Ca-n stalinism: condamnat pentru scrierile despre holocaust…

Colonelului S.R.I. în retragere Vasile I. Zărnescu, sociolog, publicist, i-au fost adresate la parchet sesizări penale, în 2016, de către Maximilian Marcu Katz, Aurel Vainer, Liviu (ex-Ștrul) Beris și Alexandru Florian, reprezentând diverse organizații din țară, Federația Comunităților Evreiești din România și Institutul Pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, pentru că a scris cartea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“. Anterior, Alexandru Florian făcuse o sesizare penală la Parchetul General de pe lângă Î.C.C.J. referitoare la trei articole publicate în 2013 și 2014. Dosarul a fost mătrășit printr-un du-te-vino între Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 și Parchetul Judecătoriei Sectorului 3, fiindcă fiecare Parchet voia să scape de el ca de-un cartof copt. În urma disjungerii în 2020 a dosarului, cartea a fost scoasă din cauză provizoriu, astfel că dl colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu a fost ajuns să fie judecat pentru trei „infracțiuni“: introducerea de ¾ pagină la cartea lui Arthur Robert Butz, ÎNȘELĂTORIA SECOLULUI XX, studiul „Falsitatea noțiunii holocaustolog” și pentru broșura-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R. În materialele în cauză nu există probe că domnia sa ar nega holocaustul (cu h mic, nu cu H mare!).

Printr-o decizie care zdruncină România „democrată“, o instanță a Judecătoriei Sectorului 3 București a dispus condamnarea dlui colonel (rtg.) Vasile Zărnescu la un an și o lună de închisoare pentru „negarea holocaustului“. Această pedeapsă se amână pe un termen de supraveghere de doi ani, în care îi va fi interzis să scrie despre holocaust și despre industria de extorcare de bani. (…) Putem constata că România nu este condusă de români, că holocaustul este atât de adevărat încât n-ai voie să-l contești, iar democrația funcționează până când cineva începe o discuție despre jidani. 2014-2021 seamănă cu 1948-1954.

Iată condamnrea, așa cum a apărut pe site-ul Judecătoriei Sectorului 3: În baza art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod. proc. pen. rap. la art. 83 Cod. pen., stabile?te pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului ZĂRNESCU VASILE(…), pentru săvârşirea infracţiunii de negare a holocaustului, prev. de art. 6 alin. 1 din O.U.G. 31/2002, cu aplic. art. 5 din Codul penal(fapta din 28.04.2013, site www.altermedia.info, articol intitulat „Falsitatea noţiunii de holocaustolog”). În baza art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod. proc. pen. rap. la art. 83 Cod. pen., stabile?te pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului ZĂRNESCU VASILE, pentru săvârşirea infracţiunii de negare a holocaustului, prev. de art. 6 alin. 1 din O.U.G. 31/2002, cu aplic. art. 5 din Codul penal(fapta din data de 11.02.2014, site www.altermedia.info, articol intitulat „Înşelătoria secolului XX”). În baza art. 396 alin. 1, alin. 4 Cod. proc. pen. rap. la art. 83 Cod. pen., stabilește pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului ZĂRNESCU VASILE, pentru săvârşirea infracţiunii de negare a holocaustului, prev. de art. 6 alin. 1 din O.U.G. 31/2002, cu aplic. art. 5 din Codul penal (fapta din 24.11.2017, cartea intitulată „Sabin Orcan Suporter”, publicată la editura Tempus Bucureşti, expusă spre vânzare la librăria Eminescu din mun. Bucureşti). În temeiul art. 38 alin. 2 Cod. Pen, constată că infracţiunile au fost săvâr?ite în concurs real. În temeiul art. 38 al. 1 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod. pen. contopeşte cele două pedepse aplicate, astfel că stabileşte în sarcina inculpatului ZĂRNESCU VASILE, pedeapsa cea mai grea de nouă luni închisoare, la care se adaugă un spor de patru închisoare, reprezentând 1/3 din cumulul celorlalte pedeapse stabilite, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 1 an şi o lună închisoare. În baza art. 83 alin. 1 Cod. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 alin.1 Cod penal, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 85 alin. 1 Cod. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta; b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte cinci zile, precum şi întoarcerea; d. să comunice schimbarea locului de muncă; e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 86 alin. 1 din Cod. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) din Cod penal se comunică de către inculpat Serviciului de Probaţiune Bucureşti. În baza art. 404 alin. 3 Cod. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra faptului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se poate dispune revocarea amânării aplicării pedepsei. Ia act că persoana vătămată Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, cu sediul în …, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 274 alin. 1 Cod. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei penale. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04.02.2021. Document: Hotarâre  62/2021  04.02.2021

Or, reacționăm ferm sau ne merităm soarta?!…

Concret, un român a fost condamnat la închisoare pentru publicarea unor articole de analiză a afirmațiilor altor autori consacrați despre holocaust. Revizioniştii sunt oameni care vor să ştie dacă ceea ce se spune este adevărat sau neadevărat. În istorie, în ştiinţă, în viaţa de toate zilele problema adevărului nu se pune în termeni de dogmă, de credinţă oarbă şi necondiţionată. Revizionismul istoric nu este o religie, nici o ideologie. Este o metodă de observare a realităţii, metodă perfectibilă şi ajustabilă, precum viaţa şi experienţa, cu care se cam confundă. De exemplu, teoria atomului a lui Democrit a fost revizuită atât de mult încât, dacă ar învia Democrit, atunci nu ar înțelege-o! În speța de față, revizioniștii nu neagă holocaustul, ci ei admit să ar fi putut avea lor, dar cer dovezi științifice care să-l ateste: ordine militare ale Cancelariei Reich-ului, ale lui Hitler, gropi comune, osuare, grămezi de cenușă, arhiva transporturilor feroviare care au cărat cărbune/lemne/benzină la crematoriile umane, modul de întrebuințare al acestor crematorii etc. (…) Actuala „normalitate“ în care oamenii ajung la închisoare pentru publicarea unor studii spulberă orice iluzii democratice și constituționale. Colonelul Vasile I. Zărnescu nu a dat în cap nimănui, nu a furat pe nimeni, nu a vandalizat cimitire, doar și-a exprimat ideile în scris, multe din aceste idei fiind exprimate anterior de autori străini, inclusiv iudei, pe care Vasile I. Zărnescu îi citează în articolele și în cărțile sale.

Această condamnare dirijată de ashkenazii de la noi, dată în anul curent, 2021, ne aruncă înapoi în bezna iudeo-bolșevică. S-a întors delictul de gândire și s-a pornit o campanie, „pas cu pas“, pentru eliminarea libertăților individuale, începând cu libertatea cuvântului, consemnată în Constituție. Aceasta este situația în care ne aflăm. Urmează și alte arestări, lideri ai organizațiilor naționaliste, jurnaliști independenți, profesori revizioniști, apoi orice om care are o părere „incorectă“ din punct de vedere politic și curajul să și-o exprime. Inclusiv oameni ca Ion Cristoiu sau Mircea Badea vor intra în vizorul noii cenzuri. Precizăm că actuala cenzură este mai draconică decât cenzura din vremea odioasei Hannah Robinsohn, alias Ana Pauker: cărțile puse la Index erau confiscate de la cetățeni, dar erau introduse în biblioteci, la „fondul secret“, și puteau fi consultate de cei care prezentau „încredere moral-partinică“.

Acest viitor este un drum pe care  ne vom trezi dacă rămânem pasivi la infamia comisă împotriva colonelului Vasile I. Zărnescu.

De ce are holocaustul imunitate? Câtă vreme nu există legi speciale, ordonanțe de urgență care să atragă pedepse penale pentru studierea Holodomorului, unde au murit mai mulți oameni decât se spune că ar fi murit în holocaust, putem să vorbim de o dublă măsură, dar nu putem să vorbim despre democrație sau despre libertate.

Sine Iustitia nula libertas – Fără Justiție, nu există libertate! Nu poate exista democrație fără libertatea cuvântului. Când adevărul nu este liber, nici libertatea nu poate fi adevărată. „Dar mie nu mi se va întâmpla așa ceva, el a pățit-o doar pentru că e antisemit“! Dacă credeți că se vor opri la „antisemiți“, atunci vă înșelați. (…)

Asta vom trăi cu toții, „pas cu pas“, ca broasca fiartă, treptat, la foc mic, până când ne vom trezi într-o zi că nu vom mai avea voie să spunem că există doar două sexe sau că geto-dacii nu sunt de culoare neagră. Chiar dacă nu sunteți de acord cu ce scrie domnul Vasile Zărnescu sau nu cunoașteți în detaliu problema, faptul că un om poate ajunge la închisoare pentru publicarea unei cercetări sociologice ar trebui să vă preocupe dacă vreți să mai trăiți într-o țară liberă. „Revine comunismul“ nu este hiperbolă sau metaforă. Dacă împotriva acestui abuz poporul român nu reacționează ferm, vom pierde și dreptul la proprietate, la asociere – deja redus din „rațiuni pandemice“, de fapt, pseudopandemice –, la circulație (redus și el din aceleași pretexte), la libertatea religioasă și altele.

Occidentul a furnizat exemple care confirmă acest parcurs. În Franța, dacă spui „nu au existat celți negri“ poți fi condamnat la închisoare, cum a pățit Boris Le Lay. Renaud Camus a primit și el o condamnare pentru cartea pe care a scris-o despre marea înlocuire, referindu-se la imigrația non-albă în Europa. Și acolo, în Franța, prigoana a început împotriva revizioniștilor, care contestau narativa oficială holocaustică, apoi a continuat împotriva suveraniștilor, care criticau politica imigraționistă, acum se leagă de oamenii întregi la minte care afirmă adevăruri biologice. Pas cu pas, s-a așternut o cortină de fier asupra cuvântului francez, pe de-o parte prin autocenzură, pe de altă prin exemple ocazionale date de sistem din rândul celor prea curajoși să se autocenzureze. Dați-vă seama că ne aflăm la răscruce de drumuri. Nu vreau să trăiesc în neocomunism.

Românii au suferit prea mult sub așa-zisul „comunism“ – care, în fapt, a fost un stalinism troțkist, căci un veritabil „comunism“ nu a existat pe nicăieri.

Această problemă ar trebui să-i preocupe pe creștini, întrucât prin natura credinței creștine, aflată în contradicție directă cu agenda așa-zisei „corectitudini politice“, ei vor deveni ținte predilecte pentru abuzuri identice cu condamnarea colonelului Vasile Zărnescu. Chiar dacă unii nu sunt în totalitate de acord cu ceea ce a scris politologul Vasile Zărnescu, asociațiile creștine trebuie să reacționeze pentru dreptate, în apărarea celui prigonit pentru dreptate, fiind conștienți că Dumnezeu privește și cântărește faptele noastre. Atitudinea oricărui creștin ortodox adevărat este să condamne decizia acestei judecătorii și să protesteze prin orice mijloace împotriva acestei condamnări. A mărturisi adevărul, chiar dacă este „incorect“ din punct de vedere partinic, este ceea ce ar fi făcut Iisus Hristos.

Această problemă ar trebui să-i preocupe inclusiv pe „influenții“ (influencerii) care nu sunt naționaliști sau conservatori, dar cred în anumite principii. Este un prilej pentru activism legitim în cadrul societății.

Deviza-i libertatea și scopul ei preasfânt. De-a lungul istoriei noastre românești, ce au în comun intelectualii de valoare, bărbații de stat, marii autori, ziariștii și martirii neamului? Ce au în comun Vasile Conta, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Mihail Eminescu, Ioan Slavici, Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Densușianu, Costache Negri. A. D. Xenopol, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Corneliu-Zelea Codreanu, Adrian Făgețeanu, Nicolae Paulescu, profesorul A.C. Cuza? Toți aceștia au tratat chestiunea jidănească, au evidențiat crimele și dubla măsură cu care diaspora iudaică – sau pretins iudaică, fiindcă ashkenazii sunt iudei „sintetici“, adică o făcătură – a tratat popoarele în mijlocul cărora se aciuaseră, ducând un război economico-mediatic împotriva națiunilor care au avut nenorocul de a-i găzdui, acest modus operandi regăsindu-se de-a lungul istoriei lor, nu degeaba au fost alungați din 109 țări. Românii care au tras un semnal de alarmă cu privire la jidovi au făcut-o pentru apărarea credinței creștine și a siguranței naționale. Bolșevismul a fost creația lor, primul guvern bolșevic din Rusia a fost cvasitotal jidovesc, nu rusesc

Când au venit în țară la noi, pentru români a fost o nenorocire, suferințele și pagubele create ni le dezvăluie Mihai Eminescu în seria de articole politice reunite astăzi într-o carte intitulată Chestiunea Evreiască.

Dacă dlui colonel Vasile Zărnescu i se ia dreptul de a scrie, fiind sub control judiciar, discuția despre jidani nu trebuie să înceteze. Ar fi o rușine să cedăm când nu am făcut nimic greșit.  Dacă îl închid pe Vasile Zărnescu, să nu creadă că au reușit să închidă orice discuție despre holocaust. Discuția trebuie să continue până la clarificarea în gândirea opiniei publice, a întregului popor, a substratului  exclusiv mercantil al propagandei holocaustice, la care să ajungem după mai multe studii și dezbateri libere. Într-o țară civilizată, publicarea rezultatelor unui studiu nu poate fi ilegală.

În situația actuală, tocmai interdicția de a aborda acest subiect atestă, din start, că dl colonel Vasile Zărnescu spune adevărul, și ar trebui să ne motiveze, să trezească în noi curiozități investigative și setea de a afla adevărul atât de cenzurat. Pe internet circulă o vorbă: „Adevărul nu se teme de examinare, dar holocaustul da“.

După cum reacționăm față de „cazul Zărnescu“ vom vedea dacă ne merităm soarta sau dacă mai suntem capabili să scriem o pagină de istorie românească. Să ne amintim cât sânge s-a vărsat pentru ca noi să avem o țară liberă și dreptul de a exista ca popor de sine stătător. Să cinstim sângele prin a mărturisi.

Institutul terorist Elie Wiesel ar vrea să denatureze sau să șteargă istoria pentru ca noi să uităm cine suntem și ce interese avem, nu este primul derapaj antiromânesc la care se pretează, având o istorie în tentativele de redenumire a străzilor, a podurilor, de desființare a unor plăci comemorative, toate aceste acțiuni făcând parte dintr-o teribilă revoluție culturală de tip troțkist. Acest institut care terorizează memoria românilor pretinde că dorește să combată „antisemitismul“, dar, prin aceste acțiuni, provoacă și dezvoltă  tocmai ceea ce pretind că doresc să combată – deoarece, subliniase răspicat rabinul Elie Kaufman, „nu există antisemitism în România!“

Alexandru Florian a dat un interviu pentru știri-covid19.eu în care spune, cu impertinența lui tipică, despre condamnarea dlui Vasile Zărnescu, „mai bine mai târziu decât niciodată“. În interviu, Alexandru Florian comite un sofism și pretinde că libertatea de exprimare nu este „nelimitată“ și invocă un „principiu încă de pe vremea liberalilor clasici, că poți fi atât de liber fără să aduci atingere libertății celuilalt“. Da! Așa este. Dar e vorba de libertatea la modul absolut: ești liber să mergi pe stradă, dar nu ești liber să-i dai în cap unuia pentru că, de ex., scuipă pe jos sau pentru că, fiind grobian, te înjură. Pseudo-argumentul așkenazului Al. Florian implică faptul că ar exista oameni a căror libertate este restrânsă sau „atinsă“ de ideile exprimate în scris de dl Vasile Zărnescu, afirmație mincinoasă pentru că nu s-au restrâns libertăți nici aici și nici în țările vestice, unde există alți revizioniști care și-au publicat studiile. Singurele restrângeri de libertăți care au avut loc au fost împotriva autorilor arestați și condamnați la închisoare. În societate există două interogații complementare: „Ce dai, mă, nu poți să înjuri?!“; și „Ce-njuri, mă, nu poți să dai?!“ Este evident că impostorul Alexandru Florian, director general al I.N.S.H.R.-„E.W“, mare „prof. univ. dr.“ la Ș.N.S.P.A., la fel de mare „predător“ care predă la alte cinci universități, de la care înfulecă bani mulți – deși nu are timpul material să fie prezent peste tot, deci e, în fond, un prădător, dar nu-l controlează fiscul sau I.T.M. la orele „prestate“ –, acest Al. Florian, deci, preferă varianta: „Ce-njuri, mă, nu poți să dai?!“ Așa că, dragi români, satisfaceți-i preferința și nu-l mai înjurați pe ashkenazul Alexandru Florian, ci „dați în el!“

Oamenii pot fi băgați la închisoare, cu ideile e mai greu. Cel mai simplu lucru pe care poți să-l faci, dar care contează enorm, este să vorbești despre asta. Se spune că pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să tacă. Orice discurs suveranist și creștin va fi incriminat dacă acceptăm tacit nedreptatea la care a fost supus colonelul Vasile Zărnescu.

Să se audă două-trei voci pentru fiecare voce redusă la tăcere. Cuvântul și condeiul sunt armele cele mai eficiente pe care le avem acum la dispoziție, de care alogenii se tem ca dracu’ de tămâie, altfel n-ar fi nevoie să bage oameni la închisoare. (…) Istoria ne cheamă la examen. Popor român, croiește-ți o soartă demnă.

Documentar-apel de Sterie Ciumetti

One Response to Ca-n stalinism: condamnat pentru scrierile despre holocaust…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *