Nu mai vedem viața în lume…

Plecară!

Pleacă anii de la noi,

De aceea îmbătrânim,

Și nu vrem să vedem

Cruzimea bătrâneții.

.

Însingurarea ne cuprinde mintea,

Nu mai vedem viața în lume,

Căci, de ce am vedea-o în alții

Când ea ne părăsește lent?

 .

Obsesiv, cântăm ceva,

Dar oare cine găsește

Sau viața e o lungă căutare

A ceva, a cuiva, a noastră?…

 .

Ne cuprinde treptat și ușor

Cea mai crudă dintre toate cele

Singurătatea proprie, și uitarea,

Căci nu mai suntem ce am fost.

*

Ce mai nebunie și ironie!…

Somnambulii umblă azi pe strada vieții,

Morți cu fețe vii în plină zi strălucitoare,

Zombii își pudrează nasul; ce actori!

Iată și roboții umblă pe strada vieții…

Harnicii muncitori sunt umanoizii

Să mai spună cineva că nu-i mișcare

Iată câți umblători pe strada vieții…

 .

Vai!, și mulți protestatari urlă, strigă

Cică despre o planetă verde și vie

Daaaa! Poluarea e în floare și-n ape…

Și cu fiecare naștere în lume se mărește

Dar nu-i nimic căci viața e-n împuiere

Vai de tine, Pământule, umblă dușmanii pe tine

Și îți taie copii-copaci, ca să facă jucării.

 .

Se dă cu apă sfințită pe asfalturi și clădiri

Pentru că șansele de a se sfinții sunt mai mari

Decât să se sfințească oamenii botezați

Ironie, ironia vieții – ce batjocură ne ești; și nebunie…

Căci noi te-am adus la rang de adevăr, nebunie…

Iar manipularea joacă doar un rol social.

Vai de noi, în viitor, căci instinctele se resetează…

*

Lacrimile

Mă doare acest pământ

Iar toate lacrimile mele

Nu-i pot alina suferința

Și atunci, de ce mai plâng ochii?

.

Străină mă simt în neputință,

Goală în a da ajutor țărânei,

Și nici o lacrimă de a mea

Nu-și are rostul să fie acuma.

.

Țara mea e în toate cele

Și nimic nu o va înlocui

Aici, în minte, aici, în suflet,

Aici în ființa mea înflăcărată.

.

Dorul ei mă cheamă, strigă…

Iar lacrimile îi curg șuvoaie

O, tu, nu înțelegi, nu plânge

Ci luptă cu întreaga forță!

*

Să nu vă fie teamă, frică!…

Să nu vă fie teamă, frică!…

Străbunii sunt cu voi în voi

Blestemul ce-l purtăm în noi

E și binecuvântarea înaintașilor…

.

Să nu vă fie teamă, frică…

Ridicați-vă de sunteți căzuți,

Aveți în voi forța regenerării

Alături de ruga străbunilor.

.

Să nu vă fie teamă, frică!…

Sunteți forța ce vine victorioasă

Năvala ce cuprinde gloria

Voi, făuritori de viitor măreț.

.

Să nu vă fie teamă, frică!…

Nimic  nu vă va sta în cale

Decât voi însuși-vă, lepădându-vă

De măiestria și forța străbunilor.

.

Să nu vă fie teamă, frică!…

Când inima tresară în ființă

Și are un singur vis ferice,

În libertate viața să v-o trăiți.

.

Să nu vă fie teamă, frică!…

Nici de suspinele din umbră

Ce suspină după pământul nostru

Și nici de umbrele ce le aruncă.

.

Să nu vă fie teamă, frică!…

De nici un dușman feroce

Vouă vă e dată gloria deplină

Și forța ce vă împinge la glorie.

.

Să nu vă fie teamă, frică!…

Chiar dacă prezentul doare

Luptați pentru un viitor

Maiestos, glorios, măreț!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*