Lucrarea mea de doctorat despre Revoluţia de 1848-1849

Mi-am ales pentru doctorat o temă foarte importantă, grea şi dragă sufletului meu, despre Revoluţia de 1848-1849 în comitatele Cluj, Turda şi scaunul Arieş. Deci o arie, cu mult lărgită, din zona mea natală. M-am gândit şi la faptul că marele istoric David Prodan scrisese o lucrare cu Răscoala lui Horia în comitatele Cluj şi Turda, iar eu să lămuresc acum evenimentele revoluţiei paşoptiste din aceeaşi zonă. A fost o mare mulţumire a mea ceea ce mi-a zis un istoric foarte important, după ce mi-a citit lucrarea: „Eu nu m-aş fi legat de o asemenea temă extrem de grea şi de dificilă, dar felul cum ai expus-o în lucrare, îmi place”. Am avut conducător ştiinţific pe regretatul istoric mare specialist al Revoluţiei paşoptiste Gelu Neamţu, şi în comisii şi examene pe istoricii Simion Retegan, Dumitru Suciu, Ela Cosma, Daniela Deteşan, Iosif Marin Balog, aşadar, un „filtru” de primă mărime de la Institutul de Istorie “George Bariţiu” al Academiei Române.

Mi-am împărţit lucrarea în următoarele capitole: Introducere. Istoriografia problemei. Clujul – Centru al revoluţiei de la 1848 şi al administraţiei politice şi militar represive maghiare (aici subcapitolele: Debutul şi desfăşurarea revoluţiei în oraşul Cluj (primăvara anului 1848). Dieta Transilvaniei (29 mai – 18 iulie 1848). Guberniul. Comandamentul trupelor imperiale în Transilvania. Primăria. Gărzile naţionale maghiare. Comitatul Cluj. Presa clujeană maghiară. Linia naţională românească), Evenimente revoluţionare în comitatul Turda (aici subcapitolele: Debutul şi desfăşurarea revoluţiei în comitat. Măsurile guberniale privind comitatul Turda. Sărbătoarea eliberării din iobăgie de la Aluniş (Maierău). Recrutările pentru armata ungară. Gărzile din Turda şi scaunul Arieş, responsabile de dezastrul de la Aiud.Trecerea spre Cluj a lăncierilor români). Mişcările revoluţionare din scaunul Arieş. Războiul civil. Tribunalele statariale (cu două subcapitole: Atrocităţi contra românilor şi Pagube şi omoruri făcute de români pe teritoriul comitatelor Cluj, Turda şi scaunul Arieş). Administraţia românească în comitatele Cluj şi Turda. Acţiuni militare şi lupte pe teritoriul comitatelor Cluj şi Turda (aici sunt cuprinse: Luptele de la Glodeni şi Voivodeni [MS] pentru ocuparea respectiv apărarea Reghinului – 31 octombrie 1848. Ocuparea Turzii de către armata imperială şi de oastea condusă de Avram Iancu – 20 noiembrie 1848. Luptele de la Ciucea – 18 decembrie 1848. Ocuparea Clujului de către Bem -25 decembrie 1848. Luptele din Munţii Apuseni ai comitatului Cluj, la Râul Călatei – 3 ianuarie, Mărişel -26 februarie, 12 martie, 2 8 iulie 1849 şi Giurcuţa – 5 aprilie 1849. Luptele din zona submontană a Bazinului Arieşului, conduse de Simion Balint – din 18 ianuarie până în 3 iulie 1849. Luptele de la Teaca – 28 iunie 1849, Posmuş – 21 iulie şi Reghin – 25 iulie. Luptele din Munţii Apuseni ai comitatului Turda, zona Bedeleu Trascău – 22 iulie 1849. Protagonişti importanţi – fapte, atitudini, portrete morale. Revoluţia paşoptistă din comitatele Cluj, Turda şi scaunul Arieş în literatură. Studiu de caz Mihai Eminescu – Geniu pustiu şi Ioan Paul – Florică Ceteraşul . Concluzii. Cronologie. Izvoare arhivistice şi bibliografie selectivă. Anexe documentare. Anexe iconografice.

De menţionat aici imensul tribut de sânge al românilor din cele trei unităţi administrativ- teritoriale pentru păstrarea fiinţei lor naţionale, pentru limba română şi pentru libertate. În capitolul Războiul civil sunt redate listele cu martirii români din aproape fiecare sat din comitatele amintite şi din scaunul Arieş. O listă enormă de oameni nevinovaţi, inclusiv femei şi copii. Într-un singur caz de pe teritoriul studiat, românii s-au răzbunat cumplit. Scoşi din minţi când au văzut ce atrocităţi au făcut insurgenţii secui şi maghiari în Iara de Jos, moţii au trecut la legea talionului şi au comis omoruri în Iara de Jos şi au incendiat localitatea, Simion Balint, prefectul Salinelor, a aflat prea târziu de această răzbunare şi nu i-a mai putut opri pe moţii care făceau parte din Legiunea sa. Bariţiu a condamnat aceste fapte dar a atras atenţia ca fiecare să se gândească la urmări, astfel că gărzile secuieşti din scaunul Arieş şi din Turda sunt responsabile de aplicarea legii talionului de către români şi că “nu este bine să zgândăreşti un leu, crezând că acesta doarme”. Românii au comis pagube familiei Kemeny din Grindeni prin distrugerea în mare parte a bibliotecii cu cărţi vechi si rare, poporul, în simplitatea lui, s-a răzbunat, a zis că de aici se vor fi inspirat nobilii să asuprească pe români şi că aceste cărţi trebuiau să-l umanizeze pe contele Kemeny Samuel, nu să-l sfătuiască în “tirănie varvară (barbară)”. George Bariţiu auzind de această ispravă românească s-a întristat şi a trimis pe protopopul Ştefan Moldovan să salveze din cărţi şi manuscrise. Interesantă şi semnificativă pentru comportarea românilor în Revoluţie este scrisoarea vajnicului tribun Ioan Ciurileanu (din Ciurila), de la sfârşitul lunii ianuarie 1849, care le-a răspuns comandanţilor insurgenţilor maghiari şi secui din zona tribunatului său, la ultimatumul acestora de a depune armele cu o scrisoarea-apel, adresată „Tovarăşilor mei cetăţeni maghiari!”, în care afirmă că dacă românii „vor depune armele, bine ştim că intenţia maghiarilor este să extermine naţiunea română [,,,], cum şi în oraşul Turda s-au comis nişte barbarisme şi nişte ucideri înfiorătoare, şi femei au fost ucise […] [În Turda a fost omorât şi tatăl lui Papiu Ilarian, preot]. Un exemplu suficient este acela că voi sunteţi mult mai lipsiţi de Dumnezeu, că după toate acestea voi aţi ajuns până la Piatra Craiului şi noi am luat întreaga ţară, dar noi nicăieri nu am incendiat, nici nu am ucis poporul de rând şi populaţia rămasă acasă, nici n-am batjocorit femeile, nici nu am luat contribuţie de la foştii iobagi maghiari […]. Noi ne-am purtat cu voi omeneşte şi cu frică de Dumnezeu […]. De acum încolo să vă opriţi cu incendierile şi cu prădările pe mai departe”, altfel – continuă Ciurileanu – satele ungureşti din apropiere vor avea aceeaşi soartă „şi va fi vicem pro vicem” (schimb pentru schimb). A semnat „Ioan Ciurileanu, prefect, la porunca lui Iancu”.

Ca un epilog al cumplitelor atrocităţi din războiul civil, un document de epocă scoate, însă, în evidenţă o realitate amară, reieşită dintr o constatare, bănuim imparţială, făcută de un contemporan maghiar al evenimentelor. Într o adresă dată din Bădeni la 25 septembrie 1849 către un comisar cezaro-regesc din Turda, vicecomitele scaunului Arieş arată că în războiul civil trecut, care a dus la excese fără măsură, a fost vremea „ucigaşilor şi jefuitorilor”. Precizează, în continuare, că deşi în două localităţi din scaunul Arieş, şi anume în Moldoveneşti şi Plăieşti populaţia maghiară nu a fost supusă la nici un fel de pagube (din partea revoluţionarilor români), totuşi, s au găsit nişte „maghiari nemernici” (gaz magyarok) care în ianuarie (1849), în timpul nopţii, au dat năvală în rândul românilor paşnici, ba chiar şi al maghiarilor, le au spart geamurile şi i au incendiat, şi în felul respectiv au determinat refugierea acestora, pentru ca apoi să le jefuiască bunurile. Am publicat în teză cumplitele crime făcute de aceşti maghiari nemernici asupra românilor din Moldoveneşti, după un document de epocă de la Arhivele Naţionale Cluj. Au existat şi cazuri de înţelegere paşnică între români şi maghiari. La 1 ianuarie 1849, locuitorii maghiari din Pietroasa au primit următorul apel, în limba română, de la graniţa scaunului Arieş, din comitatul Alba de Jos, unde era tabăra românilor: „Fraţilor unguri din Czagszui [azi Pietroasa, CJ]! Staţi pre Jurământul şi pacea făcută cu românii în săptămânile trecute şi apăraţi pre fraţii noştri Români de către varvariea [barbarie], să aibă pace batăr averile lor, pentru că şi noi, Românii, de va adjuta Dumnezeu, şi noi cu lagările [taberele] noastre, în viitoriu, cu puterea cei Dumnezeiască, vă vom apăra în contra fiecărui atacu şi asuprire. Satul D voastre de aprindere se va scăpa. Rămunem ai D voastre, Români şi Unguri. Datum Lopadea, 1 a Jan. 1848 [de fapt, 1849]. De bine voitori, Moyse Stephan m. p. şi Filepu, Tribuni”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*