Una dintre personalităţile de seamă ale vieţii şi luptei noastre naţionale din Transilvania, din secolul al XIX-lea, a fost şi generalul de brigadă din armata imperială austriacă Traian Doda.
S-a născut în localitatea Prilipeţ, din Banat, azi jud. Caraş-Severin, la 29 iulie 1822. A absolvit şcoala militară de regiment (regimentul grăniceresc român) din Caransebeş, în 1841, apoi, calităţile şi capacitatea l-au recomandat să-şi completeze studiile la Academia Militară din Wiener-Neustadt, în Austria.
Ca sublocotenent, activează mai întâi în Regimentul de graniţă român bănăţean (înfiinţat în 1775, cu comanda în Caransebeş). În 1848, este înaintat la gradul de locotenent. Treptat, este avansat căpitan, apoi maior în Regimentul nr. 6 din Varaşdin (Croaţia). Devine şef de stat major în 1859, în Dalmaţia, apoi locotenent-colonel (1860) şi colonel “supranumerar” la Regimentul nr. 2 Imperial. Urmare a calităţilor sale de conducător militar, colonelul Traian Doda este numit comandant al Comenduirii Pieţei din Veneţia (aflată sub stăpânire austriacă din 1815). A fost, pentru ofiţerul român, o perioadă dificilă, datorită situaţiei delicate în care se afla, ca reprezentant al autorităţii militare a unui imperiu care nu era dorit de veneţieni.
În 1866, Traian Doda este numit ofiţer la comanda generală din Zagreb (Croaţia). Devine, apoi, din 1869, comandant de brigadă. În 1870, este transferat la Cracovia, unde este înaintat la gradul de general. Este primul grad suprem pe care l-a dobândit un român în străinătate. S-a retras din serviciu militar în anul 1872.
Generalul în retragere Traian Doda a intrat apoi în viaţa publică, punându-se, cu toată autoritatea sa, în serviciul mişcării româneşti de emancipare naţională din Banat şi Transilvania, alături de Vincenţiu Babeş. A candidat şi a devenit deputat în Parlamentul de la Budapesta, la 10 ianuarie 1874, şi apoi, datorită personalităţii sale uriaşe şi încrederii pe care românii i-o acorda, a mai fost ales încă de cinci ori până în 1887, în cercul electoral Severin. Vorbea fluent şase limbi. În 1887, boicotează dezbaterile parlamentare, în semn de protest pentru încălcarea drepturilor naţionale româneşti. I se anulează mandatul, însă generalul Traian Doda se adresează printr-o scrisoare publică alegătorilor, motivându-şi atitudinea. Faptul e considerat de autorităţile ungare delict de presă şi autorul este judecat şi condamnat la doi ani închisoare şi 1000 de florini amendă. Este, însă, graţiat de împăratul Francisc Iosif I, care îi apreciase calităţile de ofiţer şi îl şi cunoştea şi personal.
S-a stins din viaţă la 4/16 iulie 1895, în Caransebeş, lăsând în sufletele conaţionalilor imaginea unui mare luptător pentru drepturile româneşti, un spirit înalt, caracter întreprinzător şi iubitor de neam. Una dintre cele mai nobile trăsături ale sale era că “privea cauza naţională ca o chestiune de onoare personală”.
Lasă un răspuns