Munci şi zile în Clujul secolului al XVI-lea…

Sigur că titlul de mai sus are rezonanţă mai mare în primul rând la cei care au auzit de antica operă Munci şi zile a lui Hesiod, poet epic grec din aproximativ secolul al VIII-lea î.Hr, deci de acum circa 2800 de ani, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei. Cercetând documentele vechi ale municipalităţii clujene, cu numeroasele munci de fiecare zi pe care le întreprindea conducerea oraşului, după necesităţile momentului, notate cu mare rigurozitate şi necesară onestitate, pentru că era vorba de justificarea banilor publici, mi s-a părut de un farmec deosebit să fim contemporani cu acel Cluj de demult, să-i cunoaştem viaţa cotidiană şi muncile de care urbea avea atunci nevoie. Astfel am considerat potrivită parafrazarea mea după acest prim poem didactic despre agricultură din istoria umanităţii, scris cu scopul de a insufla respectul față de munca grea a truditorilor pământului şi stima faţă de muncă, în general, pentru a cultiva ideea de dreptate, care trebuie să ne călăuzească viața, pentru a elogia acel ritm al existenței omului care e în concordanță cu natura, convins că în final va triumfa, totuşi, cinstea, hărnicia și dreptatea.

Ce poate fi mai sublim, deci, decât să putem coborî într-un timp revolut, într-un secol sau altul, într-un loc sau altul de pe pământ, şi mai ales într-o urbe în care locuieşti, având la îndemână de astă dată foarte multe situaţii reale de atunci, care îţi pot reconstitui epoca, fapte care chiar au existat şi au dat culoare şi farmec unei vieţi sociale vrednice de stimă, desigur, numai pentru demersul ei constructiv, pentru că este vorba de muncă, de acest efort nobil şi continuu al oamenilor, dedicat Vieţii şi Civilizaţiei. Fireşte că ne referim aici doar la lumina şi rolul pozitiv al Muncii omului, nu şi la tipul de societate, cu legile ei adeseori întunecate, chiar sălbatice şi discriminatorii.

Să spicuim câteva file de „jurnal” de atunci:

Lucrări la turnurile oraşului:

„La Turnul Măcelarilor, situat deasupra Porţii Străzii de Mijloc, undeva la capătul actualului Bulevard al Eroilor, dinspre Teatrul Naţional, turn îngrijit de Breasla Măcelarilor, într-o hotărâre a municipalităţii se spune:] 1583: “Am văzut cum se distruge acoperişul Turnului Măcelarilor, ceea ce nu este bine din cauza pericolului zilnic al acestui turn important şi expus privirilor trecătorilor”.

„La Turnul Aurarilor, situat în colţul dinspre nord-vest al Cetăţii Vechi, undeva în zona actualului Muzeu de Istorie a Transilvaniei, îngrijit şi apărat de Breasla Aurarilor, zis şi Bastionul Prafului de Puşcă, dărâmat la anul 1858]“1 588, 26 iulie. La dispoziţia domnului jude [prim al oraşului] am bătut şase pari lângă Turnul Aurarilor, pe care i-am şi împletit [cu nuiele], am dat pe ei 5 dinari”. [Desigur că trebuie să fi fost necesară această îngrădire pentru a opri repetatele inundaţii de acolo, cum cunoaştem din alte surse].

“1590, 13 octombrie. În Cetatea Veche [zona cu centrul în actuala Piaţă a Muzeului, piaţetă centrală], în curtea Mănăstirii [franciscane] a fost praf de puşcă, [de unde] am dus la Turnul Aurarilor 7 butoaie, două pline, celelalte mai sus de jumătate şi unul mai mic”.

[La Turnul Clujului, închisoarea oraşului, un fel de Turn al Londrei al cetăţii de pe Someşul Mic, din colţul dinspre nord-est al Pieţei Unirii de astăzi, construit probabil în sec. XIII, mai există pivniţa acestuia în spatele clădirii fostului restaurant Gambrinus): 1589: “La românul pentru care cei din Baciu l-au dovedit vinovat prin jurământul lor, pentru ca să fie torturat în Turn, am cumpărat 3 lumânări, de 3 dinari”.

Cumpărături din piaţa Clujului:

1595 noiembrie 2 – Economul oraşului cumpără o mierţă de alune, din piaţă, de la românca vopsitoare din Feleacu şi o mierţă de pere de la preoteasa popii Ieremia din Feleacu, pentru viitoarea găzduire a principesei [Maria Christierna, soţia lui Sigismund Bathori].

Lucrări la moara oraşului (proprietatea municipalităţii): 1590: “Am cumpărat pentru Moară 35.000 de şindrile, o mie cu 37 de dinari, în total am dat 13 florini şi 20 de dinari. La 4 oameni care au făcut caneluri, timp de două săptămâni, la Moară, le-am dat să mănânce dar şi să bea câte două cupe de vin, în fiecare zi când au lucrat, în total astfel cheltuiţi 1 florin şi 60 de dinari.”

[Lucrări la Poarta Podului, situată în zidul cetăţii, în drept cu podul peste Someş:] 1583: “În 22 iunie am adus la Poarta Podului, cu feiurdenii [locuitori din Feiurdeni], conform contractului făcut cu ei, 33 de pietre mari, pentru padiment (pardoseală de piatră), prima dată cu şase care”..

[Lucrări la Biserica Sfântul Mihail:] 1584: “Am cumpărat untdelemn pentru clopotul ceasornicului bisericii, de 2 florini. În faţa porţii bisericii mari am făcut fundamentul pentru locul de vânzare de turte dulci cu miere, i-am dat zidarului Laurenţiu 20 de dinari”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*