Viața Sfântului Pantelimon

Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai Bisericii lui Hristos. Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este adesea numit și „doctor fără de arginți”, arătându-se prin aceasta cum că el n-a umblat după averi pământești și s-a mulțumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui și nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, este un model de doctor, slujitor și creștin, următor al lui Hristos. Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu și era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului, și o mamă creștină. Primul său nume a fost „Pantoleon”, adică „cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creștină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului și despre tainele credinței în nemurire (pe atunci creștinismul încă era o credință ce propovăduia nemurirea). Atras de învățătura creștină, ca urmare a influenței dragostei mamei sale, acesta va înceta a mai cerceta căile sfinte o dată cu moartea acesteia.

Filosofia îi va atrage mai mult atenția. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la școlile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Școala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantelimon a fost încredințat spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoștințe și o înțelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a și ales drept medicul său. Dumnezeu va apărea din nou în inima tânărului doctor, făcându-l să-și dorească cu ardoare Botezul în Hristos. Schimbarea cea mai mare din viața lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creștin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Hristos binevoiește a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecând zilnic prin fața curții preotului unei biserici din Nicomidia – Sfântul Ermolae – tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru. Bătrânul Ermolae începu apoi să-l învețe că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor și al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, mușcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă „cel cu totul milostiv”. După primirea Sfântului Botez, mai multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile și neputințe nespuse pierind în fața iubirii și credinței sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le dă celor bolnavi.

Drept urmare a milosteniei sale, el și-a împărțit toata averea săracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli și neputințe, nu le cerea nimic drept plată. De aici i se trage și numele de „doctor fără de arginți”. Pentru că era căutat de mulți bolnavi, ceilalți medici din Nicomidia deveniseră invidioși pe el și, fiindcă îngrijise un creștin tocmai chinuit din ordinul împăratului, ei profitară de ocazie pentru a-l denunța pe Pantoleon la împărat. Pentru credința și dragostea tânărului Pantelimon față de Hristos, împăratul Maximian poruncește ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice. Tânărul a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse. Însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde cu el. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roții, roata strivind un mare număr de necredincioși. Maximian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc.

În momentul morții sale, din cer s-a auzit cuvântul: „Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.” Pantelimon, doctorul cel bun și nerăpitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa față de Hristos, fiind decapitat din ordinul împăratului. Se spune de către Tradiția creștină, cum că în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creștinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia aceluia. Credincioșii au scos din cenușă trupul neatins de foc al lui Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.

Moaștele Sfântului Pantelimon sunt împrăștiate în toată lumea creștină, mulțimi de credincioși găsind mângâiere și tămăduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostivește ca spre un lucru drag, ca spre „prietenul” Său, doctorul Pantelimon.

Multe lăcașe de cult, biserici și mănăstiri, cabinete și asociații medicale, sunt puse sub ocrotirea Sfântului Pantelimon. Atât în afara țării, cât și la noi, moaștele Sfântului Pantelimon, aduc neîncetate bucurii și tămăduiri. Catedrala Episcopală din Galați și Catedrala Mitropolitană din Iași păstreză, cu mare bucurie, câte o părticică din Sfintele sale Moaște. În București, multe biserici s-au învrednicit de darul cel mare al prezenței unei părticele din Moaștele Sfântului Pantelimon. Acestea sunt următoarele: Biserica Sfântul Stelian Lucaci (din str. Logofăt Udriște), Biserica Sfântul Dumitru Posta (în spatele Muzeului de Istorie a României), Mănăstirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului – Precupeții Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfântul Alexie (Calea Șerban Vodă, nr. 123), Biserica Sfântul Pantelimon (str. Iancu Căpitan, nr. 24).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*