Cine și de ce se împiedică de S.I.I.J.?

Colonizarea de către SUA a unor țări din Est, cum ar fi cazul României, s‑a făcut și prin crearea a un ceva care în America se numește „the Deep State”, iar la noi a fost numit „statul paralel”. La noi acest „stat” este o înjghebare conjuncturală, este este „statul ticăloșit” de factură fanariotă al fostului președinte Băsescu, preluat și îmbunătățit în sens nazist de către președintele Johannes. Cei care conduc România din afară au găsit o soluție extrem de simplă și de practică pentru a asigura eficiența acestui tip de stat. Au racolat și plătit (cumpărat ieftin) câțiva ofițeri superiori din „servicii” și câțiva procurori de rang înalt, pe care i‑au organizat în tandem („binom”) ca poliție politică. Iar această poliție politică poate fi controlată extrem de simplu, chiar de către o singură persoană trimisă în misiune în colonie din S.U.A. În România, într‑un mod cu totul aberant, procurorii au statut de magistrați, nu sunt avocații statului la egalitate cu avocații cetățeanului, ci sunt puși pe picior de egalitate cu judecătorii, ca și cum ei ar putea fi și acuzatori și judecători în propria lor cauză. Explicația acestui privilegiu este simplă, procurorii sunt situați deasupra legii, pentru că ei sunt folosiți ca un fel de eșalon de protecție (Schutzstaffel) al statului paralel în această nouă poliție politică.

În România, Justiția este organizată în sistem abator: S.R.I.‑ul, respectiv noua Securitate primește tot mai mulți bani de la buget ca să urmărească totul, să spioneze populația civilă, filează și ascultă telefoanele. Apoi cetățeanul este dat de către această Securitate pe mâna unui procuror, care poate fi în același timp și ofițer acoperit al Securității. Apoi procurorul sifonează ilegal date trunchiate din dosar către anumiți ziariști, care sunt și ei ofițeri acoperiți și care îl supun pe cetățean unui linșaj mediatic premergător judecării în Justiție. În paralel, procurorul ajutat de ofițeri de Securitate, întocmește un rechizitoriu, cu elemente ținute la secret față de acuzat. În fine, dosarul ajunge la un judecător, care și el la rândul lui poate să fie ofițer acoperit. Sau, dacă se întâmplă să nu fie ofițer acoperit al Securității, judecătorul este oricum și el la mâna procurorului, care îi poate fabrica oricând și lui, judecătorului, un dosar penal. În aceste condiții, ce șanse mai poate avea cetățeanul în fața „Justiției”? Acest sistem perfid și diabolic a fost fabricat în afara țării, iar când este denunțat de către cineva, ambasadorii străini sar vehement în apărarea sistemului, sub pretextul luptei împotriva corupției și le dau decorații de tablă emailată la procurori, pentru că prin acest sistem ei controlează România. Secția pentru Investigarea Infracțiuunilor din Justiție ar fi asigurat un dram de independență pentru puterea judecătorească din România, dar acest lucru nu este dorit de stăpânii din afară și de aceea va fi desființată.

Prin această poliție politică se conduce din afară tot ce mișcă în România, se finanțează O.N.G.‑uri ostile țării, se infiltrează Justiția și Presa, se luptă împotriva unor anumite partide politice suveraniste, s-au organizat manifestații de mari proporții împotriva guvernelor, se fac alegeri, se pun președinți etc. În aceste condiții, conducerea politică legitimă și arhitectura instituțională a României sunt simple mofturi inutile și extrem de costisitoare. Miza este limpede: jefuirea resurselor României, favorizarea corporațiilor multinaționale, a băncilor străine etc. să plătească sub 10% din obligațiile fiscale legale pe care le au către statul român etc., etc. Iar dacă cineva deschide gura, să i se bage pumnul în gură. O societate civilă care să ia atitudine împotriva acestor fapte, bineînțeles că nu există. Ceea ce azi se numește impropriu „societate civilă” este de fapt o mare mulțime de mici O.N.G.‑uri, fără nici o relevanță pe plan intern, finanțate din afară, niște mercenari de conștiință, care cerșesc o bucată de pâine exact de la străinii care ne disprețuiesc. Manifestațiile antiguvernamentale erau, până în 2020, organizate de către poliția politică prin intermediul unor O.N.G.‑uri, acestea fiind o simplă interfață văzută a unor structuri oculte și ilegitime de putere. Se produce „fenomenul cel mai periculos al proliferării organizaţiilor neguvernamentale care se declară reprezentante ale societăţii civile româneşti, dar sunt în realitate agenţi ai unor interese străine, ele fiind organizate, finanţate şi dirijate din afara României”.

Bineînțeles, lucrurile nu se opresc aici. Pe la începutul lunii ianuarie 2020, în capitalele Bulgarei și României, la Sofia și la București a fost trimisă o tânără procuroare din SUA, pe numele ei Jessica Kim, de origine asiatică, cu titulatura de „consilier legal al Departamentului de Justiție al SUA”, care va locui în permanență aici în colonii, având reședința în ambasada SUA și misiunea de a „îndruma și controla” Justiția din cele două țări de la fața locului. Acest „reprezentant special” se va ocupa de cazuri de „corupție, spălare de bani și crimă organizată” și foarte probabil va da Justiției de aici o listă cu persoane care vor trebui să fie condamnate politic, întrucât în S.U.A. acestor persoane și membrilor familiilor lor li se vor fi fost aplicate „sancțiuni” pentru „corupție”. Exact ca și pe vremea stăpânirii otomane, când Înalta Poartă numea în capitalele principatelor românești câte un caimacan, cu misiunea de a dirija Justiția și de a truca alegerile, pentru a‑l scoate câștigător pe candidatul dorit de Istambul.

Înainte de ianuarie 2020, Justiția din România era influențată pe ascuns, în mod ocult de către ambasadorul S.U.A. la București, prin ingerințe ilegale și incompatibile cu statutul său de ambasador în afacerile interne și în independența puterii judecătorești din țara în care este acreditat. De exemplu, pe la sfârșitul lunii iulie 2019 s‑a aflat în presă despre răpirea și uciderea unor fete minore la Caracal. Atunci, la câteva zile după mediatizarea evenimentelor, pe data de 1 august 2019 ambasadorul S.U.A. la București Hans Klemm i‑a făcut o vizită neașteptată ministrului interimar de la Interne Mihai Fifor la sediul Ministerului, pentru ca după aceea ancheta procurorilor D.I.I.C.O.T. să fie dirijată în sensul ca să nu se cerceteze nimic și nici să nu se pomenească nici un cuvânt despre rețelele de trafic de persoane din zonă, cu posibili beneficiari ai traficului de minore în persoana unor militari americani de la Deveselu. Și tot atunci, cu o zi mai‑nainte, pe 31 iulie 2019, vreo nouăzeci de militari americani de la Deveselu, aproximativ un sfer din efectivul total, au fost extrași și trimiși de urgență acasă în S.U.A., fără nici o explicație. Lucrurile au evoluat însă în așa fel încât ceea ce făcea ambasadorul S.U.A. în România mai înainte, pe ascuns și în mod infracțional, să capete aparent o acoperire legală, prin numirea unui consilier „legal” al Departamentului de Justiție al S.U.A. în cadrul ambasadei S.U.A. de la București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*