Dinspre ucraineni, chiar nu ne miră un asemenea „artificiu”… Căci mereu ne-au luat de proști și ne-au tratat ca atare… Dar frații noștri din Moldova?… Ei, tocmai ei să se dedea, dimpreună cu primii, la un asemenea matrapazlâc?… Asta chiar ne doare… Căci și spinii sunt mai catifelați când înțeapă față de gesturile și vorbele pe la spate ale fraților … Or, tocmai ei să ne trateze așa?… Ba, să se mai și uite în ochii noștri în vreme ce-și fac blaturile, pe seama noastră, cu Kievul?… Și nu-i vorbă, ce aranjamente or crede ei a fi de cuviință a face oricând cu alții, străini de sângele lor, câtă vreme nici de unire nu le pasă, și nici prea strânsă relație cu Patria Mamă nu caută, nici nouă nu ne trebuie poate a ne păsa… Doar că și unii și alții ne iau prea rău, și de nărozi, și de nătângi și prea lași de ființă pentru a mai protesta… Pentru a mai îndrăzni chiar a șopti ceva cumva împotrivă… Și nu, nu este vorba despre înțeleapta și neînțeleasa noastră cumsecădenie din vremuri, despre acel „Las’, că le-om duce noi pe toate”… Și pe toți, în spate, nu?!… Iar de data aceasta chiar este un suflu intenționat fățiș batjocoritor spre noi… Și în ceafă, dinspre frații din Moldova, și direct în față, dinspre ucrainieni… Căci, oare cum altfel să privești acordul pe care Kievul și Chișinăul l-au făcut pentru a vinde cerealele ucrainiene?… Aproape cu orice preț… Și pe care frații noștri nu au decât să le depoziteze la ei până li s-or umple și albiile râurilor secate, dar să vină la noi să le „negustorească” mai apoi, prin noi, prin infrastructura noastră, prin piețele noastre de desfacere, în Europa și în lume, mijindu-și ochii în false lacrimi de frate (frate, frate, dar „brânza” iată e a altora, a ucrainienilor!), nu prea e de colea pentru a răbda și această obrăznicătură… Căci, ar fi exact „coridorul” invers din sprijinul pe care l-am dat noi, și unora, și altora, când le furnizam energie… Că moldovenii mai și vindeau ucrainienilor din ce le dădeam, pe lângă ceea ce trimiteam oricum Kievului, gratis și aproape gratis, aveam noi destule bănuieli… Dar, vorba aceea, lasă-l frate să se descurce dacă el poate și știe mai bine… Că doar nu stai să vezi ce face omul, la necaz, cu pomana primită?!… Dar acum lucrurile chiar ne dor… Și mai ales felul în care suntem prostiți aproape în față… Pentru că, pe față, era deja, cu un Kiev sigur pe el că nu avem noi curajul vreodată a le spune ceva, pesemne considerând că nici mintea nu ne este de folos să înțelegem marele artificiu pe care îl fac ei astăzi, cu moldovenii, pe seama noastră… Tărășenia de a ne sufoca iarăși cu grânele lor… Și direct, dar și, iată, prin frații de peste Prut…
Și nu va fi de mirare să vedem că, din nou, fluxurile noastre de export de cereale, depozitele, rutele de navlosire și de transport terestru, depozitele și infrastructura portuară vor fi sufocate de cereale ucrainiene și moldoucrainiene (!), iar noi le vom lăsa pe ale noastre, pe ale țăranilor și fermierilor care au trudit în soare, să putrezească… Iar faptul că tot mai multe asociații ale fermierilor le bat obrazul guvernanților, să mai lase și pe noi o cămașă, este un semn că, deja, jocurile au cam fost făcute iar efectele încep să apară… Iar țăranul și fermierul român sunt din nou condamnați să piardă pentru a le fi bine altora… Și nu, acordul Kievului cu Chișinăul (dar cât tupeu, două state care nu sunt în UE să pună apostile pe seama sensibilităților noastre pentru a vinde ele în UE?!…) nu înseamnă că, luând cerealele ucrainiene prin mâna grijii fraților moldoveni pentru Kiev, nu vom fi sufocați și cu miile de tone aduse direct din Ucraina… Pentru că toți guvernanții și politicienii trădători, care ce ne-au adus în situația de azi, de batjocoriți ai Europei, au habar de ce au semnat… Și doar ei cred că noi nu știm ce au semnat… Care au fost condițiile de la „și altele” când, în criză energetică, Ucraina ne livra curent… Ni-l vindea, că nu ne-a dat nimic gratis înapoi (nici măcar o virgulă din ceea ce au luat cu toate mâinile de la noi) și, probabil, știindu-i cât sunt de șantajiști când cineva este la ananghie, ne-au condiționat posibilitatea de a cumpăra curent electric de la ei cu acel „la și altele” care o să ne tot iasă pe ochi… Altminteri, dacă nu aveau ceva în tolba lor de șantajiști ai Europei, și nu numai, nu se duceau cu atâta nesimțire fățișă să semneze ceva ce noi nici măcar nu am discutat cu frații noștri… Și nici nu mai contează cine a făcut primul pas atât de ordinar de a călca în picioare bunătatea și suportabilitatea noastră… Pentru că oricum spinul a fost înfipt… Și nu în locul unei simple tulpini, ci deja a unei corole întregi de pe podurile de flori de altădată…
Și mai este un lucru care ar trebui să ne ridice din indiferența și apatia față de făcătura fraților noștri, dar și din nepăsarea sau poate chiar lașitatea de a protesta față de mizeriile pe care ni le tot fac ucrainienii… Pentru că aici nu mai este vorba doar de un Kiev încercând, forțând, trăgând de orice fel de sfori, fără să le pese de alții (și fitilelor le-ar da ăștia foc dacă le-ar fi de folos, doar am văzut…), nu mai este vorba dară doar de a-și vinde cu orice preț cerealele (și nu numai) de care nu mai au ei loc, ci și de a tot încerca să ne pună o țintă pe spate… De a înlocui dronele, care nu au nimerit ceea ce trebuiau să nimerească, de acum, iată, cu vagoanele de cereale… De a ne face să împingem limitele în a-i irita și poate stârni pe ruși cu devotamentul nostru de a vine cu orice preț tot ceea ne pun ei în brațe… Pentru că, rușii au „rezolvat” exporturile directe ale ucrainienilor, distrugându-le port după port cerealier… Iar Kievul se așteaptă ca Moscova să nu rămână indiferentă față de modul în care și noi, dar și Moldova, suntem dispuși să sprijinim, și să forțăm, exporturile ucrainiene… Cu orice preț… Lăsând nu numai cerealele noastre să putrezească iarăși pe câmp, căci nu va mai fi loc în silozuri pentru ele, și deja nu mai sunt nici vagoane disponibile pentru transportul lor feroviar, dar și întinzând, așezând, ținte pe fiecare spic vândut în „fenta” acordului ucrainiano-moldovenesc pentru a aduce bani de război Kievului…
