Vaccinați în contra libertate…

Nu, nu este vorba despre uniformizarea valorilor… Pentru că, atâta timp cât încă ne mai raportăm la noțiunea de valoare, vorbim despre entități distincte ce nu pot fi măsurate, cântărite, alungite ori secționate pe limitele, intențiile și conceptele „Procust” ale guvernanților. Vorbim însă de o nivelare în sensul secționării acelor extensii ce ies în evidență. Acele voci, scrieri și tușe de penel ce excelează dincolo de acceptările limitative ale guvernanților. Vorbim despre un nou produs al unei societăți în involuție… Bolnave în involuție… Omul… Omul dar nu ca paradox, nici al vremurilor, nici al faptelor sale… Ci strict ca rezultantă a unei îngustări a orizonturilor sale… Acum cel creativ, mâine cel lucrativ și, finalmente, existențial…

Omul pe drumul involuției de la trestia liber cugetătoare la viețuitorul cu mască și botnițe liber… asumate. Poate cele din urmă „asumări” ale noului om… Botnița și masca… Căci, fie și de sub sceptrul amenzilor coercitiv sanitare, acestea vor putea fi privite ca ultimele asumări în numele gândiri… A gândirii de viețuitori în mase, nu a rațiunii individuale, cea care ar putea da naștere tocmai acelor libertăți atât de monstruoase pentru guvernanți…

Toate sistemele au încercat să definească omul de tip nou; nu după măsura valențelor și posibilităților de a contribui la corola de minuni a lumi, faptice, dacă nu existențial filosofice, ci după nevoile de control ale guvernanților…

Astăzi însă, este vorba de omul de tip nou vaccinat… Și ar trebui poate să punem un semn al întrebării… Doar că interogațiile aparțin zonei de rațiune individuală… De aceea, ideea omului de tip nou, același fetiș în paradigmă, dar vaccinat, poate fi privită ca o aserțiune… Ce devine condiție în sine… Una născută din nepăsarea noastră pentru a se transforma în gardianul neputințelor noastre…

Când ministru portar (de) la Cultură a slobozit mizeria către artiști, exact cei ce ar fi trebuit să-i spulbere geamurile au tăcut… Poate și pentru că, deja, nu mai avem artiști conținut… Ci doar forme ce viețuiesc aidoma unor amibe sociale consumatoare de privilegii… Și au tăcut chiar dacă vorbele ministrului treceau de simpla sugestie, simțindu-se în ele încorsetarea condiționalității, nu pe viitor, nu de la ziua de mâine încolo, ci din clipa „carpe diem” -ului omului de tip nou… Cel vaccinat…

După spusele ministrului Bogdan Gheorghiu, artiștii ar trebui să înțeleagă că este spre binele lor, nu doar să se vaccineze, acesta este deja un sofism, ci să se implice în promovarea vaccinării celorlalți… Și nu, nu a fost o mojicie de șarlatan al unui incult pus diriguitor la cultură… Ci avem încă o cărămidă a noului cult ce se ridică în societatea noastră… O altă etapă a unui șantaj ce se va descrie și prin penelul, condeiele și vocile culturii… Condiționarea vaccinării…

Un șantaj evident din clipa în care, contrapunerii rostului social al artiștilor pentru mase (ca agenți de convingere însă, nu ca promotori ai valorilor culturale și libertăților de gândire, care. da, încep cu rostul operelor literare, artistice, muzicale), au fost puși „ceilalți” artiști… Maneliștii… Și nu este șocant felul în care, la un asemenea nivel, s-a ajuns la includerea maneliștilor în linia actului artistic (în fond, au primit ei banii supraviețuirii pandemice în vreme ce oamenii de cultură se sfârșeau pe colțurile de hârtie), ci impunerea lor, fie și prin ușa din dos a vaccinării, ca alternativă a artiștilor…

Din nou îi avem, în balanță „pe cei buni” și „pe cei răi”… Din nou prin legitimarea submediocrității prin aberantele forme ale lașității de grup social… De simplu grup social de viețuire, nu al unui elitism cultural… Or, să nu ajungem ca implicarea în procesul de vaccinare să devină noua legitimare a promovării și chiar vandabilității unui act cultural… Să nu ajungem ca alături de pupincurismul la dosul feluritelor concepte din politicile „correctness” -ului, de la holocaustici, la rasisme și anti-românism, să avem și furca vaccinării…

Ar fi finalul unei satire morbide… Reperarea, catalogarea, istorisirea (!) următoarelor contribuții literar-artistice prin maturitatea actului artistic și al artistului decise de guvernanți în urma implicării în campaniile de vaccinare… Prin noile paturi-măsură, de data aceasta, de-a dreptul copârșee „Procust”… Să nu ajungem consumatori, nu de conținuturi, puse la index pentru neimplicarea de grup, ci a unor forme-contur trasate doar pentru meritul că „emitenții”, nu neapărat și eminențe cenușii, să fi promovat o anumită politică de drept comun a „correctness” -ului guvernanților… Pentru că aceasta va fi ziua de mâine, societatea de drept comun „politically correctness”…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*