Pictura lui Iosif Iser, introducere într-o lume „statuară, imuabilă, autentică, melancolic-contemplativă și exotică”…

Iosif Iser (nume la naștere Iosif Isidor Rubinsohn) s-a născut la 21 mai 1881, în București și a fost un pictor și grafician român de origine evreiască, membru al Academiei Române. A urmat liceul „Petru și Pavel” din Ploiești, unde s-a și stabilit cu familia, un timp. Pleacă apoi la Munchen (1894- 1904) pentru a studia arhitectura. Renunță, preferând pictura și desenul. Învață la Academia Regală și în particular cu Anton Azbe.

La Academie studiază cu Nikolaus Gysis, Johannes Herterich și Karl Marr. Publică desene la „Simplizissimus” și „Jugend” (1903- 1904). Revine la Ploiești (România) în 1904, unde deschide o expoziție cu 85 de lucrări, multe fiind copii după pictori celebri. Se transferă apoi la București, lucrând la redacțiile publicațiilor „Furnica”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, unde publică caricaturi. Cele mai multe desene au un caracter politic. Prima expoziție personală o are la Pasajul Român cu 15 caricaturi. Participă la Tinerimea Artistică. A doua expoziție personală o deschide la Ateneul Român în 1907. Pleacă la Paris pentru a frecventa Academia liberă Ranson. Are contacte cu gruparea Nabis. Publică desene în „Le Temoin” și „La Rire”. Iser ia contact și cu mișcarea de avangardă. Trimite desene în București la Tinerimea Artistică. Revine în țară în 1909 și organizează o expoziție colectivă cu Derain, Forain, Galanis, la Ateneul Român. Iser are 103 desene. Este prima manifestare fovistă în București. Itinereaza expoziția și la Brăila.

Se duce să lucreze în Dobrogea, apoi în Turcia la Istanbul. Se stabilește în București. Face ilustrații în „Viata socială”, „Facla”, „Flacără”, „Rampa”. Continuă să expună la Tinerimea Artistică. Devine membru al „Grupului Nostru”, alături de Ștefan Dumitrescu, Gheorghe Ionescu Sin, Alexandru Phoebus, Tache Papatriandafil, Margareta Sterian, unde face și critică de artă. Publică un volum de portrete, 50 de figuri, în 1913. Participă la război. Deschide o nouă expoziție cu 216 lucrări care o aduce apoi la Iași. Pleacă la Paris și în Italia. Îl întâlnește pe Brâncuși. Lucrează din nou în Dobrogea. Deschide o nouă expoziție personală în 1916. Este mobilizat la Iași. Revine și participă la expozițiile „Arta Română” ca membru fondator. Din nou pleacă în Turcia și urmează o nouă expoziție în sala Mozart. Lucrează la Balcic (Bulgaria de astăzi).

Din anul 1921 se stabilește la Paris, dar continuă să trimită lucrări în țară. Lucrează cu Othon Friesz și expune la „Salon d’Automne”. Revine în țară cu o nouă expoziție la sala Mozart în 1923. Are prima expoziție în Franța cu 40 de lucrări. Revine în București cu o nouă expoziție la sala Ileana în 1925. Expune la Salon des Tuilleries, la Berlin, la galeria Bernheim din Paris. Expune 140 de lucrări la Cartea Româneasca. Se reîntoarce în Franța. Are mai multe expoziții aici și în țară. Participă la Expoziția internațională de la Barcelona. Lucrează în Spania. Expune la Haga, Amsterdam și Bruxelles. Din nou la Paris, la Anvers, Bruxelles și la Dalles, în București. Membru fondator al Asociației Arta. Primește „Grand Prix”. În timpul războiului este exclus din viața artistică. Se refugiază într-un sat din Argeș. Are o expoziție personală la New York. Revine în țară. I se acordă Premiul de Stat și titlul de „Artist al poporului”.

Inițial, a fost inspirat de curentul expresionist, pictând cu linii groase și unghiuri ascuțite, cu un colorit în care predomină tonurile pământoase. După ce și-a terminat studiile, Iser a lucrat pentru presa socialistă, la Facla și Adevărul, unde a publicat un număr mare de caricaturi. Desenele sale satirice abordau problemele societății românești, prin prisma conflictului dintre clase, și erau adresate în special monarhiei și burgheziei, subliniind, totodată, rolul mișcării muncitorești. În perioada de maturitate, pictura lui Iser cuprinde scene de viață, pe teme dobrogene, cu portrete de localnici tătari. În urma unor călătorii în Spania și în Orient, Iosif Iser adoptă o coloristică mai luminoasă, cu tentă exotică, iar compozițiile sale capătă echilibru și monumentalitate. A continuat să trateze tema tătarilor, cu celebrele lucrări Tătăroaică în albastru sau Familie de tătari. Mai târziu, a adăugat colecției sale și o serie de picturi care tratau tema teatrului de improvizație, respectiv arlechinii. După Al Doilea Război Mondial, a pictat din nou teme socialiste, în special portrete de muncitori. În 1955 a fost ales membru al Academiei Române. A decedat subit datorită unei insuficiențe cardiace, în 15 aprilie 1958, la București.

Din perioada desenelor satirice putem menționa creațiile: Aplicarea constituției, 1911; 10 mai, purpură și sânge, 1912; Holera, 1912; Greva, 1912; Carol I – 1907, 1913. Din perioada de maturitate artistică, avem tablourile: Tătăroaică din Medgidia, 1913; Peisaj dobrogean, 1918; Familie de tătari, 1936; Tătăroaica, 1936; Odalisca mare în gri și bleu, 1945; Arlechin și dansatoare; Nud; Toledo; Autoportret. Perioada socialistă l-a inspirat cu ale sale portrete de muncitori și țărani, respectiv: Portretul muncitorului Lăzărescu; Maica Bucurea toarce; Țărănci torcând.

Tablourile lui Iosif Iser sunt la rang înalt în arta românească, reprezentând cu forță și originalitate a expresiei, în peste 3.000 de picturi și 15.000 de lucrări grafice, o lume statuară, imuabilă, autentică, melancolic-contemplativă și exotică. În revista „Flacăra” din 1913, Gala Galaction îi aduce primele elogii, socotindu-l „un revoluționar în artele plastice”, lucru confirmat mai târziu de numeroasele sale expoziții de la New York, Veneția, Berlin, Varșovia, Moscova, precum și de premiul obținut în 1937 la Expoziția Internațională de la Paris. „Arta e o înțelegere supremă. Pictura e o suferință îndârjită prin care fulgeră bucurii nebănuite. E îndoială deznădăjduită… e cea mai sfântă dintre dureri… cea mai deplină dintre bucurii…”, spunea Iser. Dobrogea îi inspiră tablouri despre lumea ancestrală a satului și condiția umană. Chipuri trudite și aspre, dar demne, își găsesc expresia printr-o gamă cromatică destul de simplă, dar dramatică. „Pictura lui Iser place frenetic sau displace profund, în fața ei unii se descoperă, iar alții îi întorc spatele…”, spunea poetul Ion Minulescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*