Ce ar fi ideal în România de astăzi… (3)

Un adaos la problema extrem de importantă a creativităţii: ideal ar fi ca fiecare român să fie conştient că principalul şi permanentul rost şi semn evaluator pentru o naţiune este oferta de valori intelectuale, cultural-artistice, economice, ştiinţifice, sportive pe care o face în lupta cu Timpul şi în concursul cu celelalte naţiuni. Istoria nu este oarbă sau adormită, ea înregistrează în permanenţă ceea ce nobila umanitate a presărat prin timp ca valoare. Şi acestea nu sunt făcute, desigur, pentru a fi valori în sine, ci pentru a fi în slujba oamenilor, pentru securitatea noastră sanitară, alimentară, spirituală, de mediu, psihică. Pentru că merităm să trăim şi să ne îmbogăţim permanent cu aceste valori. În comunism nu meritam, aceasta era optica de atunci, omul era considerat „om al muncii”, nu al Vieţii. În capitalism sălbatic, omul este văzut ca mijloc de profit, nu se mai luptă azi contra sărăciei, ci contra săracului, cum spunea recent un mare actor american. (Atenţie, azi, şi la unele religii, care în continuu îi abuzează psihic pe oameni cu spectrul morţii – vorbesc de abuz, şi nu de învăţătură religioasă, ceea ce îi scoate pe oamenii respectivi din câmpul creativităţii).

Ideal ar fi să se creeze legi care să rezolve problema mizeriei datorate urmelor dezindustrializării şi retrocedărilor, ţara arată ca după război, unităţi industriale dezafectate, unele la margini de căi ferate, de se văd din tren, o imagine a unei Românii fără guvernare, fără stat, părăsită de inteligenţă în primul rând. Apoi, în sate, mori şi clădiri din centrele satelor retrocedate şi noii proprietari le lasă într-o ruină dezolantă. Trebuie rezolvată problema conform bunelor practici din ţările de experimentată democraţie ale lumii. Este implicată aici securitatea psihică a oamenilor. Toate tratatele de psihologie vorbesc de rolul mediilor în care trăieşte omul, cele cu aspect negativ perpetuu, atât cele „fizice”, sus-amintie, cât şi cele morale, cu nedreptăţi care nu se rezolvă (la noi cazurile flagrante de pensii speciale, distrugerea pădurilor, stridenta bogăţie a unor „baroni” care au lucrat toată viaţa la stat etc.) îl pot afecta pe om în comportarea lui morală, îi pot afecta sentimentele lui autentice generoase cu care s-a născut, îi pot chiar mutila fondul de omenie şi chiar îl pot strivi.

Ideal ar fi ca şi România să intre cât mai repede în normalitatea fiscală a celorlalte ţări ale Europei, prin impozitarea marilor companii, trusturi, firme străine, aşa cum procedează ţările occidentale. Eventual Uniunea Europeană să discrimineze pozitiv aceste entităţi care s-au fixat în ţări sărace. Din punct de vedere moral, în raport cu sărăcia elementului autohton, care se va perpetua la infinit doar ca mână de lucru proletară, mie, personal, nu mi se pare corectă discriminarea pozitivă suportată de statul român acestor mari firme străine.

Ideal ar fi ca să se înfiinţeze în România un institut de cercetare a distorsiunilor democratice care s-au comis şi se comit în ţară din 1990 încoace, care au dus la scoaterea României de pe linia accesului la normalitate, atât în politică, cât şi în economie, finanţe şi justiţie, mai ales. Să se studieze cine au fost micii dictatatori în politică, politicienii abuzivi, politicile economice şi financiare arbitrare, corupţia ca fenomen concret, retrocedările nedrepte şi oneroase, modul în care a ajuns România cu o datorie externă uriaşă, dacă s-au justificat unele investiţii mari în economie, unde s-au pierdut cei mai mulţi bani în construcţia de autostrăzi şi cauzele pentru care România este blocată astăzi în dezvoltarea acestor reţele de transport etc. Cred că avem specialişti integri suficienţi pentru cercetarea acestor probleme de importanţă vitală pentru naţiunea noastră, ale căror concluzii vor ajuta foarte mult guvernarea actuală şi guvernările viitoare ale statului român, iar noi, românii, vom avea satisfacţia că măcar cunoaştem realitatea din surse academice şi nu din zvonuri, şi vom beneficia de înscrierea ţării noastre pe linia normalităţii, a demnităţii şi prosperităţii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*