dispoziție de Bruxelles. O formă de naționalizare prin care guvernele pot „valoriza” aproape orice în banii necesari propriilor acțiuni oligarhic-corporatiste… În fapt, UE dă liber guvernanților de state să impună reducerea consumului de curent, apoi, prim mascarea furtului sub numele de „captare a veniturilor suplimentare realizate de producătorii de energie electrică și alți actori din piața de energie electrică”, să devalizeze direct veniturile acestora… Și nu mai vorbim despre simple dividente și de așteptarea statului până la momentul stabilirii valorii lor și, mai ales, a existenței concrete… Statul poate fura acum în același timp cu realizarea „producțiilor” de către companii… Adică, statul decide, prin conformarea europeană, reducerea voluntară de zece la sută și obligatorie de cinci la sută a consumului de energie electrică a marilor consumatori (acum, căci, brațul hidrei va coborî chiar și peste consumatorii casnici,- azi vulnerabili, mâine sub linia sărăciei), iar tot ce va exista ca energie la momentul „conformării”, aparent la ora consumului „de vârf” al zilei, va fi preluat de către stat și relocat… Revândut… Poate chiar dat gratis, dacă există cerința UE, către anumite țări…
Și nu, Europa oligarhilor și corporațiilor nu se va opri aici… Nu doar la gazele naturale și energia electrică… Dacă statele nu se vor dezice de Bruxelles și nu vor reface din temelii Uniunea Europeană, vor urma și altele… Materii prime, resurse, bunuri… Și vom avea parte, tot așa, de restricții prin conformări voluntare, apoi obligatorii, a reducerii a orice… Inclusiv a consumului de apă și „livrarea” cantităților ce trec de limitele delegate drept consum permis către state care deja primesc râuri întregi de la noi… Apoi, poate chiar a aerului… A aerului „de calitate”, prin asumarea, apoi conformarea voluntară și cea obligatorie a reducerii „decente” a consumului de către populație, prin carantinarea acestora în case…
Mai vrem o casă mâine?… Și nu, nu este vorba neapărat de aceea „casă comună a Europei” de altădată, ci de una la propriu… Atunci va trebui ca națiunile, înainte de a involua spre stadiul de popoare, în întregul lor, să ceară îndreptări dinspre cei ce ne mai pot reprezenta și apăra!…
Lasă un răspuns