Comori istorice şi de artă româneşti deţinute de Austria

După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, una din problemele importante ale tratatelor de pace cu Austria şi Ungaria fost restituirea documentelor de arhivă şi a comorilor istorice şi de artă din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, luate în timpul războiului sau de-a lungul secolelor. În ceea ce priveşte Austria, prin articolele 191-193 ale Tratatului de Pace de la Saint Germain s-a prevăzut în mod clar obligativitatea acestei ţări de a restitui României „toate actele, documentele, obiectele antice şi orice material ştiinţific şi bibliografic ridicate din teritoriile invadate şi aparţinând, fie statului, fie administraţiilor provinciale, comunale, de binefacere sau ecleziastice ori ale altor instituţii publice sau particulare”.

Nu în aceiaşi termeni clari s-a formulat, din păcate, restituirea comorilor istorice luate de Austria din Transilvania de-a lungul secolelor. Articolul 196 prevedea: „În ceea ce priveşte obiectele având un caracter artistic, arheologic, ştiinţific sau istoric şi făcând parte din colecţii care aparţineau în trecut guvernului monarhiei austro-ungare sau Coroanei, în cazul când aceste obiecte nu sunt supuse altor dispoziţii ale prezentului tratat, Austria se obligă:

• Să negocieze cu statele interesate, când i se va cere aceasta, un acord amical în virtutea căruia, parte din colecţiile şi obiectele sus-arătate, care ar trebui să aparţină patrimoniului spiritual al districtelor cedate, vor putea fi, în mod reciproc, repatriate în districtele lor de origine;

• Să nu înstrăineze nimic sau să nu risipească din numitele colecţii şi să nu dispună de nici unul din numitele obiecte în timp de douăzeci de ani, excepţie numai dacă n-a intervenit înaintea expirării acestui termen vreo învoială specială, dar să le pună la adăpost şi să asigure şi buna lor păstrare şi să le ţină, împreună cu inventarele, cataloagele şi documentele administrative privitoare la acele colecţii la dispoziţia studenţilor fiecăreia dintre Puterile Aliate şi asociate”.

Deci, acele comori istorice duse de Austria în decursul istoriei din teritoriile revenite patriei-mamă puteau fi cerute doar prin înţelegere reciprocă. În 1920, Consiliul Dirigent a şi numit o delegaţie care a plecat la Viena pentru a duce tratative privind revendicările României. O listă a acestora a fost prezentată guvernului austriac de către Dimitrie Onciul (1856-1923), istoric, membru al Academiei Române, în calitate de prim-delegat român. În 1921, delegat al României la aceste tratative cu Austria a fost istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş (1872-1952). Tratativele nu au dus la nici un rezultat din cauza pretenţiilor exagerate ale Austriei, neţinându-se cont de elementarul fapt că, în afară de obiectele istorice şi de artă duse din Transilvania, Imperiul Austriac a beneficiat de cantităţi uriaşe de aur şi alte metale preţioase din munţii Ardealului de-a lungul timpului. Reciprocitatea cu obiecte de artă trebuie deci să ţină cont de unele realităţi istorice. De altfel, numeroase palate s-au ridicat în Viena, Graz şi alte oraşe austriece cu contribuţia românilor transilvăneni, bănăţeni, crişeni şi maramureşeni.

Ce anume trebuia restituit României, conform articolului 196 al Tratatului de pace de la Saint-Germain?

În primul rând tezaurul de la Sânnicolau Mare (jud. Timiş), descoperit în 1799, unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul Evului Mediu European (vezi foto). Viena a achiziţionat din acest tezaur 23 de vase întregi şi un corn de vânătoare. Tezaurul este în greutate de peste 10 kg aur. Astăzi el se află în Muzeul de Istoria Artei din Viena. Lista comorilor istorice şi de artă româneşti deţinute de Austria mai cuprinde: tezaurul din Şimleu Silvaniei, tezaurul din Cioara, brăţara de aur din Şimleu Silvaniei şi Vad, patru vase de aur găsite în jud. Bihor, toporul de aur din Ţufalău (jud. Covasna), brăţara de aur din Pipea (jud. Mureş), statuile lui Hercule de la Băile Herculane, vasul de bronz şi inelele de aur găsite la Brăduţ, sarcofagul roman dus la Viena în timpul împăratului Carol al VI-lea, trăsura mică de bronz şi brăţările de bronz găsite în apropierea Orăştiei, lanţul de argint găsit la Someşul Cald (jud. Cluj), vasul de argint din Marca (jud. Sălaj), topoarele de bronz din Turda şi multe alte obiecte antice dar şi medievale, unele încă neidentificate, toate de o mare valoare.

Sunt comori istorice şi de artă româneşti (după spaţiul căreia îi aparţin), deosebit de importante şi de reprezentative ale trecutului nostru, şi nu întâmplător au fost puse în discuţie în Tratatul de pace de la Saint Germain spre a fi REPATRIATE.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*