În ultima vreme se face mare caz pe anumite programe de televiziune privind aşa-zisul mormânt al Domnului Iisus Hristos, care s-ar fi descoperit la Ierusalim, altul decât cel cunoscut de două mii de ani încoace. Mormântul în discuţie s-ar fi găsit prin 1982, dar, vezi Doamne, despre el nu s-a suflat o vorbuliţă o jumătate de veac. Trebuia spurcat Paştele anul acesta. Zic aşa-numiţii descoperitori, că în mormântul cu pricina ar exista mai multe schelete şi pe cranii ar scrie numele defuncţilor. Pe unul ar scrie Isus, pe altul Maria, pe altul Maria Magdalena, pe altul, al unui copil, ar scrie Iuda. De aici „savanţii” au tras concluzia că Iisus cel adevărat n-ar fi înviat, că ar fi fost căsătorit şi ar fi avut şi copii. După cum observaţi, măgăria vizează două aspecte esenţiale privind învăţătura creştină: denigrarea dumnezeirii Mântuitorului şi negarea învierii Lui. Tocmai fiindcă problema este deosebit de importantă şi nu trebuie lăsat să se strecoare în sufletul niciunui credincios de-al nostru nici cea mai mică îndoială cu privire la dumnezeirea şi Învierea Mântuitorului, socotim potrivit să zăbovim mai mult în această „scrisoare”, pentru a analiza cum se cuvine situaţia respectivă ce s-a creat.
a) Învierea Mântuitorului a fost reală. Din Sfintele Evanghelii ştim că mormântul a fost păzit de gardă romană. Soldaţii romani nu se jucau de-a armata. Cu oarecare timp înainte s-au descoperit ruinele oraşului Pompei. Acesta a fost acoperit de lava vulcanului Vezuviu. Aproape două mii de ani nu s-a mai ştiut nimic despre acel oraş. Când s-a descoperit în urmă cu câteva decenii, au fost scoase la lumină străzile, casele, gardurile. S-au găsit şi numeroase schelete. Majoritatea erau în poziţie orizontală, adică erau culcate, semn că vulcanul izbucnise noaptea. Existau şi unele în poziţie de fugă. Existau însă şi schelete pietrificate, în poziţie verticală, cu arme romane lângă ele. Acelea erau scheletele soldaţilor romani, care făceau de pază. Imaginaţi-vă ce disciplină severă era în armata romană, dacă acei soldaţi au văzut vulcanul izbucnind, au văzut lava cum coboară de pe munte şi-i acoperă puţin câte puţin, dar nu şi-au părăsit postul. Asemenea soldaţi au fost şi la mormântul Mântuitorului. Nu putea să se întâmple ca apostolii, oamenii aceia care stăteau ascunşi, aşteptând dintr-un moment într-altul să fie arestaţi şi condamnaţi ei înşişi, să vină la acea gardă, să dea piatra de pe mormânt la o parte şi să fure trupul Mântuitorului. Mai mult, ştim că timp de patruzeci de zile după Înviere, Mântuitorul S-a arătat în repetate rânduri atât ucenicilor Săi, cât şi la numeroşi oameni. Au fost cazuri, când S-a arătat şi la 500 de persoane o dată. Au fost şi oameni care au pus la îndoială Învierea, cum a fost Sfântul Apostol Toma. Pe fiecare din aceştia i-a convins definitiv, că El a Înviat cu adevărat. Mai mult, amintiţi-vă că la Înălţare au fost de faţă atât Sfinţii Apostoli, cât şi mulţi oameni din Ierusalim, care au văzut cu ochii lor minunea şi s-au întors în oraş, spunând tuturor. Aşa se explică şi faptul că după Înălţare lumea a aderat cu miile la creştinism.
b) Denigratorii Învierii şi Dumnezeirii Mântuitorului susţin că pe craniile acelor persoane descoperite de ei era scris numele fiecărui defunct. Este la mintea oricui că nu a existat niciodată un popor, care să-şi jupoaie morţii, să le cureţe carnea de pe oase şi să le scrie numele defuncţilor pe oase sau pe cranii. O prostie mai mare ca asta cred că nu există! Mai mult! Mormântul acela spun ei că durează de două mii de ani. Dumneavoastră aţi observat că la cimitir rareori se mai găseşte câte un oscior din cineva care a decedat în urmă cu 70-80 de ani! În oraşul Pompei s-au găsit schelete, fiindcă acelea fuseseră acoperite cu lavă şi nu mai pătrunsese aerul la ele ca să putrezească în mod normal. Se pietrificaseră, pur şi simplu. Ori, la mormântul descoperit la Ierusalim, osemintele erau în contact cu aerul, fiindcă mormintele se sapă în piatră, fiind o ţară cu un teren pietros.
c) Denigratorii spun că mormântul era în Ierusalim şi acolo era înmormântat Iisus cu „familia Sa”. Dar noi ştim, că Iisus a copilărit în Nazaret. Acolo a rămas şi Maica Domnului. Erau oameni săraci. Care dintre Dumneavoastră şi-ar permite să-şi cumpere loc de veci la un cimitir în Bucureşti şi, la moarte, să fie dus şi înmormântat acolo? Ar trebui să dispuneţi de sume imense. Mai mult decât atât, nu aţi avea pe nimeni acolo, care să se mai ocupe de mormânt şi să facă toate cele rânduite, legate de pomenire. Denigratorii Dumnezeirii şi Învierii Mântuitorului bat câmpii şi încearcă să strecoare îndoiala în sufletele celor mai puţin credincioşi. Ei nu știu că în fiecare an se adună creștini din toată lumea la biserica ce s-a construit pe locul unde a fost mormântul Mântuitorului şi de două mii de ani acolo se săvârşeşte slujbă. Acolo se poate vedea mormântul adevărat. Acolo apare din senin, an de an, în după-amiaza Sâmbetei celei Mari, Sfânta Lumină a Învierii, de la care patriarhul şi toţi cei prezenţi îşi aprind lumânările. Vă veţi întreba, poate, cine are interesul să batjocorească creştinismul şi învăţăturile lui de bază. Sunt mulţi asemenea duşmani. În primul rând aş numi pe cei de alte religii, care nu văd cu ochi buni faptul că ucenicii Mântuitorului, respectiv creştinii, au fost doisprezece, iar azi sunt aproximativ două miliarde şi jumătate, adică mai bine de o treime din populaţia globului.
Oamenii aceia sunt în stare să se sinucidă prin actele teroriste pe care le fac în fiecare zi, de care auzim mereu la televizor, numai ca să aducă mai multă suferinţă şi pagubă celor ce nu sunt de aceeaşi religie cu ei. Alţi duşmani sunt ateii. Aceştia au adus destule suferinţe Bisericii de-a lungul vremii, dar mai ales în regimurile fasciste şi comuniste. Alţi duşmani sunt chiar în sânul creştinismului. E vorba de acele secte, care-şi zic creştine, dar şi-au făcut un adevărat crez din a submina dumnezeirea Mântuitorului şi a batjocori minunile Lui. Am mai putea numi în acest context organizaţiile masonice, oculte şi altele. Nu trebuie uitat că în anii trecuți, tot în preajma Sfintelor Paşti, au lansat o altă gogoriţă, aceea cu Codul lui Da Vinci. Şi, fără îndoială, altele mai mari decât acestea vom vedea! Poate într-o bună zi vor zice de Mântuitorul că a fost fotbalist, cântăreţ, boxeur etc.! Ce e val ca valul trece. Noi să ne păstrăm credinţa şi să nu uităm că e vreme de cernere, o vreme în care războiul nevăzut dintre Bine şi Rău e foarte puternic. Important este să nu fim de partea Răului. Stă în puterea noastră!
