Un mic tezaur de epocă geto-dacă descoperit la Măgura (jud. Teleorman)

Acest mic tezaur din argint ce datază din epoca geto-dacă, a fost descoperit întâmplător între anii 2005-2006, în comuna Măgura, judeţul Teleorman. Tezaurul este compus din trei monede (denari romani republicani) şi o piesă de podoabă (un inel plurispiralic). Monedele sunt eşalonate pe perioada anilor 148-106 î.Hr. Tezaurul face parte dintr-o serie de descoperiri similare, cunoscute pe întreg teritoriul fostei Dacii şi datate în sec. II-I î.Hr.

Din punct de vedere arheologic comuna Măgura a fost cunoscută mai ales datorită existenței siturilor de locuire din epoca neolitică, studiate aici între anii 2001-2008 în cadrul a două proiecte de cercetare. O astfel de descoperire la care vom face referire, este reprezentată de acest mic tezaur de argint, compus din trei denari romani republicani şi un obiect de podoabă. Mai multe descoperiri întâmplătoare de acest gen completează repertoriul arheologic al acestei comune. Piesele au fost descoperite de către Alexandrina şi Costel Istrate, locuitori ai comunei, pe proprietatea acestora, cu ocazia desfăşurării unor munci agricole. Cele trei monede au fost descoperite în anul 2005, iar piesa de podoabă în anul 2006, în aceeași locație. Cercetările de suprafaţă care au fost efectuate la faţa loculului nu au condus la identificarea altor obiecte sau a altor resturi arheologice. Locul de unde provine tezaurul este situat la aproximativ 330 m est-nord-est  de sat, respectiv la 950 m est de pârâul Clăniţa, pe Valea Vâlcului, o văioagă cu un curs de apă temporar, ce alimenta până în urmă cu cîţiva ani un eleşteu. O descriere a monedele aflat în tezaur ne va aduce noi lămuriri despre acesta. Avem astfel, un denar de la M. Atilius Saranus, emis în anul 148 î.Hr. (greutate 3,53 g, diametru 19 mm). Pe avers este reprezentat capul zeiţei Roma, cu coif, laureat spre dreapta, cu legenda „SARAN”, în spate, iar în câmpul din dreapta litera „X”. Pe revers sunt reprezentate capetele Dioscurilor laureate spre dreapta, dedesubt cu legenda „M • ATIL” şi „ROMA” în exergă. Cel de al doilea denar este din timpul lui L. Minucius, emis în anul 133 î.Hr. (greutate 3,71 g, diametru 22 mm).

Pe avers este reprezentat capul zeiţei Roma, cu coif, laureat spre dreapta, fără legendă. Pe revers este reprezentat Jupiter în cvadrigă, laureat spre dreapta, cu sceptrul şi frâul în mâna stângă şi fulgerul în mâna dreaptă, cu legenda „ROMA” şi „L•MINVCI” în exergă. Cel de al treilea denar este de la C. Sulpicius, emis în anul 106 î. Hr. (greutate 3,88 g, diametru 19 mm). Pe avers sunt reprezentate capetele acolate şi laureate spre stânga ale Zeilor Penaţi, cu legenda „D • P • P”. Pe revers sunt figurate faţă în faţă două personaje masculine, fiecare ţinând câte o suliţă în mâna stângă şi arătând cu mâna dreaptă spre o scroafă aflată între ei, cu legenda „[C•]SVL(P)ICI•C•F”, în exergă. Piesa de podoabă ce face parte din tezaur este un inel plurispiralic din argint, alcătuit din patru spirale şi jumătate şi realizat dintr-o bară cu secţiunea rotundă, care se aplatizează spre cele două extremităţi. Pe suprafaţa exterioară a acesteia pornesc, spre fiecare dintre cele două capete, câte cinci palmete frunziforme obţinute prin ştanţare) simbol al Pomului Vieții, al Lumilor ce au trecut, în șirul celor multe, foste și viitoare). Prima palmetă, dinspre tijă, este mai mică, iar celelalte patru sunt egale. Distanţa dintre palmete nu este aceeaşi, iar la unele dintre ele este vizibilă o anumită stângăcie în execuţie, fapt datorat deplasării ştanţei în momentul imprimării. Extremităţile spirelei au ca terminaţie câte un cap de şarpe, de formă prismatică, redat într-un mod stilizat („șarpele” ce duce lumea mai departe, schimbându-și pielea din când în când). Piesa, în greutate de 6,65 g, are dimensiunile următoare: diametrul maxim de 2,2 cm, lungimea de 1,9 cm şi lungimea desfăşurată a spiralei de 30,8 cm. Inelul plurispiralic descoperit la Măgura prezintă unele analogii cu piesa fragmentară provenită din tezaurul de la Bălăneşti, dar şi cu alte piese cunoscute la Sprâncenata  sau Popeşti. Mult mai aproape în ceea ce priveşte forma şi decorul, dar, evident, păstrând proporţiile în ceea ce priveşte dimensiunile, piesa în discuţie se aseamănă cu minunatele braţări plurispiralice de argint și aur cunoscute în lumea geto-dacică.

De altfel, acest tip de inel este considerat, după unele opinii, a fi reprezentarea miniaturală a unei brăţări plurispiralice. Analogiile decorului, în formă de palmete, realizat prin ştanţare, dar şi a terminaţiilor verigilor, respectiv cu protome în formă de cap de şarpe, sunt evidente, de exemplu, în cazul brăţărilor descoperite în vestul Munteniei, la Bălăneşti şi Rociu. Decorul este asemănător şi cu cel întâlnit la binecunoscutele brăţări plurispiralice de aur „descoperite” în zona Sarmizegetusa Regia. Șarpele este un simbol recunoscut, la fel ca și Pomul Vieții, ca aparținând Vechii Religii Pământene Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali (de unde și imaginea biblică a șarpelui ce urcă în Pomul Cunoașterii și îndeamnă omul să-i încerca „fructele”). O expertiză asupra tezaurului, în vederea clasării, a fost efectuată de către dr. George Trohani (Muzeul Naţional de Istorie a României) pentru inelulul plurispiralic şi de către dr. Viorel Petac (Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române) pentru denarii romani republicani. Tezaurele mixte, de tipul celui ce face obiectul studiului nostru, în care se regăsesc monede (denari romani republicani) şi diferite obiecte de podoabă cu caracteristici geto – dace, sunt semnalate pe întreg teritoriul fostei Dacii şi sunt datate în perioada sec. II-I î.Hr. Apreciind că tezaurul de la Măgura a fost îngropat la o dată ulterioară anului 106 î.Hr., anul de emitere al ultimei monede, acesta poate fi datat, în linii mari, pe parcursul sec. I î.Hr.

În ceea ce priveşte locuirile omeneşti din perioada sec. II-I î.Hr. poate fi amintit faptul că acestea au fost identificate, în diferite împrejurări, atât la nord, cât şi la sud de comună. Astfel, la Măgura-Bran se găseşte o aşezare geto-dacă  ce suprapune niveluri eneolitice şi din epoca bronzului de pe un binecunoscut tell aflat în lunca pârâului Clăniţa, pe un martor de eroziune al terasei estice. Aşezarea se află la aproximativ 800 m vest – sud-vest de locul de provenienţă al tezaurului. Dintre materialele descoperite aici menţionăm fragmente ceramice provenite de la diferite vase, lucrate cu mâna sau la roată și un fragment de tipar pentru turnarea cupelor decorate în relief. O altă aşezare este situată la 500 m sud-vest de satul Guruieni (com. Măgura), respectiv 800 m vest de şoseaua Măgura – Guruieni, pe terasa dreaptă, vestică, a pârâului Clăniţa, pe un pinten ce se individualizează de restul terasei. Se află la aproximativ 1 km nord-vest de locul de provenienţă al tezaurului şi la 1,4 km nord – nord-vest de punctul de la Măgura-Bran. Şi pe suprafaţa acestei aşezări au fost descoperite mai multe fragmente ceramice ce ilustrează repertoriul comun de forme ceramice specifice epocii geto-dace. Un al treilea punct cu descoperiri ce relevă existenţa unei locuiri de epocă geto-dacă se găseşte la Buduiasca, la sud-est de Măgura, pe terasa joasă, estică, a râului Teleorman. Aici au fost descoperite în anul 1961 mai multe multe fragmente ceramice provinite de la vase modelate cu mâna sau la roată. Punctul se află la circa 2,5 km sud de Valea Vâlcului.

Nu în ultimul rând ar trebui amintit faptul că în zona bazinului mijlociu al Teleormanului, dar şi al râului Vedea, ca de altfel în tot sud-vestul Munteniei, se găsesc numeroase locuiri geto-dace databile în sec. II-I î.Hr., înregistrându-se o creştere spectaculoasă a acestora în raport cu perioadele anterioare. În ceea ce priveşte descoperirile monetare din zona învecinată, pot fi amintite tezaurele de la Orbeasca de Sus, Poroschia şi Alexandria, dar şi descoperirile izolate de la Olteni, Orbeasca de Jos, Lăceni, Valea Părului şi Alexandria. De altfel, în partea de sud-vest a Munteniei au fost descoperiţi până în prezent aproximativ 1400 de denari romani republicani, ce provin din 20 de tezaure monetare şi 17 descoperiri izolate. Prin urmare, tezaurul descoperit la Măgura poate fi înscris într-un context mai larg al descoperirilor arheologice din zonă şi contribuie totodată la completarea imaginii generale a epocii geto-dace din Muntenia, dar și a simbolurilor comune cu care „operau” strămoșii noștri. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*