Lăsați-ne preoții și Biserica în pace!

Eu întreb doar dacă acestor acuzatori nu le este rușine să se folosească de niște suflete deja chinuite pentru propagandă? Nu?! Asta am observat și eu. Că nu le este.

Ce nu se înțelege de către mulți este ca BOR nu înseamnă ziduri și nici cine o conduce astăzi, cine a condus-o ieri sau cine o va conduce mâine. Nici asa-zișii preoți care confundă biserica cu moșia proprie și „cresc porci în loc de oameni”, ca să îl citez pe Părintele Profesor Constantin Necula. Acești oameni sunt excepții. BOR înseamnă noi – unde „noi” suntem toți ortodocșii. Asa cum „România” nu înseamnă șleatha de nătărăi aflați acum la guvernare. Pentru că dupa același silogism idiot, toți suntem niște tâmpiți corupți, hoți și neaveniți.

Când se spune ca BOR este vinovată pentru existența violenței în familie este ca și cum mi s-ar spune că eu sunt vinovată pentru existența si faptele oricărui nenorocit care nu ar calca nici mort într-un lăcaș de cult, dar vine furios și beat (sau doar furios) acasă și își maltratează soția și copiii. Că așa i-a venit lui pe chelie!

Și nu, violența in familie nu este strict apanajul unei categorii sociale inculte, inapoiate, prost-crescute. Violența si abuzurile se regăsesc și în familii de intelectuali cu pretenții, în aceeași măsură. Ba chiar printre familii de intelectuali atei. Nu e doar un Gheorghe bătăuș, pentru că există și domni profesori universitari, doctori în diverse științe, care au exact aceleași apucături de abuzatori. Ca să știe lumea asta pseudo-neo-marxistă, care vede în preoțime inamicul public numărul unu – BOR are refugii pentru victimele violenței în familie! Știați asta?! Eu știu pe pielea mea ce înseamnă violența și abuzul, încă din copilarie. Îl recunosc și acum chiar dacă victimele nu scot o vorbă! Îl recunosc în fiecare remarcă jignitoare și fiecare injurie mascată în glumiță. Am fost mai apoi jurnalist. Am vazut atâtea cazuri care au făcut să mi se încrânceneze pielea pe mine, mi-a venit să urlu și să strâng de gât mai mulți abuzatori nenorociți decât și-ar putea putea închipui unii dintre voi vreodată!

Am scris și încă mai scriu despre violența domestică și combaterea ei. Și? Degeaba. Daca îmi expun decolteul în public, capăt mai multe likeuri și sharuri decât pentru materialele împotriva abuzurilor. Că dacă ceva ne face sa ne simțim vinovați, ne uităm repede pe pereți sau ne facem că plouă! Daca însă mă apuc să înjur BOR, devin instant vedetă! Ca mulți alți „ănfluensări dă sucese”. Se rezolva ceva cu asta?! Nu! Toți se uită în altă parte când văd o femeie abuzată de către partener. Inclusiv femeile! „Nu mă bag, nu e treaba mea!” – e motto-ul după care ne trăim, laș și complice, viețile în țara asta.

Și mai știu că este foarte convenabil să punem în ciârca oricui altcuiva povara vinovăției noastre colective. Oricine altcineva e vinovat. Când, de fapt, vinovăția ne aparține la comun tuturor, este a noastră, a societății în care trăim.

Mă întreb, retoric, câți dintre cei care și-au făcut un scop în viață din arătatul cu degetul către BOR au sunat vreodată la 112 când au auzit urletele femeilor și copiilor bătuți și călcați în picioare. Câți au intervenit când au auzit țipetele de ajutor ale unei victime ale violenței domestice?! Câți?! Câți dintre aceștia și-au sunat parlamentarii să îi întrebe când muma lor o să existe un cadru juridic adecvat pentru protecția victimelor?! Când, muma mamii lor de nenorociți, o să înăsprească pedepsele pentru abuzatori, bătăuși, violatori încât sa le piară cheful de a-și arăta puterea, știind că riscă minim 50 de ani de pușcărie, să zicem?! Redirecționarea oricărui discurs legat de discriminare, identitate de gen, lipsa spitalelor, lipsa educației în casele și școlile noastre, vaccinare, nevaccinare și către orice ne trece prin cap către BOR nu ne scapă de problemele sociale pe care le avem! Dar e o modalitate facilă de a diminua responsabilitatea colectivă, bagând gunoiul sub preșul oricui ne iese în cale, mai ales dacă avem resentimente induse de alții, care ne învață cum să gândim „politically correct”. Că deh, oameni suntem.

Însă pe lumea asta oamenii sunt definiți de mult mai mult decât de sex, gen închipuit sau nu și de orientare sexuală. Și chiar de religie. Nu se reduce totul la ce avem între picioare, de cine suntem sau nu suntem atrași. Și nici măcar în cine credem sau nu. Așa că, vă rog, nu mai băgați în aceeași oală propaganda progresistă, violența în familie și vinile închipuite ale ortodoxismului. Că ne jigniți, încă o dată, inteligența. Ajunge! Lăsați-ne preoții și Biserica în pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*