În România există o legislație, cuprinzând chiar și un cod al studiilor universitare de doctorat, care dacă ar fi fost respectată ar fi făcut imposibilă apariția imposturii academice, exprimată prin numărul extrem de mare al plagiatorilor, fenomen care a luat o amploare deosebită în instituțiile sistemului de apărare și siguranță națională. Studentul doctorand parcurge programul de studii universitare de doctorat sub coordonarea unui cadrul didactic, cu experienţă în domeniul cercetării ştiinţifice, devenit coordonatorul său de doctorat în conformitate cu prevederile art. 166 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. La terminarea tezei de doctorat, studentul-doctorand semnează o declaratie pe proprie raspundere prin care îşi asumă corectitudinea datelor şi informaţiilor prezentate în teză, precum şi a opiniilor şi demonstraţiilor exprimate în această lucrare. Teza de doctorat, elaborată de studentul doctorand, înainte de a jumge la faza de susținere, trebuie să treacă prin mai multe filtre care să ateste cu certitudine caracterul științific original al acesteia.
Primul filtru – Conducătorul de doctorat și membrii comisiei de îndrumare, remunerați pentru activitatea depusă, sunt obligați să verifice și să răspundă de respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului. Al doilea filtru – Studentul-doctorand predă teza în format electronic şi, după caz, în format printat la secretariatul şcolii doctorale, iar reprezentanții acesteia realizează analiza de similitudini utilizând un program recunoscut de C.N.A.T.D.C.U. Școala doctorală poate solicita, suplimentar, utilizarea unui program dezvoltat la nivel naţional privind detecţia de similitudini; rapoartele de similitudini se includ în „dosarul de doctorat”. După această verificare teza de doctorat este prezentată în comisia de îndrumare; după această presusţinere conducătorul de doctorat şi comisia de îndrumare decid asupra depunerii oficiale a tezei şi organizării susţinerii publice; referatul de acceptare al conducătorului de doctorat şi acordul membrilor comisiei de îndrumare se includ în „dosarul de doctorat”.
Al treilea filtru – Studiile universitare de doctorat se finalizează prin susţinerea în şedinţă publică a tezei de doctorat în faţa comisiei de susţinere publică a tezei de doctorat (comisie de doctorat). Comisia de doctorat propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de consiliul şcolii doctorale, este alcătuită din cel puţin cinci membri, aceștia fiind remunerați pentru activitatea depusă. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc numai după evaluarea sa de către toţi membrii comisiei de doctorat şi în prezenţa a cel puţin patru dintre aceştia, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat
În cazul în care un membru al comisiei de doctorat identifică în cadrul evaluării tezei, atât anterior susţinerii publice, cât şi în cadrul acesteia, abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei de doctorat este obligat să ia următoarele măsuri: să sesizeze comisia de etică a instituţiei de învăţământ superior în care este înmatriculat studentul-doctorand şi comisia de etică a instituţiei în care este angajat conducătorul de doctorat pentru analiza şi soluţionarea cazului, inclusiv prin exmatricularea studentului-doctorand, potrivit art. 306-310 şi 318-322 din Legea nr. 1/2011 şi prevederilor Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare; 25; să notifice abaterile tuturor membrilor comisiei de doctorat şi să propună acordarea calificativului „Nesatisfăcător”.
Al patrulea filtru: dacă studentul – doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Excelent”, „Foarte bine”, „Bine” sau „Satisfăcător”, comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor. Propunerea se înaintează C.N.A.T.D.C.U., spre validare. C.N.A.T.D.C.U., în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.
În cazul în care membrii C.N.A.T.D.C.U. din cadrul unei comisii de evaluare a unei teze de doctorat constată nerespectarea standardelor de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, în cadrul tezei şi/sau al activităţilor care au dus la realizarea acesteia, aceştia invalidează teza de doctorat, comunică aceste constatări celorlalţi membri ai comisiei de evaluare şi sesizează Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. pentru analiza responsabilităţii conducătorului de doctorat sau a şcolii doctorale. Dacă s-ar respecta integral acest algoritm teza de doctorat ar trebui verificată de cel puțin zece persoane, iar dacă una singură constată nerespectarea standardelor de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, procesul de acordare a titlului de doctor încetează.
La școala doctorală coordonată de U.N.Ap., pregătirea necorespunzătoare a celor care au încadrat școala doctorală, superficialitatea „conștientă” a unor îndrumători de doctorate și a membrilor comisiilor de îndrumare, precum și corupția au fost factorii care au permis apariția și înmulțirea alarmantă a cazurilor de plagiat.
Să nu uităm că D.N.A. a anchetat „cumetriile” care au pus la punct, în perioada 2002-2008, o adevărată fabrică de doctorate și titluri universitare, un titlul ștințific fiind cumpărat conform anchetatorilor, cu sume de aproximativ 15.000 de euro. Au fost acuzați de implicarea în această afaere: generalii Gabriel Oprea, Mircea Mureșan și Viorel Buta, comandorul Florin Râpan, Marius Hanganu și Andronic Benoni. Din păcate această anchetă, care ar fi putut face curățenie în sistemul academic militar, stopând fenomentul imposturii academice, nu s-a finalizat.
Nu putem, deasemenea, să trecem peste declarația stupefiantă a generalului Mihail Vasile Ozunu, la descoperirea faptului că lucrarea elevului său, baronul politic Adrian Duicu, este un plagiat: „Nu numai eu am considerat respectiva lucrare drept validă, ci și catedra de profil din U.N.Ap. care i-a dat aviz favorabil, comisia de doctorat și comisia de atestare a titlurilor știintifice de doctor, conferențiar și profesor de la Ministerul Educației”.
Semnificativ este faptul că, deși zeci de lucrări au foat plagiate, niciun plagiator nu a răspuns penal pentru comiterea infracțiuni de fals în acte publice și niciunul nu a fost obligat să returneze sumele primite, urmare a obținerii titlul de doctor. Consider că este incorect, ca doar plagiatorul să fie supus oprobiului public. Cei care, prin incompetența și superficialitatea lor intenționată și bine direcționată au devenit complicii plagiatorilor, au rămas anonimi și își continuă din umbră acțiunea lor nefastă. Fără ei, fenomenul plagiaturilor nu ar fi fost posibil, iar impostorii academici nu ar fi putut vicia domenii vitale din societatea românească, inclusiv domeniul deosebit de sensibil al securității naționale.
Ce-i de făcut? Foarte simplu – aplicarea cu maximă exigență a legilor care reglementează acest domeniu și eliminarea amestecului politicului. Succesul ar fi garantat!
Lasă un răspuns