Muzeului Naţional de Istorie a României expune patru obiecte deosebite hallstattiene de podoabă, recent intrate în colecţiile sale, piese preistorice din bronz provenite din cadrul sitului arheologic Tărtăria – Podu Tărtăriei vest din judeţul Alba şi din zona localităţii teleormănene Lăceni, vor fi prezentate, în perioada 20 decembrie 2019 – 19 ianuarie 2020, în cadrul seriei „Exponatul lunii” la MNIR. Astfel, vor fi expuse două elemente componente ale unui colier (lanţ) ornamental din bronz, provenite dintr-o descoperire „fortuită” din zona localităţii Lăceni (jud. Teleorman); un pandantiv şi un „mâner-apucătoare” pentru un colier sau lanţ ornamental (sau pandantiv) hallstattiene din bronz provenite din cercetarea arheologică preventivă a sitului Tărtăria – Podu Tărtăriei vest (jud. Alba).
Aceste obiecte preistorice din bronz, intrate în colecţiile MNIR în anul 2007 şi respectiv 2012, dar având condiţii de descoperite foarte diferite – descoperire fortuită versus cercetare arheologică preventivă, precum şi arii geografice de provenienţă aparent divergente, au totuși o „istorie comună”, din perspectiva semnificaţiei şi a cronologiei lor, precizează specialiștii din cadrul MNIR.
„Printr-o cercetare aprofundată, au putut fi precizate noi chestiuni de interes istoric şi arheologic, mai exact faptul că aceste obiecte preistorice odată înţelese în contextul lor chorologic şi cronologic oferă noi informaţii pentru perioada mijlocie a primei epoci a fierului (Hallstatt mjlociu), dar şi pledează pentru necesitatea protejării patrimoniului arheologic şi a siturilor de acest fel, supuse tot mai mult în ultimele două decenii unor agresiuni antropice”, subliniază sursa citată. Potrivit MNIR, toate aceste descoperiri mai recente au determinat reconsiderarea unor date despre o altă piesă arheologică aparte – colierul ornamental din depozitul de bronzuri Vinţu II, artefact de excepţie, descoperit în anii ’60 ai secolului trecut şi păstrat în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Funcționalitatea celor patru piese hallstattiene din bronz recent adăugate colecțiilor MNIR poate fi înțeleasă numai într-un context geografic mai larg, pe baza analogiilor cu o serie de descoperiri mai vechi provenind din Austria inferioară, zona văii Vardarului (pe teritoriul actual al Republicii Macedonia), arealul Dunării de Jos, dar și teritoriul actual al Ungariei și spațiul intracarpatic (mai precis zona văii Mureșului). În același timp, contextul uneia dintre descoperiri, anume situl arheologic Tărtăria – Podu Tărtăriei vest și asocierea de materiale diverse (ceramică decorată tipică culturii Basarabi – faza timpurie, obiecte din bronz și fier, dar și materiale organice) din cadrul uneia din structurile de locuire cercetate aici aduc noi posibilități de aprofundare a cunoștințelor privind cronologia perioadei mijlocii a epocii fierului, dar și elemente referitoare la depuneri votive și practici cu caracter cultic din acestă epocă.
Locațiile unde au fost descoperite artefactele expuse sunt situri arheologice cu istorie bogată. Astfel, Lăceni este un sat în comuna Orbeasca (cea mai mare comună din județul Teleorman) din Muntenia. Acesta se află în partea centrală a județului, în Câmpia Găvanu-Burdea, la 16km de Alexandria și 105 km de Pitești, de-alungul drumului județean 504. Satul este străbătut de Râul Teleorman și are în componență o pădure. Satul Lăceni (Lănceani/Lătceane/Lătceani/Lătceni) este atestat documentar pentru prima dată în cartea de vânzare din 5 martie 1596 a lui Stan, în care printre martori se află Constantin și Cârstian din Lănceani. În urma săpăturilor arheologice (fiind o zonă arheologică foarte bogată), au fost găsite în apropiere de pădure unelte și brățări aparținân unor culturi din epoca de bronz. Alte săpături au scos la iveală unelte și podoabe din diverse epoci ulterioare.
Celălalt sit, „Tărtăria – Podu Tărtăriei: un nou sit din prima epocă a fierului pe valea Mureşului mijlociu”, a fost subiectul prezentat de dr. Corina Borș, la conferință inaugurală a seriei „Historia Viva”. Evenimentul a avut loc pe 28 februarie 2014, la sediul Muzeului Național de Istorie a României. Tema conferinței, „Tărtăria – Podu Tărtăriei: un nou sit din prima epocă a fierului pe valea Mureşului mijlociu”, a constituit-o chiar prezentarea descoperirii noului sit din prima epoca a fierului (datând din perioada culturii Basarabi) și a unor piese arheologice excepționale intrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. Descoperirea a fost făcută în primăvara anului 2012, în contextul desfășurării unor ample cercetări arheologice preventive ocazionate de construirea lotului 1 al viitoarei autostrăzi Orăştie – Sibiu. Cercetările arheologice cu caracter preventiv efectuate la Tărtăria – Podu Tărtăriei vest au condus la descoperirea unor importante vestigii arheologice preistorice încadrate preliminar în sec. VIII î.Hr., respectiv datând din perioada Hallstatt-ului mijlociu. În acest context a survenit o descoperire excepțională, anume două depozite care conțin piese de bronz și fier (încadrabile în așa-numita serie „Bâlvănești – Vinț”). Cele două depozite, reunind peste 450 de obiecte – arme, unelte, piese de port și de harnașament, reprezintă depuneri cu caracter votiv, fiind între cele mai bogate şi complexe de acest fel din perioada Hallstatt-ului mijlociu descoperite până în prezent pe teritoriul României şi, foarte probabil, în întregul bazin al Dunării mijlocii şi de jos.
Cercetarea arheologică preventivă are o tradiție de peste 30 de ani în cadrul Muzeului Național de Istorie a României. Începând din anul 1991 și până în prezent, muzeul a coordonat —prin dr. Paul Damian— cele mai importante programe naționale de cercetare arheologică preventivă dezvoltate în legătură cu lucrările de construire a autostrăzilor A1, A2 și A3. În perioada 2011–2012, pe traseul autostrăzii A1, tronsonul Orăștie – Sibiu, lot 1 (Orăștie – Sebeș), arheologii din cadrul Muzeului Național de Istorie a României au identificat și cercetat 11 situri arheologice, patru dintre acestea fiind deosebit de importante și anume: situl Pianu de Jos – Podei (sistem de fortificație din perioada eneolitică – cultura Foeni / Petrești); situl Tărtăria – Podu Tărtăriei vest (habitat din prima epoca a fierului – cultura Basarabi); situl Șibot – În Obrej (aşezare rurală din epoca romană şi necropola aferentă); situl Șibot – Cânepişte (habitat medieval contemporan cu bătălia de la Câmpul Pâinii, din anul 1479). Aceste cercetări și descoperiri reconfirmă —şi pentru România— faptul (de altfel bine cunoscut la nivel european) că lucrările de construire a autostrăzilor au potenţialul să ofere resurse și oportunități pentru efectuarea unor cercetări arheologice preventive pe scară largă care contribuie la o mai bună cunoaştere a trecutului istoric şi la îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional. (G.V.G.)
Lasă un răspuns