Voi, nemernici nemerniciți pandemic, lăsați-ne profesorii în pace! Altfel chiar că totul va fi în zadar… Inclusiv cei 30 de ani istoviți pe scheletul istoriei… Trei decenii descărnate, nu doar economic, prin fabricile, utilajele, resursele și piețele pierdute, mai mult abandonate și date, decât furate de alții într-un troc neloial, ci și ca decenii golite de demnitate, atitudine și curaj. Decenii în care fariseismul, ipocrizia, datul din coadă al celor fără de coloană, ori al acelor vertebrate cu mizerabilele lor coloane de cauciuc, au devenit, trecând prin statutul de psudorepere, borne insinuate, apoi stâlpi de deznaționalizare și dezromânizare, la pivoții societății de azi…
Da, trăim zile-eveniment, ore-postfactum, secunde-radicalizante, mutilatizante, dar nu ne pasă, avem măști, azi pentru fețele noastre șterse, mâine pentru privirile terorizate de riscul de a nu fi interpretate și „deconspirate” ca posibile intenții, nu atitudini, nici măcar opinii, astea se sting și ele acum, ci intenția de a privi în ochi, fără sfruntare și înfruntare, pentru că și acestea se sting azi, pe acești big-brotheri ai unui sistem cavernos-canceros cu toate celulele societății, deziditor al ultimelor cărămizi ale cetății cu drept de opinie, atitudine, acțiune și recțiune (așa cu ar trebui să fim când acțiunile statului ne sunt potrivnice; fie și doar aparent!)… Ori când societatea nu mai primește nici măcar minime explicații și sfaturi, ci doar botnițe; acum ne cumpărăm singuri măști-cârpă otrăvindu-ne mințile, mâine ne vom lua și botnițe, și lese și ochelarii negrii de neorbi-orbi…
Și chiar dacă sistemul a recunoscut (de fapt, a făcut un exercițiu de persiflare la adresa noastră, cu date scandalos de revoltătoare, dar „nerevoltante” pentru noi, cu cifre consemnând cele mai drastice, și inutile, măsuri, cu mii de amenzi, cu cel mai multe zile, majoritar zadarnice, ale stării de nestare de urgență, cu cele mai grave atingeri la nivelul drepturilor omului, în care libertățile cetățenești „restrânse” reprezintă doar un strop de cerneală în imensitatea cernelii de sepia prin care ni se conturează viitorul), noi privim încă nepăsători. Trăim zile în care se schimbă paradigme… În care se înșurubează în carnea sleită de dezamăgiri piroanele unor cruci ce nu sunt ale noastre. Trăim, într-un fel, primele semne ale vremurilor din urmă. Pentru noi, căci doar pentru noi par a fi scrise…
Sunt zile în care în societate nu se conturează doar „tabere”… Nu apar doar fisuri, separări, aglutinări sociale, profesionale, de părerologi și habarniști, ci de-a dreptul înfruntări… Căci, în loc să ne confruntăm cu sistemul, ne lovim între noi. De la privirile suspicioase s-a trecut la reclamarea și denunțarea faptei de ne(auto!)botnițare a celuilalt către orice pigmeu de pază. Iar cel mai grav, dincolo de aceste atavisme ale unor „semeni”, simplii bipezi, nici măcar niște fân-în-vânt, s-a produs și o translatare a ideii de sancționare a destul de firavului concept-cuprins al „zădărnicirii combaterii bolilor”, firav prin însăși ideea de generalizare a zădărnicirii practic a tuturor bolilor, lucru ce-l anulează juridic, lipsind tocmai specificarea clară a formei de boală, s-a ajuns așadar de la zădărnicirea combaterii bolilor la vinovăția delictului de opinie agenerală…
Și este mizerabil ca mod de acțiune că se lucrează prin cei mai prețioși oameni ai unei societăți, ba chiar ai timpului (ceva ce nu mai avem noi, dar nu de acum, ci de 30 de ani de când ne-am bătut joc de o clipă astrală), prin profesori.
Asistăm la linșarea profesorilor care nu sunt parte curentului simptomatic generalizant al măștilor fără minte. Căci nu mai vorbim de minți fără măști… Profesori reclamați, turnați, înfierați chiar de către cei ce ar trebui să le asigure un scut în fața mizeriilor sociale, inclusiv umane, ale unei societății ce se rostogolește. Dascăli ce sunt dați pe mâna procurorilor pentru nepurtarea măștilor în timpul cursurilor, culmea a celor online… Și, probabil, va apărea și o nouă formă de zădărnicire per articol de cod penal. Zădărnicirea opiniei (a)generale. Pentru că, altminteri, procurorii nu vor putea acționa, iar pigmeii sistemului nu se vor putea simți importanți și împliniți la nivelul lor de talpă de funcționari.
Lasă un răspuns