Criticii literari care apreciază că eroina din nuvela „Margărita” este o persoană neidentificată încă, dar care poartă numele de Eliza sprijină ipoteza, că misterioasa Margărita este Eliza Sturdza (Hurmuzaki), iar descrierea personajelor, a locurilor și împrejurărilor din nuvelă și coroborarea acestora cu datele inedite și poeziile închinate Margăritei confirmă această ipoteză. Pe aceste baze, rezultă că Alexis V. din nuvelă este Vasile Alecsandri, iar Margărita din capitolele I, IV, V, VI, VII și VIII, denumită Eliza în capitolele II și III ale nuvelei, publicate în anul 1880 cu titlul „Papagalul simpatic”, este Eliza Sturdza (Hurmuzaki). În nuvelă, eroina „Margărita” este descrisă ca o ființă îngerească, care corespunde descrierii Elizei Sturdza de contemporani, așa cum am mai arătat: o vestală… cu virtutea ei christiană cu virtuţile familiare şi naţionale.
La nunta Margăritei, mireasa îl întreabă pe Alexis dacă este adevărat că este decis a pleca din ţară, la care Alexis răspunde: voi merge negreşit la Londra, ca să vizitez palatul expoziţiei universale, şi apoi din Englitera poate că mă voi îmbarca pentru ca să mă duc în America. Margărita îi spune că va pleca și ea prin străinătate la primăvară în Paris… sau la vară… sau la iarna anului viitor. Aceste date din nuvelă se apropie de realitate, întrucât Vasile Alecsandri în anul 1851 a întreprins o nouă îndelungată călătorie în Franţa, Germania şi Anglia, unde a vizitat expoziţia universală, iar în toamna anului 1851 și Eliza Sturdza, împreună cu soțul și fratele său Constantin Hurmuzaki, petrec cu studii de limbile necesare pentru călătoriile ce ne-am propus a face.
Personajele Margărita și Alexis din nuvelă, care îndrăgesc muzica și pe compozitorul Carol Mikuli, întruchipează personajele reale, pe Eliza Sturdza și Vasile Alecsandri, care se aflau în relații apropiate cu Carol Mikuli și aveau predilecții pentru muzica și melosul popular.
În anul 1880, când Vasile Alecsandri publică fragmentul „Papagalul simpatic”, mărturisește că anul 1840, când a cunoscut-o pe Eliza, a fost anul în care s-a născut scânteia menită a-i înflăcăra inima pentru toată viaţa lui. Anul 1880 este și anul când poetul schimbă titlul poeziei „Cântecul Magaritei” intitulându-l „Cânticul Elizei”, dar pentru a proteja ființa iubită nu redă și versurile. Acest amănunt constituie un indiciu evident că misterioasa Margarita din nuvela cu același nume, din poezia „Cântecul Magaritei” și alte poezii este Eliza Sturdza.
Caracterul autobiografic al nuvelei „Margărita” rezultă și din faptul autentic: Vasile Alecsandri avea o verișoară, măicuță la mănăstirea Agapia, fiica unei surori a mamei poetului, Marioara Cozoni, măritată cu Antohie Sion, pe care a vizitat-o în timpul călătoriilor sale prin munți. Acest aspect este menționat în nuvelă, descriind că Alexis a ajuns la mănăstirea Agapia unde s-a întâlnit și a discutat cu verișora sa, măicuța Evghenia, care a fost obligată de părinți să se călugărească.
Publicarea nuvelei „Mărgărita”, în timpul vieții poetului, ar fi dezvăluit că eroina Margărita este de fapt Eliza Sturdza, datorită faptului că Eliza locuia la palatul său de la Dulcești, situat la circa 30 de kilometri de la Peatră, iar în al doilea rând și pentru că descrierea palatului se aseamănă atât cu fostul palatul din Dulcești, cât și cu grădina palatului.
Dragostea poetului exprimată în nuvelă, scrisă în anul 1870, și anume că o iubește pe Eliza ca pe o fiinţă îngerească, care au deşteptat în sufletul meu cele mai gingaşe şi mai nobile simţiri, reînoiește descrierea sentimentelor din poezia Vis de poet, scrisă în anul 1853 în care declamă „Că tu, înger dulce, tu, minune vie, / Ai venit din ceruri ca să te dai mie”. Asemuind-o pe Eliza în nuvelă cu îngerul virtuţii, blând şi frumos, precum și descrierea sentimentelor poetului din poezie, „Şi tot ce încântă, tot ce dă uimire,/ Tot ce-nalţă omul la dumnezeire, / Dragostea, virtutea, dulcea poezie / Îmi şoptesc de tine şi mă’nchină ţie!”, confirmă descrirea Elizei de către G. Barițiu etc.
Lasă un răspuns