Eminescu, Luceafărul gândirii națiunii noastre, omul puternic, cu o gândire de dincolo de granițele acceptabilului pentru acele vremuri, sau acceptabilul acestor vremuri. Un vizionar de excepție, un mare patriot, el scria în ziarul „Timpul” în anul 1877. „Ce caută aceste elemente nesănătoase în viața publică a statului? Ce caută acești oameni care pe calea statului vor să câștige avere și onori, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omenești? Ce sunt aceste păpuși care doresc a trăi fără muncă, fără știință, fără avere moștenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplină conștiință? Ce caută domnul X. profesor de universitate, care nu știe a scrie un șir de limba românească, care nu are atâtea cunoștințe pozitive pe cât are un învățător de clase primare din țările vecine și care, pretinde a fi mare om politic și o de stat? Ce caută”…
Citind acest fragment mi-am adus aminte de o domnișoară profesoară care nu mai dorește să predea la clasa dânsei Eminescu. Iar aceste păpuși astăzi sunt peste tot recomandare ale acestor „partide politice”
Acum înțelegem toți de ce și astăzi este urât cu aceiași înverșunare. Mulți oameni politici se regăsesc în acest fragment.
„Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluție socială. Am făcut strane în biserica naționalității noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Ne fiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, oameni a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală și morală. Oameni care riscă tot pentru că nu au ce pierde, tot ce-i mai de rând și mai înjosit în orașele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizații deosebite: cea slavă, cea occidentală și cea asiatică și toate lepădăturile orientului și occidentului se grămădesc în orașe”.
Istoria parcă se repetă, acest univers în care ne regăsim prizonieri și care urmează un sens ciclic: o stea ce se stinge, o stea ce apare, o poartă ce se închide, o poartă se deschide. O perpetuă repetare către un final aproape identic. Sigur și omenirea urmează un ciclu cotidian.
„Istoria vorbește, în genere, clar. O țară unde toți poruncesc și nimeni nu ascultă, o țară unde antiteza între partide se preface în adevărată dușmănie, unde Domnul nu are puterea să-i împace. O asemenea țară e menită să fie pradă vecinilor ei. Iar dacă acela care are în sufletul său (țara) reprezintă ideea statului își ridică fruntea cu îndrăzneală, el cade zdrobit ca și idolul de fier cu picioarele de lut”.
Istoria se repetă, parcă aceleași personaje ne patronează existența. Noi suntem nimicul care votează pentru a mai aduce la conducere un „patriot” care lovește cu paltonul de capota mașinii pentru că supusul nu a deschis ușa. Cât am afurisit eu acel istoric care a spus: toate popoarele au făcut pe noi. Astăzi eu cred că noi am lăsat acele popoare să ne umilească prin aleșii noștri.
După 143 de ani suntem aceiași supuși, fără de țel și fără conștiință națională.
Da.Poporul roman se prezinta la Judecata istoriei ca o turma ingrijita,curata si docila,dar dezorientata,in fata stapanilor,fie ei nationali sau alogeni.Poporul nostru a fost si este in continuare o masa de suflete lasate de Dumnezeu in Gradina Maici Domnului la discretia tempestelor,furtunilor istoriei.Si aceste furtuni au fost naprasnice.Poate tocmai din acest motiv neamul romanesc s-a tot adunat laolalta,intr-o singura massa insufletita de harul Dumnezeiesc.In involburarea timpurilor pe pamantul locuit de acest neam au fost trimisi,in mod misterios dar hotarator,soli din ceruri,soli divini,chiar in momentele de rascruce ale vietii.Aceasta constatare nu trebue luata ca o deszvaluire fatala a realitatii,ci doar ca un motiv de rugaciune permanenta,multumind Celui ce ne urmareste in secret si ne apara neconditionat.Acum,in aceste vremuri foarte tulburi,asupra neamului nostru s-a abatut cea mai cutremuratoare avalnsa pornita din strafundurile unui iad malefic,spre desfiintarea acestuia,un iad,care dainueste inca dela facerea lumii.In centrul acestei avalnse ucigatoare se afla o semintie certata cu Dumnezeu inca din cele mai vechi timpuri,semintie care ne-a stat permanent impotriva.Din ce motive inca nu se stie exact;orgolii,temeri,ura congenitala,educatie inumana..?Pamantul,chiar in aceste clipe,este framantat de o sumedenie de cataclisme sociale.Oamenilor li s-a inoculat idea de cedare totala in fata necunoscutului,a”nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric”(Lucian Blaga)si li s-a pus o cagula,o masca pe figura si pe creier,care-i ingenunchiaza cu temere de moarte.Dar pe reversul existential al vietii se intrevede imaginea trimisilor divini spre salvarea omenirii din ghiarele acestui nepatruns ascuns in intuneric.Acesti soli divini vor scoate din iadul existentei lor viermii saprofiti ai umanitatii.Trimisii din ceruri au fost luptatorii pentru libertatea nationala,dar si pentru sprijinirea umanitatii.Eminescu este cel mai reprezentativ,pe plan national urmat la catarama,de Corneliu Zelea Codreanu,iar pe planul lumii se vad JF Kenedy,Donald Trump,V Putin si suflul chinezesc de libertate.