Plecară!
Pleacă anii de la noi,
De aceea îmbătrânim,
Și nu vrem să vedem
Cruzimea bătrâneții.
.
Însingurarea ne cuprinde mintea,
Nu mai vedem viața în lume,
Căci, de ce am vedea-o în alții
Când ea ne părăsește lent?
.
Obsesiv, cântăm ceva,
Dar oare cine găsește
Sau viața e o lungă căutare
A ceva, a cuiva, a noastră?…
.
Ne cuprinde treptat și ușor
Cea mai crudă dintre toate cele
Singurătatea proprie, și uitarea,
Căci nu mai suntem ce am fost.
*
Ce mai nebunie și ironie!…
Somnambulii umblă azi pe strada vieții,
Morți cu fețe vii în plină zi strălucitoare,
Zombii își pudrează nasul; ce actori!
Iată și roboții umblă pe strada vieții…
Harnicii muncitori sunt umanoizii
Să mai spună cineva că nu-i mișcare
Iată câți umblători pe strada vieții…
.
Vai!, și mulți protestatari urlă, strigă
Cică despre o planetă verde și vie
Daaaa! Poluarea e în floare și-n ape…
Și cu fiecare naștere în lume se mărește
Dar nu-i nimic căci viața e-n împuiere
Vai de tine, Pământule, umblă dușmanii pe tine
Și îți taie copii-copaci, ca să facă jucării.
.
Se dă cu apă sfințită pe asfalturi și clădiri
Pentru că șansele de a se sfinții sunt mai mari
Decât să se sfințească oamenii botezați
Ironie, ironia vieții – ce batjocură ne ești; și nebunie…
Căci noi te-am adus la rang de adevăr, nebunie…
Iar manipularea joacă doar un rol social.
Vai de noi, în viitor, căci instinctele se resetează…
*
Lacrimile
Mă doare acest pământ
Iar toate lacrimile mele
Nu-i pot alina suferința
Și atunci, de ce mai plâng ochii?
.
Străină mă simt în neputință,
Goală în a da ajutor țărânei,
Și nici o lacrimă de a mea
Nu-și are rostul să fie acuma.
.
Țara mea e în toate cele
Și nimic nu o va înlocui
Aici, în minte, aici, în suflet,
Aici în ființa mea înflăcărată.
.
Dorul ei mă cheamă, strigă…
Iar lacrimile îi curg șuvoaie
O, tu, nu înțelegi, nu plânge
Ci luptă cu întreaga forță!
*
Să nu vă fie teamă, frică!…
Să nu vă fie teamă, frică!…
Străbunii sunt cu voi în voi
Blestemul ce-l purtăm în noi
E și binecuvântarea înaintașilor…
.
Să nu vă fie teamă, frică…
Ridicați-vă de sunteți căzuți,
Aveți în voi forța regenerării
Alături de ruga străbunilor.
.
Să nu vă fie teamă, frică!…
Sunteți forța ce vine victorioasă
Năvala ce cuprinde gloria
Voi, făuritori de viitor măreț.
.
Să nu vă fie teamă, frică!…
Nimic nu vă va sta în cale
Decât voi însuși-vă, lepădându-vă
De măiestria și forța străbunilor.
.
Să nu vă fie teamă, frică!…
Când inima tresară în ființă
Și are un singur vis ferice,
În libertate viața să v-o trăiți.
.
Să nu vă fie teamă, frică!…
Nici de suspinele din umbră
Ce suspină după pământul nostru
Și nici de umbrele ce le aruncă.
.
Să nu vă fie teamă, frică!…
De nici un dușman feroce
Vouă vă e dată gloria deplină
Și forța ce vă împinge la glorie.
.
Să nu vă fie teamă, frică!…
Chiar dacă prezentul doare
Luptați pentru un viitor
Maiestos, glorios, măreț!
